4,713 matches
-
lumina candelei. De la vizita polițistului simțea o legătură mai directă cu desfășurarea știrilor. Până acum, nevestele snopite în bătaie, bețivii călcați, tații omorâți de fii nu trăiau decât în închipuire, conținuți de suprafața ziarului ca și cum ar fi ascunși în spatele unei vitrine. Acuma însă pericolele și teroroarea invadau lumea în care el locuia. Era în stare să garanteze personal pentru existența lor. Citirea ziarului nu îi mai oferea o senzație comfortabilă, iar temerile pe care i le inspira, cu editorialele fulminante împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ultimă picătură din paharul de șampanie, Întrebându-se cum de știa Desert Rose atât de multe despre ea. — Ei bine, mi-a făcut plăcere să te cunosc, spuse, pregătindu-se să plece. Stai! Ce colier superb! L-am văzut În vitrină la Givenchy, Îmi amintesc că era foarte scump. Știi, sunt o mare cheltuitoare, dar chiar și așa, nu mi-am permis să-l cumpăr. L-ai primit de la Roger? „Ce băgăcioasă“, Își zise Kitty În gând. — E o imitație. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca unul care merge la lucru, uneori urcând până la ultimul etaj, alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lărgea puțin, și acolo era librăria. Nu știu de ce avea numărul 3 pe clădire, dat fiind că nu exista nici un număr 1, nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe pachete de cărți de tarot, În stiluri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-o fac, mă simțeam ca paralizat. Ar fi trebuit să străbat sălile noaptea, folosind lanterna de buzunar cu moderație. Puțină lumină nocturnă se filtra prin ferestrele Înalte, dacă-mi Închipuisem un muzeu devenit spectral În lumina lunii, mă Înșelasem. Vitrinele primeau de la ferestre reflexe incerte. Dacă nu m-aș fi mișcat cu băgare de seamă, aș fi putut să răstorn pe jos vreun obiect, izbindu-l, cu zgomot de cristaluri sau de fierărie. Aprindeam lanterna din când În când. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
bisturiele acelea cu ciocul curbat care puteau fi introduse În sfinctere, În urechi, În uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu miere și cu piper pentru a satisface setea Astarteei... Sala pe care o străbăteam acum avea vitrine largi, Întrezăream butoane pentru pus În mișcare vârfuri elicoidale care ar fi Înaintat inexorabile către ochiul victimei, Puțul și Pendulul, ajunseserăm aproape de caricatură, la mașinile inutile ale lui Goldberg, la presele de tortură unde Picior-de-lemn Îl lega pe Mickey Mouse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
coridorul cu machete feroviare. În naos se afla deja cineva. Vedeam niște lumini, mișcătoare și slabe. Auzeam zgomote de pași, obiecte mutate din loc sau târâte. Am stins lanterna. Mai aveam oare timp să ajung la gheretă? Mă furișam pe lângă vitrinele cu trenuri și am ajuns aproape de statuia lui Gramme, În transept. Pe un postament de lemn de formă cubică (piatra cubică a lui Esod!), el se ridica parcă privind intrarea În cor. Îmi aminteam că statuia Libertății a mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Merg Înainte pe rue St-Martin, traversez rue aux Ours, largă, pare un bulevard, mi-e teamă să nu pierd direcția, pe care, de altfel, n-o cunosc. Mă uit În jur, și la dreapta mea, pe colț, văd cele două vitrine de la Editions Rosicruciennes. Nu sunt neluminate, dar mai cu ajutorul lampioanelor, mai cu lanterna, reușesc să le descifrez conținutul. Cărți și obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
coloane. Care era filmul acela vechi ce răsuna de pașii solitari ai lui Mathias, cuțitarul nebun, noaptea, prin Place des Vosges? Mă opresc. Aud pași În urma mea? Bineînțeles că nu, s-au oprit și ei. Ar fi de-ajuns niște vitrine de expoziție și porticele astea ar deveni săli aidoma celor de la Conservatoire. Tavane joase de secol XVI, arce semicirculare, galerii cu gravuri și obiecte de anticariat, mobile. Place des Vosges, așa cum e ea, joasă, cu portoanele ei vechi pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
retrag, escortînd cele două tărgi. De Îndată ce ies, cei din hol Încep să țipe toți deodată. Ne-au atacat, pur și simplu. Gaze lacrimogene, grenade, bastoane. Crimă! Una dintre doctorițe scutură din cap. — Și la ce vă așteptați? Voi ați spart vitrinele la Maxdrip, cel mai mare lanț de cafenele din lume. — Tocmai, rîde unul dintre băieți, cu un bandaj peste un ochi. Maxdrip pune cafea În rețelele de apă. Ecranul plat din hol difuzează În surdină relatări În direct de la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta răzbunarea camembertului? Radicalii din 1968 sînt dependenții de camembert de azi, și noi protestatari Îl apără acum, ca pe un produs național, Împotriva brînzei importate din America, dar spargerea ferestrelor rămîne constanta eternă a protestelor de orice fel. Nici o vitrină, de nicăieri nu este la adăpost de mînia unei mulțimi furioase, iar cum lumea devine din ce În ce mai transparentă pe măsură ce granițele dispar, produsele se preling, culturile locale se dizolvă, apa și aerul refuză să mai fie proprietatea cuiva..., lumea devine de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fundoianu, Mircea Martin se oprește pe larg asupra contradicțiilor și paradoxurilor autorului). Rimbaldiana „Paradă“ (lui F. Brunea) rezumă programatic o atitudine modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un poem („Paradis“) - tipic gest de solidaritate între „contimporani”. Notița promoțională a volumului Joc secund, din nr. 89-90 (rubrica „Note-cărți-reviste”), vorbește, la rîndul ei, elocvent despre concepția estetică mai generală a Contimporanului: „ridicarea unei flamuri negre, cu pajură aristocratică, în vitrina librăriei românești...” Coincidență sau nu, Paradisul suspinelor apare în același an și la aceeași editură - Cultura Națională -, unde director era prietenul comun al celor doi, Alexandru Rosetti... Aristocratismul estetic modernist, nota „poescă”, fantastă, levantinismul oniric explică atît înrudirile dintre poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Turnuri, desen de Saugnier (Peret), Proiect de cinema, Cehoslovacia (I.E. Koula), Vilă în oraș (M. Iancu), Vilă și cinema la/pentru la munte (M. Iancu), Studiu pentru vilă și cinema (M. Iancu), Casă futuristă, Italia (Virgilio Marchi) și celelate propuneri: Vitrină (Milița Petrașcu), Panou de reclamă (I. Peteers), Machetă pentru Arlequinada lui Evreinof (M. Iancu). Teatru, cinematograf. Contimporanul publicase, în prima sa serie, articole și note despre teatrul modern european semnate de B. Fundoianu și, sporadic, de Felix Aderca; în seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Europa, dintre cei care au ridicat steagul. (...) nu sîntem răspunzători de victoria noastră și nu ne solidarizăm cu progeniturile involuntare. Constatăm însă această victorie în toată opera zilei de azi — copie și ascultare servilă a gesturilor noastre, a lozincilor noastre. Vitrinele, afișele, casele, mobilierul, tablourile, decorațiunea, sculptura, poezia, întreaga producție de artă și artizanat a zilei, constitue dovada biruinței principiilor noastre și a rîvnei noastre înțelegătoare. Am fost dintre cei care au izbutit să descifreze stilul unei epoci și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trebui să se știe că într’adevăr una dintre cele mai prețioase inovații pentru promovarea producției unei țări e felul cum aceasta este expusă, exprimată, fardată. Măsura și gustul unei națiuni se întrevede în cel mai neînsemnat detaliu: literele de pe vitrină, afișul-reclamă. La noi acesta din urmă, care în altă parte constituia un punct capital sub raportul comercial și unul de valoare artistică sub raportul execuției, e lăsat competinței tipografului. Ar putea să mi se răspundă ce seducțiune e pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
între marxism-leninism și ideologia mesianismului național realizîndu-se sub semnul „umanismului socialist”. În plus, noua politică culturală „integratoare” a regimului Ceaușescu vădea o preocupare specială pentru „imaginea României în lume” (și, cu precădere, în Occident), scriitorii servind în acest sens ca „vitrine” și „ambasadori itineranți”. În cadrul „valorificării moștenirii culturale a trecutului”, recuperarea clasicilor interbelici devine sarcină de plan, realizată cu respectarea specificității/autonomiei esteticului, dar în acord cu „comandamentele” ideologice oficiale. Sîntem într-o perioadă de vogă europeană a literaturii absurdului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-i vorbească în șoaptă, dar Gaston nu-l mai asculta. Era pur și simplu fermecat de priveliștea din jur: luminile multicolore ale magazinelor, de ambele părți ale străzii, fațadele strălucitoare ale cinematografelor iluminate cu neon, mărfurile frumoase expuse în vitrine și mulțimea care roia în jur. Valuri uriașe de oameni, care se întorceau de la lucru, își făceau apariția la ieșirea din stația Shibuya. Puzderie de oameni în jurul lor. La Paris, la Singapore, la Hong Kong, ca și aici, la Tokyo, trăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cafenea încă cinci minute, i-ar fi văzut pe Tomoe și Ōkuma trecând pe acolo. Ei au luat-o pe strada care lega edificiul Nikkatsu de Owarichō. Ea se mai oprea să se uite prin magazine și să privească la vitrine. Întotdeauna e zgomot aici, nu? remarcă ea pe când treceau pe lângă șantierul în care tocmai dispăruse Gaston. — Da, așa e. În ultimele luni s-a construit destul de mult în Ginza. E foarte murdar Tokyo, nu-i așa? Nu se acordă pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cutia și mă mai uit o dată la cercei: un miez delicat și solitar, Înconjurat de petale de un oval alungit, care formează o margaretă perfectă. — Ești sigură? șoptesc eu, căci n-am mai văzut niciodată ceva atît de frumos În afara vitrinelor de la Cartier. Ești foarte sigură? — SÎnt extrem de sigură, confirmă Linda, iar delectarea pe care o simte făcîndu-mi acest dar e aproape palpabilă. Dar poate ar fi mai bine să nu-i spui Încă nimic Emmei. — Linda, nu știu ce să zic. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de sarcină, i-am zis odată lui Fran, cînd Dan și cu mine ieșiserăm În oraș să luăm cina cu ea și cu Marcus. Băieții o porniseră Înaintea noastră, lăsîndu-ne să lenevim În soarele de mai, să ne uităm la vitrine și să sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți pur și simplu... Se opri o clipă, căutînd cuvîntul. ...opulentă! Asta e, opulentă! Sexy, delicioasă și respirînd un aer de fertilitate. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
papuci cu toc Înalt, un tricou Pucci cu imprimeu, viu colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine: acum zece minute, mă admiram Într-o vitrină, iar acum am sentimentul că sînt o casnică din suburbii prost-Îmbrăcată, care Încearcă să pară trendy. Of Doamne, cît Îmi doresc să arăt ca Lisa. În clipa asta, seamănă foarte tare cu Elizabeth Hurley, doar că Într-o versiune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Astăzi, recuperez cu vîrf și Îndesat pentru lipsa de emoție de la prima ieșire Împreună. Îl scot pe Tom la o plimbare și mă opresc În fața unuia din cele mai trendy și mai scumpe magazine de haine din Primrose Hill. În vitrină e un superb pulover brodat cu mărgele. E moale, din cașmir, mulat, de-a dreptul cel mai frumos și, probabil, cel mai costisitor lucru pe care l-am văzut vreodată. Ce naiba fac? Setată pe pilot automat, mă trezesc că intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu credea În Sfântul Duh, ci doar În carne, probabil că visul acela și-l indusese singur și nu Însemna nimic. a treia oră Flacăra sfârâi În Întunericul parfumat al nopții de mai, desenând o urmă palidă de lumină. Când vitrina se sparse trosnind, un nor de cioburi se Împrăștie În toate părțile și căzu ca o grindină peste el, chiar dacă aruncase de departe și deja fugea. Bomba artizanală căzu pe pământ, se rostogoli sub mesele goale, se lovi de coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șapte sute de mii de lire net pe lună și cheltuia tot. Bârne vechi de lemn străbăteau tavanul. Pe rafturile vechi și Întunecate ale unui scrin Încă se mai ghiceau urmele unor fresce. Biblioteca - geometrie de pătrate perfecte protejate de o vitrină strălucitoare - se afla Într-o ordine impecabilă: toate volumele erau adunate În ediții, iar culorile erau combinate cu mult bun gust. Pe etajerele de pe pereți, CD-urile erau Înșirate În ordine alfabetică. Astfel, Între acele CD-uri, Sasha știa Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]