7,219 matches
-
modalitatea de detaliere a unor aspecte ale realității sau de clasificare a entităților lumii sensibile. Fiind expresie și mijloc comunicativ pentru cunoaștere, lexicul este direct legat de cantitatea și de calitatea cunoștințelor posedate de comunitatea care-l folosește. În conștiința vorbitorilor sînt însumate numeroase elemente care privesc creația lexicală, relațiile dintre cuvinte, atitudinea față de anumite cuvinte, aspecte ale lexicului realizate diferit de o limbă sau alta, existînd pentru fiecare predispoziția de a uza de acele asociații sau de acele mijloace de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a uza de acele asociații sau de acele mijloace de formare de noi unități lexicale care sînt caracteristice tradiției proprii. Spre exemplu, compunerea, mijloc foarte productiv în limba germană pentru crearea de cuvinte noi, reprezintă un fapt de conștiință pentru vorbitorii acestei limbi, deseori tentați să uzeze de acest procedeu cînd vorbesc o altă limbă, chiar dacă aceasta are slab reprezentat un asemenea mijloc. Există, apoi, în fiecare limbă numeroase cuvinte care realizează prin ele însele o apreciere a realităților (îndeosebi a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o populație ce adoptă o altă limbă. De ace-ea, galii, de exemplu, deși romanizați, au transferat latinei însușite sistemul de numărare vigesimal (cu baza douăzeci), din care limba franceză păstrează urme pînă în epoca actuală (quatre-vingts). Prin însușirea limbii materne, vorbitorul își modelează conștiința prin deprinderea unor norme sociale. Modul în care se raportează la aceste norme de-a lungul existenței diferă însă de la un vorbitor la altul. Ceea ce conștientizează cei mai mulți dintre vorbitori este faptul că limba se schimbă și intuiesc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din care limba franceză păstrează urme pînă în epoca actuală (quatre-vingts). Prin însușirea limbii materne, vorbitorul își modelează conștiința prin deprinderea unor norme sociale. Modul în care se raportează la aceste norme de-a lungul existenței diferă însă de la un vorbitor la altul. Ceea ce conștientizează cei mai mulți dintre vorbitori este faptul că limba se schimbă și intuiesc necesitatea de a-și perfecționa și de a-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în epoca actuală (quatre-vingts). Prin însușirea limbii materne, vorbitorul își modelează conștiința prin deprinderea unor norme sociale. Modul în care se raportează la aceste norme de-a lungul existenței diferă însă de la un vorbitor la altul. Ceea ce conștientizează cei mai mulți dintre vorbitori este faptul că limba se schimbă și intuiesc necesitatea de a-și perfecționa și de a-și îmbogăți posibilitățile de expresie, identificînd chiar, de multe ori, evoluția cunoașterii cu modificările limbii. Se poate naște în acest context predispoziția de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formă interiorizată și în manieră inconștientă mecanismele care susțin structura gramaticală a limbii sale și elementele fundamentale care se organizează prin această structură. Această cunoaștere a propriei limbi alcătuiește știința lingvistică, iar convertirea ei în capacitate de a genera, ca vorbitor, și de a valorifica, ca ascultător, orice lanț lingvistic al acestei limbi, îi dă posibilitatea de a poseda competență lingvistică. Manifestarea acestei competențe în fiecare act lingvistic, în uzul actualizat al limbii în situații concrete, realizează activitatea lingvistică. Se spune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a produce și de a interpreta orice enunț corect format într-o limbă dată256. Cu timpul, termenul competență și-a extins întrebuințarea vizînd principalele compartimente ale limbii, încît în prezent se vorbește despre o competență gramaticală, însemnînd cunoașterea gramaticii de către vorbitor, despre o competență lexicală, însemnînd capacitatea de a folosi și de a înțelege vocabularul unei limbi, și despre o competență pragmatică (comunicativă), însemnînd capacitatea de a realiza acte de vorbire, texte etc.257 Competența se opune performaței, definită prin ansamblul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate constata în aceste opinii o însumare în spațiul conceptului de "competență", pe de o parte, a unor trăsături ale limbilor (folosirea pronumelui reflexiv sau a diatezei medii pentru a realiza reflexivizarea) și, pe de altă parte, cunoașterea limbii de către vorbitor, adică știința lingvistică. De altfel, Noam Chomsky se exprimă astfel: "cunoașterea limbii este adesea caracterizată ca o capacitate practică de a vorbi și a înțelege"258, glosînd chiar uneori sintagma cunoașterea limbii prin competență 259. Competența trebuie înțeleasă însă numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
activitate, atunci limba este o proprietate a acestei activități, ceea ce înseamnă o concretizare în faptul de a vorbi sau, mai degrabă, de a vorbi o anumită limbă. Limba ca ceva știut se prezintă ca normă a vorbirii în conștiința fiecărui vorbitor, dar cu dimensiunea alterității, adică cu faptul că aparține și altora, grupului social, poporului întreg. Vorbirea este o activitate umană universală care se realizează întotdeauna și în mod necesar într-o manieră individuală, dar după anumite norme istorice, după anumite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
simplă frază pînă la o întreagă operă culturală. Deși vorbirea se prezintă ca și cînd ar fi doar realizarea unei tradiții, ea este întotdeauna și o adăugare la tradiție, o inovație, o schimbare lingvistică. Dar, datorită preponderenței tradiției în limbă, vorbitorii nu-și dau seama cînd se schimbă limba, deși ea se schimbă permanent, însă în așa fel încît chiar în epocile-salt schimbarea se produce printr-o succesiune de generații, iar nu prin cataclisme. Potrivit lui Eugen C o ș e r
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o limbă) și o competență expresivă (a ști să vorbești în situații determinate). Competența elocuțională este alcătuită din norme ale vorbirii în general, norme care aparțin gîndirii în general și norme determinate de cunoașterea lucrurilor. Din punctul de vedere al vorbitorului, aceasta rezultă dintr-o cunoaștere intuitivă care îl face să știe cum se folosește limba, fără însă a avea și explicația faptului că ea se folosește într-o manieră sau alta. De aceea, enunțuri precum Am mîncat cinci foneme sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din dezvoltarea istorică, nu se întîlnește limba așa cum a fost concepută de Ferdinand de Saussure ca ceva sincronic și omogen, ci limba istorică, adică un sistem de tradiții ale vorbirii într-o comunitate, sistem care este recunoscut atît de proprii vorbitori, cît și de vorbitorii altor sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci o sumă de sisteme care coincid în mare parte, dar prezintă și unele deosebiri între ele. De aceea, crede Coșeriu, limbile au două
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se întîlnește limba așa cum a fost concepută de Ferdinand de Saussure ca ceva sincronic și omogen, ci limba istorică, adică un sistem de tradiții ale vorbirii într-o comunitate, sistem care este recunoscut atît de proprii vorbitori, cît și de vorbitorii altor sisteme. De fapt, această limbă istorică nu este un sistem omogen, ci o sumă de sisteme care coincid în mare parte, dar prezintă și unele deosebiri între ele. De aceea, crede Coșeriu, limbile au două dimensiuni, care sînt și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o sumă de sisteme care coincid în mare parte, dar prezintă și unele deosebiri între ele. De aceea, crede Coșeriu, limbile au două dimensiuni, care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la omogeneitate, vorbitorul face apel mereu la varietate, care este sursa creativității, mijlocul prin care limba devine activitate creatoare. Competența idiomatică este tocmai această aptitudine a vorbitorului de a utiliza limba în conformitate cu restricțiile omogeneității, care nu-i permit ieșirea din cadrele unei limbi
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care sînt și două universalii ale limbajului: omogeneitatea și varietatea. Deși se raportează mereu la omogeneitate, vorbitorul face apel mereu la varietate, care este sursa creativității, mijlocul prin care limba devine activitate creatoare. Competența idiomatică este tocmai această aptitudine a vorbitorului de a utiliza limba în conformitate cu restricțiile omogeneității, care nu-i permit ieșirea din cadrele unei limbi istorice, și cu libertățile varietății, care-i permit să structureze mereu situații noi în limbă. Vorbirea se realizează în mod concret după anumite norme
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
similar, există formule tradiționale cu care se încep basmele: în franceză, Il était une fois, în italiană, C'era una volta, în germană, Es war einmal, în engleză, Once upon a time, iar, în română, A fost odată (ca niciodată). Vorbitorul unei limbi are în conștiința sa asemenea norme și formule, care îl fac să dea expresie numai la ceea ce se înscrie în tradiția limbii sale, îl fac deci să posede o competență expresivă. Determinismul lingvistic Prin determinism se înțeleg, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
punctul de vedere al modului în care limba înrîu-rește societatea și impune un anumit aspect produselor ei spirituale, problema este deosebit de complexă și a fost deseori obiect de investigație. Dar, ca factor determinativ, limba se manifestă mai întîi în raport cu individul vorbitor căruia îi orientează nu numai modul de exprimare, ci și alte forme ale manifestării sale, precum și modul de a vedea lumea. Eugen C o ș e r i u subliniază faptul că limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă și ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
alte forme ale manifestării sale, precum și modul de a vedea lumea. Eugen C o ș e r i u subliniază faptul că limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă și ca vorbire condiționată istoric, încît tradiția lingvistică (limba istorică) nu permite vorbitorului o întrebuințare arbitrară a limbii 264. O anumită necesitate (de ordin social, iar nu natural) induce vorbitorului anumite reguli în folosirea limbii, de performanțele sale în această utilizare depinzînd deseori poziția sa în societate. În acest sens, Georg L u
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
i u subliniază faptul că limbajul se manifestă întotdeauna ca limbă și ca vorbire condiționată istoric, încît tradiția lingvistică (limba istorică) nu permite vorbitorului o întrebuințare arbitrară a limbii 264. O anumită necesitate (de ordin social, iar nu natural) induce vorbitorului anumite reguli în folosirea limbii, de performanțele sale în această utilizare depinzînd deseori poziția sa în societate. În acest sens, Georg L u k á c s subliniază că necesitatea socială, manifestată prin subordonarea indivizilor unor norme sociale, se impune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u k á c s subliniază că necesitatea socială, manifestată prin subordonarea indivizilor unor norme sociale, se impune prin presiunea (anonimă) asupra indivizilor de a orienta decizia lor opțională într-o anumită direcție 265. Înainte însă de a orienta decizia vorbitorului, limba participă la formarea conștiinței lui, încît această orientare i se pare absolut firească și lipsită de orice con-strîngere stînjenitoare, fiindcă mediul lingvistic este ambian-ța indispensabilă a realizării și dezvoltării aptitudinilor umane. Determinarea omului prin limba sa comportă două aspecte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
altora adu-cîndu-le îmbunătățiri, iar pe altele anulîndu-le. Determinarea omului prin limbă se relevă mai întîi din condiția sa umană -ca ființă înzestrată cu facultatea limbaju-lui, facultate structurată într-un mod specific−, și, apoi, din apartenența la o anumită limbă, ca vorbitor al unei limbi cu anumite trăsături. Faptul că omul nu-și poate însuși cunoștințele despre realitate fară participarea limbii face ca întregul proces de formare și de dezvoltare a conștiinței să stea sub semnul lingvisticului. Fiind socială în esența ei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
determinismul de tip natural în cel tipic social. În primul caz predomină aspectele ce nu sînt produse în virtutea unui program, însușirea limbii de către indivizii vorbitori făcîn-du-se prin simpla integrare în tradiție, în ansamblul obișnuințelor moștenite prin acțiunea mediului social, activitatea vorbitorilor limitîndu-se în această etapă la imitație. Limba literară are un statut propriu care nu-i este atribuit în mod întîmplător, ci decurge din exigența de a corespunde unui alt nivel de cunoaștere, de a exprima noi domenii ale realității și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
regulă impusă de mediu într-o formă nesupravegheată decît de tradiție, de rezultatul evoluției și al cauzelor care determină această evoluție. Limbă și tradiție Tradiția este factorul de bază în explicarea modalității în care limba este însușită și utilizată de vorbitori. Problema tradiției apare însă chiar atunci cînd denumim într-un fel sau altul anumite manifestări concrete ale facultății limbajului, adică dacă ceea ce vorbește o comunitate este o limbă, un dialect sau un grai. Noam C h o m s k
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
preciziei conceptului de "limbă" datorate tradiției, ci numai faptul că uneori această tradiție produce derogări de la conținutul determinat al conceptului. Problema raportului dintre limbă și tradiție nu rezidă însă în această relativizare a conținutului unor concepte, căci tradiția formează pe vorbitor, iar vorbitorul este purtătorul tradiției în cadrul unei limbi. Pe de altă parte, în limbă se găsește puntea dintre material și spiritual, sunetele vocale, o realitate fizică, producînd în conștiință unirea unei imagini acustice cu imaginea unui obiect, această operație fiind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de "limbă" datorate tradiției, ci numai faptul că uneori această tradiție produce derogări de la conținutul determinat al conceptului. Problema raportului dintre limbă și tradiție nu rezidă însă în această relativizare a conținutului unor concepte, căci tradiția formează pe vorbitor, iar vorbitorul este purtătorul tradiției în cadrul unei limbi. Pe de altă parte, în limbă se găsește puntea dintre material și spiritual, sunetele vocale, o realitate fizică, producînd în conștiință unirea unei imagini acustice cu imaginea unui obiect, această operație fiind o activitate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]