4,110 matches
-
noastră? — Da. Vreau să spun nu, nu voi relata. Lui Tom nu-i trecu prin cap să se întrebe ce însemna această cerere, care, din moment ce încă nu i se spusese nimic, ar fi putut părea irațională. Se și găsea sub vraja filozofului. În orice caz, era devorat de o asemenea curiozitate, încât în acele clipe ar fi fost gata să promită orice. Atunci, am să-ți pun cele câteva întrebări la care, vreau să cred, ai să-mi răspunzi cu deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi zis că-i jertfea lui Tom propria-i nepoată, dar din ce motiv? Nu era decât un nebun din California, dar un nebun periculos. Tom, însă, era în acele momente prea dominat de John Robert, prea anihilat de vraja tonului său atât de poruncitor, încât să poată vedea propunerea lui în adevărata-i lumină sinistră. Totuși, ar fi dorit din toată inima să se fi aflat în altă parte, să fie din nou liber, cum fusese înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărci cu vele iar plajele sunt întro ordine și curățenie exemplare. Restaurantele sunt pline, pe șosea vezi nenumărate mașini decapotabile, iar eu mă mișc prin toată această lume și încerc să o înțeleg în frenezia și spiritul ei de afirmare. Vraja banului, a luxului, a dorinței de a fi mai sus decât celălalt, toate acestea sunt bine cunoscute de către toți cei ce promovează această industrie a destinderii și luxului. Le doresc să fie sănătoși și fericiți, dincolo de ceea ce afișează în exterior
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
despre care era vorba și care este atât de frecventă în orice existență. Desigur, avem nevoie de himere. Dar trebuie să fim conștienți de ele pentru a nu mai fi păcăliți. Astfel, putem să rămânem liberi și independenți. Rebeli față de vraja dulce a acestui "Prozac" care este fiecare ideologie. Astfel, putem să evităm această postură morală în numele căreia se fac cele mai josnice infamii. Să punem la îndoială sentimentele bune care sunt, foarte des, masca invidiei, motor esențial al nenumăratelor persecuții mici
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
s-o recunoască pe Geta... dar nu, iat-o! ea era. Într-o rochie albă, scurtă, cu poalele zdrențuite fiindcă, sigur că da, era de fapt o sălbăticiune printre oameni ielele dispuneau de puterea de a vrăji, de a răspândi vrajă, chiar și acolo, pe scenă... N-o văzuse niciodată îmbrăcată sumar, nici măcar la orele de sport, așa că îi vedea pentru prima oară picioarele goale... Și brațul acela care în poza de grup se sprijinea de pardoseală și era îndoit invers
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pot fi vorbitoare sunt simboluri sau suporturi ale prezenței divine; sportivii care poartă numărul nouă ar utiliza diamantul ajută pentru un caracter deosebit, armonios. Caracterul pietrei, dur, transparent și luminos sugerează perfecțiunea. Imuabilitatea acestei pietre duce la fermitate, soliditate, alungă vrăjile și oferă sportivului imunitate la boli. Atât materialitatea numirilor, cât și algoritmii morfologici și sintactici, ce se aplică acestora, implică prezența unor tehnologii de elaborare a societății sportive, tehnologii, ce sunt desigur specifice fiecărui domeniu de comunicare în parte. Studiul
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
uriașă explozie, fiecare dintre ele încolțind apoi și dând lumină, asemenea unei supernove, încât Stelele înflorite, ca zarzărul în aprilie, / Desăvârșirii se lasă desăvârșite... și, Pe puntea aceea dintre lumi neumblate, / Fluturele plutește pe labirintul cuvântului. // Ecou selenar peste cosmica vrajă. Ecou / În litere rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului tânăr însămânțând luna, / Toate acestea într-un alambic, / Ca într-o vrajă continuă se înfrățesc. / Proaspete arome la fântâna cu mandarini..., iar tumultul sufletesc debordează, antrenând văzul, auzul, mirosul, fiindcă Purpuriu, maro, roșu, vernil și verde închis, / Coralul, ametistul, chihlimbarul, / Smaraldul și albastrul: / Penele păunului într-un ritual peste florile tinere / Logodesc
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dar, mai ales, implicite, în primul rând prin taina care învăluie sentimentul și care poate răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dragostea ideală e ne-nceputa nuntă, miracolul nuntirii... zidit pe trandafiri, echivalent cu un început de lume, visat la ceas de taină, când culoarea-i gata de jertfire, în stare să transforme timpul: Incendiată clipa se-arată-n destrămare / Cum se arată-n vrajă parfumu-n trandafiri..., fiindcă femeia e, în sonetele lui Emilian Marcu, poezie și mister (Ce nopți de poezie în trupul tău ascunzi...; odor de soi) și, în consecință, trebuie ocrotită într-un regat de ceară. În acest context, e prezentă și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
seamă. Dar nu au refuzat invitația de a se duce să vadă cu ochii lor minunea. Când au văzut-o, ei au pus totul pe seama unei întâmplări, fără nici o explicație credibilă. O minune a lui Dumnezeu. Ori, poate, o vrajă. Vraja cui? A propriului copil? Măi, să fie! Pe măsura trecerii timpului, părinții micuțului sclav au văzut că nu era vorba de o glumă și nici de o minune cerească. De vrăjitorie, nici într-un caz. Și au povestit vecinilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Dar nu au refuzat invitația de a se duce să vadă cu ochii lor minunea. Când au văzut-o, ei au pus totul pe seama unei întâmplări, fără nici o explicație credibilă. O minune a lui Dumnezeu. Ori, poate, o vrajă. Vraja cui? A propriului copil? Măi, să fie! Pe măsura trecerii timpului, părinții micuțului sclav au văzut că nu era vorba de o glumă și nici de o minune cerească. De vrăjitorie, nici într-un caz. Și au povestit vecinilor întâmplarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Micle, a petrecut nopțile dormind pe un braț de fân proaspăt cosit. Într-una din seri, pe una din scândurile foișorului, a scris prima strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și lumină pe chip, a urzit taina cununiei... În cele din urmă, am sărutat crucea din mâna călugărului. Abia atunci am revenit cu picioarele pe pământ... Ținându-ne de mână, ne-am dus la locul nostru. Când încă pluteam în vraja celor petrecute, bătrânul a pus mâna pe unul din păhăruțele cu vișinată și, cu glas ușor tremurat, a îndemnat: ― Să ridicăm paharul pentru că avem motive de bucurie. Din această clipă, acești doi copii vor fi împreună!!! Să trăiască și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a rostit cuvintele - “să nu ne uitați” - bătrânul a privit la Sevastița, pe purpura obrazului căreia lacrimile își făceau deja drum. Mi s-a părut chiar că bătrânul o ținea de mână... Tot ce a urmat s-a petrecut sub vraja fericirii. Văpaia din ochii Zânei rămânea uneori uitată asupra mea. Îi răspundeam cu aceeași măsură. Bătrânul și Sevastița nu ne pierdeau din ochi. Le citeam bucuria de pe chip ca într-o carte... Nu știu ce și dacă am mâncat ceva... La primul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mă aflam și mă aflu poate și astăzi În Paradis, iar lîngă mine era Demonul care m-a ispitit și m-a avut, căci am simțit cum coada spurcăciunii mă pătrunde și-mi intră adînc În viscere, lucrînd acolo o vrajă atît de puternică Încît mi-am simțit pîntecul amar, dar gura dulce și cerurile se deschiseră atunci pentru mine și m-am văzut gol-goală În Marea Grădină Publică din Beeheerlaad și am făcut cunoștință cu trupul meu și am văzut
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica. Astfel că orice cântec, orice concert mi se părea că nu este decât un continuu avertisment. Mi se repeta mereu că frumusețea, vraja sânt provizorii. Că după ele va urma tăcerea. Că sunetele acelea minunate pe care le ascultam se vor preface în tăcere, în cenușă. Muzica va muri. Nu putem în timpul concertului să fugim înapoi prin desișul sunetelor spre clipa când, îmbătați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a poeziei. În vreme ce cântă în fața cobrei, poe-zia-mangustă își dă deodată seama că acest cântec al ei n-are nici un efect. În ochii cobrei strălucește ceva batjocoritor, semn sigur că melodia mangustei e zadarnică. Ea singură, cobra, nu se supune acestei vrăji. Poetul își descoperă în sfârșit călcâiul lui Ahile și simte acolo o cicatrice de frig. Atunci ar vrea să fugă din fața cobrei, dar e prea târziu. Cobra știe unde să atace. Va mușca tocmai acolo unde arde frigul. Da, vă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-am mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
clar. Știam unde mă aflam și ce anume se petrecea cu mine. Dar n-aveam putere să mă împotrivesc. Dacă idolul mi-ar fi poruncit, aș fi îngenuncheat în fața lui. Am încercat de câteva ori să mă smulg din această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încercat de câteva ori să mă smulg din această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul de pământ putred, iar idolul nu mai era decât o bucată de piatră cioplită cu stângăcie și violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum o liniște nefirească. Nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără oprire. Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă. Flăcările au scăzut cu timpul și lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Luna strălucea, dezvăluindu-mi o plajă cu un nisip foarte fin și marea care foșnea stins, plină parcă de comori barbare de aur ale căror reflexe urcau până la suprafață ca o dogoare. Am simțit cum mă cuprinde un fel de vrajă, m-am dezbrăcat și am făcut o baie gol. La un moment dat m-am speriat crezând că am văzut prin apă umbra unui rechin. Am ieșit imediat pe țărm. Îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. Dar nu era
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și împreună trebuia să-l păzim cu grijă. În definitiv, ce e dragostea decât o taină pe care o ascund îndrăgostiții și o poartă în umbră, de frica luminii? îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se topiră patru ceasuri de drum? Parcă adineauri pornise trenul din Gara de Nord. Nu ne dădusem seama nici eu,, nici ea, în încîntarea noastră! Și unul și altul eram mirați de cele mai simple lucruri și totul ni se părea o vrajă anume creată pentru noi. Acum eram pe culoar și priveam pomii înșirați pe drum care o rupeau la fugă înapoi. ― Uite, uite marea! i-am strigat Mihaelei ca să-i atrag luarea-aminte. ― Unde? Unde? ― Acolo! La stânga... Nu vezi? Ce frumoasă o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]