2,638 matches
-
are șase perechi de vocale: a, e, i, o, u, y. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
i, o, u, y. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate oral: . Pentru vocalele semiînchise și se folosesc deseori alofonele și . Cu tildă, vocalele sunt pronunțate nazal: . Consoanele sonore au alofone orale (stânga) înainte vocale orale și alofone nazale (dreapta) înainte vocale nazale. Există de asmenea consoana (scris ⟨nt⟩). Consoana vibrantă (scris ⟨rr⟩) și consoanele , și (scris ⟨ll⟩) provin din limba spaniolă. Consoana orală este pronunțat deseori în dialecte , iar alofonul nazal rămâne mereu . Toate cuvintele în limba guarani se termină cu
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
Litere B, C, D și H se folosesc doar în digrame, iar litere F, Q, W, X și Z nu se folosesc deloc. Litera L și digrama Rr se folosesc doar în cuvinte preluate din limba spaniolă. Tilda pe o vocală înseamnă că această vocală este pronunțat nazală: ă, ẽ, ĩ, õ, ũ, ỹ. Accentul ascuțit (´) se folosește pentru a marca accentuarea ("muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
și H se folosesc doar în digrame, iar litere F, Q, W, X și Z nu se folosesc deloc. Litera L și digrama Rr se folosesc doar în cuvinte preluate din limba spaniolă. Tilda pe o vocală înseamnă că această vocală este pronunțat nazală: ă, ẽ, ĩ, õ, ũ, ỹ. Accentul ascuțit (´) se folosește pentru a marca accentuarea ("muanduhe"). Dacă accentul ascuțit este omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
omis, atunci se accentuează ultima silabă. Guarani nu a folosit nici un sistem de scriere în timpul precolumbian. Standardizarea ortografiei s-a făcut abia în 1950 la un congres în Montevideo. Alfabetul guarani are 33 litere: 21 consoane (6 fiind digrame), 12 vocale și un semn pentru ocluziune glotală. Multe cuvinte, mai ales pentru flora și fauna din America de Sud, au fost preluate în spaniolă sau în portugheză din limba guarani sau din limba tupi, care este înrudită cu guarani. Din spaniolă sau portugheză
Limba guarani () [Corola-website/Science/327391_a_328720]
-
ligatură este &, care provine din legarea literelor e și t ale conjuncției latinești "et" „și”. Ligaturile au fost și o cale de a crea litere pentru transcrierea unor foneme specifice unor limbi, de pildă, în limba franceză œ, ce redă vocala /œ/, în limba germană w (din v v) pentru /v/, în limba daneză æ (din a e) pentru /ɛ/.
Ligatură (tipografie) () [Corola-website/Science/330723_a_332052]
-
în felul său, nefiind consecvent nici cu sine. O problemă spinoasă este că alfabetul latin nu este suficient pentru redarea sunetelor limbii franceze. De exemplu, în "Jurămintele de la Strasbourg", primul text în franceză care s-a păstrat (din anul 842), vocala /ə/ este redată uneori cu o ("Karlo - în franceza actuală "Charles" „Carol”, "nostro > "notre" „nostru”), alteori cu e ("Karle, "fradre „frate”), alteori cu a ("fradra"). Se adoptă și digrame (combinații de două litere), de exemplu ch pentru redarea lui /t
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
accentul grav, cu valoare distinctivă pentru omonime (de exemplu "a" „are” vs. "à" „la”) și pentru e pronunțat altfel decât /ə/. Începe să fie folosit și accentul circumflex, mai întâi de către Jacobus Sylvius, pentru a nota pronunțarea ca o singură vocală a diftongilor din Evul Mediu notați ai, au etc., accentul fiind scris deasupra ambelor litere ca pentru a le uni. Apoi Étienne Dolet îl folosește în locul unor litere care nu se mai pronunțau. De exemplu scrie "uraiˆment" „cu adevărat” (azi
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
ea are cuvântul cel mai greu de spus în materie de standardizare a limbii franceze. Deși în general este tradiționalistă, acceptă și preconizează moderat îmbunătățiri și simplificări ale scrierii. În acest secol se generalizează folosirea accentului circumflex pentru unificarea notării vocalelor lungi, de exemplu "âge" „vârstă” în loc de "aage". În secolul al XVIII-lea, ediția a III-a a Dicționarului Academiei aduce o serie de simplificări datorită abatelui d’Olivet. Printre altele se renunță la scrierea unor litere consonantice care nu se
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
-a a Dicționarului Academiei aduce o serie de simplificări datorită abatelui d’Olivet. Printre altele se renunță la scrierea unor litere consonantice care nu se mai pronunță, mai ales s, dar se marchează dispariția lor printr-un accent circumflex deasupra vocalei care le precede. De exemplu "estre" „a fi”, pronunțat cândva [ɛstrə], se scrie de acum "être", fiind pronunțat [ɛːtr]. Odată cu ediția a IV-a a Dicționarului Academiei se elimină confuzia dintre i și j, precum și dintre u și v. În
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
În 1832, Academiei i se atribuie oficial rolul de garantă a standardului limbii, iar ortografia se instituționalizează. Apariția ediției a VI-a a Dicționarului Academiei reprezintă o ultimă reformă, printre altele cu adoptarea transcrierii ai ca în "mais" „dar” a vocalei /ɛ/ transcrisă până atunci oi în terminațiile verbale "-ais, -ait, -aient" și în nume de popoare ca "Français". Tot în secolul al XIX-lea se extinde învățământul public, care devine gratuit și obligatoriu în anii 1880, scrisul și implicit ortografia
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
de limba franceză cuprinde 26 de litere fără semne diacritice, două ligaturi (æ și œ), precum și 14 litere cu diacritice (ç, é, è, ê, ë, à, â, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ), pentru a reda 17 consoane, 16 vocale și 3 semivocale, deci există 42 de litere pentru 36 de foneme. În tabelele de mai jos se poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
poate vedea, prin sortarea lor după prima și după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține cazuri face grafia o distincție netă între ele. Unele grupări de litere prezintă particularitatea de a se citi într-un fel într-o serie
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
după a doua coloană, ce grafii corespund unui fonem, respectiv ce foneme corespund unei grafii, precum și frecvența corespondențelor. În prima coloană, cu majuscule sunt redate arhifoneme. /E/, /Œ/ și / O/ pot fi vocale semiînchise sau semideschise, iar / A/ poate fi vocală anterioară (/a/) sau posterioară (/ɑ/). Numai în puține cazuri face grafia o distincție netă între ele. Unele grupări de litere prezintă particularitatea de a se citi într-un fel într-o serie de cuvinte și altfel în altă serie, sau
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
particularitatea de a se citi într-un fel într-o serie de cuvinte și altfel în altă serie, sau nu se pronunță deloc în altă serie de cuvinte, fără să existe reguli precise în fiecare caz: Această literă poate corespunde vocalei /ə/ sau niciunui sunet atunci când este la sfârșit de silabă. Vezi despre aceasta Vocala /ə/. Această literă nu se pronunță niciodată, prezența sa fiind în general etimologică, dar prezintă două variante la început de cuvânt. Una dintre ele, numită tradițional
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
altfel în altă serie, sau nu se pronunță deloc în altă serie de cuvinte, fără să existe reguli precise în fiecare caz: Această literă poate corespunde vocalei /ə/ sau niciunui sunet atunci când este la sfârșit de silabă. Vezi despre aceasta Vocala /ə/. Această literă nu se pronunță niciodată, prezența sa fiind în general etimologică, dar prezintă două variante la început de cuvânt. Una dintre ele, numită tradițional „h mut”, face cuvântul să se comporte ca cele care încep cu o literă
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
aducție”), ll ("illisible" „de necitit”), mm ("grammaire" „gramatică”) și nn ("inné" „înnăscut”). Despre consoanele finale de regulă nepronunțate este de menționat că sunt totuși pronunțate la sfârșitul unor cuvinte care se leagă de cuvântul următor, dacă acesta începe cu o vocală (inclusiv cu h mut în grafie). Despre aceasta vezi Legătura ("liaison"). Grupuri din două litere consonantice: Grupuri din trei litere: Deasupra literelor vocalice se pot găsi mai multe semne. Singurul semn diacritic subscris este sedila (¸). Este folosită numai sub litera
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
sau i la unele forme, iar la alte forme acestea alternează cu alte vocale: "commencer" „a începe” - "commençons" „începem”. Apare de asemenea în cuvinte derivate în care nu mai este c + e/i ca în cuvântul de bază, ci altă vocală în locul lui e/i: "France" > "français". Mai este prezentă și în pronumele demonstrativ "ça" „asta”, varianta din registrul de limbă curent a pronumelui "cela" „aceasta” din registrul elevat. Punctuația este asigurată în franceza din Franța prin aceleași semne ca în
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
produce opoziții, de exemplu între "elle a dit" [ɛ.la.di] „ea a spus” / "elle l’a dit" [ɛlːa.di] „ea a spus-o”. Din cauza labilității lui / ǝ/ (adică a posibilității că aceasta să cadă, vezi mai jos, în secțiunea Vocale), unele cuvinte în care / ǝ/ este între două ocurente ale aceleiași consoane, sunt pronunțate cu consoana rostita de două ori simplu cu / ǝ/ între ele dacă se vorbește relativ lent și bine articulat, dar cu aceeași consoana rostita o dată și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
mi.dabl] „Formidabil!”, "Épouvantable !" [e.pːu.vɑ̃.tabl] „Îngrozitor!” La contactul dintre consoane pot avea loc diferite fenomene de asimilare. Există mai multe tipuri de asimilare: Din alt punct de vedere, asimilarea poate fi: Sistemul fonologic francez cuprinde 16 vocale: Observații: Vocalele în cuvinte: Vocalismul francezei curente actuale prezintă unele tendințe de îndepărtare de vocalismul standard, prezente în mod diferit de la regiune la regiune. Astfel, există o serie de opoziții care tind să dispară, anume cele care au o valoare
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Formidabil!”, "Épouvantable !" [e.pːu.vɑ̃.tabl] „Îngrozitor!” La contactul dintre consoane pot avea loc diferite fenomene de asimilare. Există mai multe tipuri de asimilare: Din alt punct de vedere, asimilarea poate fi: Sistemul fonologic francez cuprinde 16 vocale: Observații: Vocalele în cuvinte: Vocalismul francezei curente actuale prezintă unele tendințe de îndepărtare de vocalismul standard, prezente în mod diferit de la regiune la regiune. Astfel, există o serie de opoziții care tind să dispară, anume cele care au o valoare funcțională redusă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
cuvinte: Vocalismul francezei curente actuale prezintă unele tendințe de îndepărtare de vocalismul standard, prezente în mod diferit de la regiune la regiune. Astfel, există o serie de opoziții care tind să dispară, anume cele care au o valoare funcțională redusă: Aceasta vocală prezintă particularitatea de a fi pronunțată sau de a cădea în același cuvânt. Până la un anumit moment din istoria limbii franceze a fost totdeauna pronunțată și până azi se notează în scris cu litera "e". Pronunțarea sau nepronunțarea acestei vocale
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
vocală prezintă particularitatea de a fi pronunțată sau de a cădea în același cuvânt. Până la un anumit moment din istoria limbii franceze a fost totdeauna pronunțată și până azi se notează în scris cu litera "e". Pronunțarea sau nepronunțarea acestei vocale depinde de diverși factori: Practic, în franceză nu se disting cuvinte numai prin diferența de cantitate vocalica. Doar prin cea dintre /ɛ/ și /ɛː/ se disting unele cuvinte (de exemplu "mettre" [mɛtʁ] „a pune” / "maître" [mɛːtʁ] „stăpân, maestru”), dar și
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
vocalica. Doar prin cea dintre /ɛ/ și /ɛː/ se disting unele cuvinte (de exemplu "mettre" [mɛtʁ] „a pune” / "maître" [mɛːtʁ] „stăpân, maestru”), dar și această diferență tinde să dispară. În schimb există mai multe perechi de cuvinte monosilabice în care vocalele au un timbru apropiat, diferența la care se adaugă cea de cantitate, opoziție cu atat mai necesară, cu cat diferențele de timbru tind să dispară: În afară de /e/ și /ə/, toate vocalele pot fi lungi și scurte, din motive combinatorice: Tabelele
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
există mai multe perechi de cuvinte monosilabice în care vocalele au un timbru apropiat, diferența la care se adaugă cea de cantitate, opoziție cu atat mai necesară, cu cat diferențele de timbru tind să dispară: În afară de /e/ și /ə/, toate vocalele pot fi lungi și scurte, din motive combinatorice: Tabelele de mai jos prezintă comportarea vocalelor din punctul de vedere al cantității, în silaba accentuată, în funcție de caracterul închis sau deschis al acesteia, si de consoana care le urmează în silaba închisă
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]