2,768 matches
-
ci din crampele cărnii și tenebrele sîngelui". Cioran nu trebuie luat însă à la lettre în textele sale social-politice, îndeosebi cele care au o zare de metafizică a istoriei. Delirantul și debordantul său tir lingvistic, acea demență verbală revărsată cu voluptate homerică nu au nevoie nici să fie salvate, nici scuzate și, cu atît mai puțin, nici justificate. De altminteri, Cioran nu se (mai) poate apăra și nu știm dacă un atare gest ar avea vreun sens. Iar dacă vor să
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a fi ideea principală a romanului „Hristos răstignit a doua oară”. Creștinismul l-ar urma pe Hristos în jertfă. Timpul acesta este al suferinței, o suferință asumată cu nădejdea în timpul acela dezmărginit când urmează a se instala fericirea. E o voluptate intelectuală să vorbești despre creștinismul autentic, dar când să-l urmezi e caznă. Preotul care-și folosește poziția pentru a-și întări autoritatea în fața comunității, autoritate pe care să o folosească apoi pentru propria lui bunăstare, este asemeni oricărui conducător
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
chiar nedeșirabile. Despre Radu Lecca chiar afirmă: „Ne împrieteniseră Ernst Junger, Montherlant, Camus și Ortega”. Are o disponibilitate pentru învățare care nicicum nu poate fi saturată. Acceptă să învețe de la Sergiu Al George, de la Noica, de la Paleologu cu tot atâta voluptate cu câtă îi învață pe alții. Reușește ceea ce puțini fac în cultura română: să articuleze cunoașterea de tip științific cu cea de tip teologic. Fibra sa este imersată în cultură, de aceea nu se poate scutura de aceasta atunci când cotește
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
toate slăbiciunile, toate incapacitățile. De mic. Are talentul de a atrage toate trăsnetele batjocurii tuturor. Și de a le neutraliza într-o acceptare mută și resemnată. Găsește suculențe în a fi un ciomăgit al vieții, ba găsește uneori chiar o voluptate în a gusta umilințe de tot felul. Până când își pierde singurul prieten, și el un tip cât pe-aci să fie tragico-comic. Se întorcea de la un chef, beat la volan, cum altfel, mașina i s-a răsturnat, a luat-o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați-l. Are gestul reflex al represiunii violente, instinctive, ripostei zdrobitoare, impulsul și voluptatea ultimului cuvânt definitiv. Este dogma invincibilă, în stare pură, stafia marxist-leninistă roasă de molii, care încă mai are iluzia că circulă în Europa (mai ales de Est). Un Frankenstein dezafectat și plin de fișe din clasicii, inclusiv leniniști-staliniști, ai adolescenței
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cauze nu mai puțin profunde. Libertatea de expresie a devenit o realitate, după mai mult de o jumătate de secol de teribilă cenzură. Un fruct mult timp interzis este devorat (cuvântul nu ni se pare prea tare) cu aviditate și voluptate. De unde un val enorm de reviste de toate tipurile, articole și comentarii, pasiunea irezistibilă a interviurilor, meselor rotunde, colocviilor, un bogat curier de scrisori, opinii, și drept la replică, de corespondențe de la cititori și răspunsuri la scrisori, a căror semnificație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care libertatea nu poate fi decât interioară, Boddhisattva "va muri carbonizat, dar va muri liber". Transformarea prințului Siddharta (al cărui nume înseamnă "cel care și-a ajuns scopul") din personaj istoric în Ființă divină, "Marea Plecare" a celui care cunoscuse voluptățile unei vieți de prinț, beatitudinile și dezamăgirile culturii, dragostei și puterii, sărăcia credinciosului, singurătatea și mortificările ascetului, contemplările și transele yoghinului, biografia lui fabuloasă de la ascetul itinerant Gautama la viitorul Buddha, Bodhisattva (" Ființa menită Trezirii"), cel care se proclamă "Trezitul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celor eterne. Ceea ce se dă se redă la nesfârșit, însă acest dar fără sfârșit este mereu cel dintâi, întâiul nedeterminat, adică începutul: "Supremelor matrițe redați, care ne cheamă/ Din formele căderii, la pura-ntâietate,/ Să ne topim în alba, zeiasca voluptate...". Imaginea nu face decât să "redea" chemarea modelului; ceea ce ea dă de văzut nu se dă spre revedere, ci redă forma nevăzutului pe care e chemată să o aducă la vedere. Imaginea apare și ia forma chemării înseși în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-ntâietate" a in-diferenței. Aici imaginea nu e altceva decât forma în care cuvântul se reformează și se vede, înalță creația la cer, se rostește în puritatea începutului în care toate se topesc. Frumusețea se redă mereu sieși, în "alba zeiasca voluptate"; ea cade în imaginea de sus a cuvântului începător, în albul din care totul vine și se arată. Dimitrie Stelaru. Reversul dezvăluit La o vedere fugară, poemul Mări în sus de Dimitrie Stelaru 1 aduce în prim plan imagini dislocate
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu numai că lumină nu e, dar nici lucruri ce ar putea fi reflectate. Nimic al invizibilului care nu e inaparentul în sine, ci neființa fără chip, exilul non-manifestării, liniștea înghețată a stingerii. E o putere care trage înapoi în voluptatea tristă a dispariției, regresia în neantul unui târziu definitiv: "Și acest suflet care se înclină/ fără punți și ochii ca niște fântâni/ înghețate în cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul neospitalității atât de bine încât parvin la un fel de serenitate de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
conversație, nu reușise să le antreneze și gândirea în șerpuirile ei interminabile; de ce situația se schimba mai truculent și sfidător, de aceea mintea lor se crispa mai rigid într-o priză reflexă asupra ei. La antipod, arhitecții se dedau cu voluptate incertitudinii în lumea sensurilor tocmai pentru că, în afara ei, se găseau la adăpost destul de sigur; sistemul lor de diguri și baraje funcționa bine. Dar înăuntrul cortului pricepuseră limpede - și asta deja de ceva vreme - că întâlnirea nu avea cum să le
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
conjurată sub pielea ei de meșter trebuia plătită într-un fel doveditor, ca de pildă acela al unei acceptări neclintit de demne, complet emancipate de meschinăria negocierilor. Venise timpul ca zborul vulturesc deprins în brațele atenianului să-și adjudece, pe lângă voluptatea privată, și rarisima noblețe a splendorii specifice actului politic. Trebuie subliniat că Pasife făcea parte din acea rasă de monarhi din vechime ce-și erijau statutul social eminamente luând asupra lor mai mult decât li se cuvenea din riscurile și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
care-i și desparte - unul din multele jocuri cu care copilăria îl învățase pe viitorul întemeietor de imperiu, și de care și el se simțea, la rându-i, atras în mod aparte. În încleștare, trânta mediase, pe lângă dureri, și neștiute voluptăți, ce sfârșiseră cazate tocmai în altarul de maximă sacralitate al ființei sale calcinate de fulminență. Puțin contează că partenerul de joc nu era lumea întreagă, ci doar anumite chipuri ale ei; confuzia specifică panicii face parte integrantă din jocul marțial
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
În faptele și evenimentele de care ne lovim. O producție mintală: analizăm și construim o alternativă la realitate, imaginăm o altă ordine, o punere În scenă a altor lumi posibile. Imaginarul, scrie Cornelius Castoriadis, cunoscutul filosof și psihanalist citat cu voluptate de psihosociologii clinicieni, stă la originea oricărei construcții umane, sociale, istorice și psihice. Imaginile cu care operează actorul social reunesc, Într-o producție proprie, ceea ce a colectat (recenzat, clasat) din fondul comun prin participare la social și efortul său personal
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
poate sustrage opțiunii sale, care este colorată afectiv. Iar psihologul, din loja sa aflată deasupra scenei, infiltrat În acțiunea comună, observă și decantează ingerința, măsura În care subiectul social filtrează cognitiv și Încearcă să se „obiectiveze” sau se cufundă cu voluptate În magma adeziunii colective. Conștient fiind că aparatul său evaluativ e și el atins de aripa ideologiei atotstăpânitoare. Nu-și poate anula/nega identitatea și opțiunea, dar este conștient de această dulce/amară povară. Ce poate fi mai fascinant decât
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
teoretizeze, distinge Între diferite specii de turnători care pozau În oameni de Încredere (dubla identitate!), nu se Înduioșează de soarta celor trecuți pe linie moartă, căzuți În alcoolism, În paranoia sau pur și simplu trimiși la munci obscure. Descrie cu voluptate două turnătorii din timpul facultății, relatări probabile ale unor Întâmplări reale (toți cei care am făcut facultate prin anii ’50 ne amintim de ședințele de demascări și de comisiile de analiză În fața cărora, unii, eram chemați). totul e o continuă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de putere. Un complicat și subtil proces interacțional, un joc sociocognitiv al afirmării personale și disimulărilor. Fiecare personaj este Însoțit, Înfășurat, controlat de o putere obscură și dominatoare, uneori eterică, mângâietoare, alteori devoratoare, distrugătoare. Iar practica delațiunii se conjugă cu voluptatea purtării fantomei personale, semn al constrângerii și siguranței. Viața aceasta ascunsă semnifică nevoia intimității cu cei puternici, exprimă dorința construirii unui spațiu antideșertic, e autoprotejare și fructul imaginar al expansiunii, al nevoii de perfecționare, al inițierii, al autodepășirii, al purității
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
aceeași orgradă de către nimeni altul decât premierul Adrian Năstase. Apoi am observa că libertatea de exprimare a devenit atât de prețuită de români, încât șeful statului și premierul simt nevoia de a-și afișa punctele de vedere deosebite cu o voluptate caracteristică mai degrabă unui exhibiționism adolescentin. Atunci când dl Iliescu spune „cea!”, dl Năstase strigă imediat „Hăis!”. Și viceversa. Că premierul nu consultă opoziția în elaborarea planului de integrare, este o eroare, dar că nu încearcă să-l includă pe șeful
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
la colegiu, unde, în ciuda supravegherii dascălilor, domnește o atmosferă de emulație și fanfaronadă. Departe de a fi privită ca un păcat, aici inițierea sexuală este aproape un rit de trecere obligatoriu. "Vanitatea m-a împins către iubire, ba nu, către voluptate; nici măcar către aceasta, ci către experiențele cărnii", mărturisește Gustave Flaubert într-una din scrierile de tinerețe. "Eram luat peste picior din pricina fecioriei mele, roșeam din cauza ei, o vedeam ca pe ceva de ocară, și mă apăsa ca și cum ar fi fost
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
intimă a acestui colț de salon, pe un ton discret. Ce-i șoptește oare? Și ce răspuns primește de la el? Ea râde, dezgolindu-și dinții fermecător de albi. Ochii lui strălucesc, trădând acea amețeală a amorului propriu și totodată a voluptății fizice de care e copleșit un bărbat atunci când se bucură de atenția unei femei atrăgătoare". Ca și în cazul flirtului practicat de fetele tinere, și aici totul se rezumă la echivoc, la o atingere de-abia simțită, la aluzie. Și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
transformase în adăpost pentru copii, ea însăși petrecând, alături de mama sa, zile întregi în care lucra "kilometri de tricot pentru căciuli, de bandaje călcate și de fibre scămoșate". Înainte de război, subliniază tânăra, se mișca în "micul ei univers plin de voluptate". Alături de prietena ei Lisbeth, era obișnuită să "se amestece cu băieții". "Dansul, sportul ne apropiau fizic de ei, cunoscusem sărutări, îmbrățișări, trupul meu ajunsese să considere cât se poate de firesc contactul cu cel viril, se pregătea, conștient și inconștient
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
își mai caută încă disculpări, însă acestea devin din ce în ce mai transparente. Măștile bunei-cuviințe, în spatele cărora se refugiau cei care practicau flirtul în perioada Belle Époque, începuseră să cadă. Cu alte cuvinte, regulile acestui joc erotic se modificaseră profund: flirtul câștigă în voluptate ceea ce pierduse în prețiozitate. Acum, a te dărui nu mai înseamnă "totul sau nimic", ci "mai mult sau mai puțin". Artă a ambiguității, flirtul devine de asemenea artă a jumătății de măsură, a compromisului. Femeile și a fortiori fetele tinere
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ar fi de senzual, tangoul nu este la originea sa un dans lasciv. Este vorba mai degrabă de un exercițiu de virtuozitate de o mare complexitate tehnică. În timpul tangoului, dansatorul își ține ferm și își strânge tare partenera nu din voluptate, ci din necesitate, pentru a o putea dirija pe parcursul multiplelor figuri pe care le improvizează. În anii '20, acest dans nu reprezintă decât o etapă, cu siguranță crucială, însă tranzitorie, a flirtului. Tangoul continuă întâlnirea semnele sale imperceptibile, o privire
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în valuri, pune în sfârșit capăt rigorilor erotice de până atunci. "Tinerii domni și tinerele fete se așezaseră pe treptele scării, notează naratorul a doua zi, aflând aici un locșor care părea cât se poate de nevinovat, dar de o voluptate desfătătoare, și mai ales cei care prinseseră un loc pe treptele de sus, unde era mai puțină lumină, aproape că nu s-au mai urnit. Acolo am dus-o pe Louise [...] și am obținut de la ea sărutarea pe care o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]