3,317 matches
-
i se lumineze ca la început și deodată își aminti că trebuia să-mi răspundă la o întrebare. "Prăpădit, spuneți dumneavoastră? ăla, bătrînu-ăla?" " Da", zisei. "Ce vorbiți, dom' profesor! Ala prăpădit? Păi v-arăt eu prăpădit!" Și se ridică mestecând zgomotos și începu să meargă mărunt, ca melcul, imitând pe unul care până ar face doi-trei metri ar trece un ceas. "Ăsta prăpădit, strigă el la mine, și când ajungi așa, dom' profesor, cîh, mai bine lațul de gît" (și își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la presa centrală, îl fotografie, îi luă un interviu și poza lui apăru pe prima pagină a acelui mare cotidian din București. La următoarele alegeri fu propus și ales deputat în Marea Adunare Națională. Eram în acea perioadă de entuziasm zgomotos al întrecerilor și a fruntașilor, dar când se afla că producția uzinelor în ansamblu lăsa de dorit, se măriră normele și încetul cu încetul acest fenomen inițiat odinioară de Stahanov se domoli și deveni mai realist și mai firesc. Trebuie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care parcă singură dă farmec tuturor excursiilor: ușoară exaltare, când totul ni se pare curat și sărbătoresc, vagă beție a spiritului, eliberat de orice preocupări practice care îl țin prizonier. Văzut din afară, excursionistul pare ridicol, prin veselia lui puțin zgomotoasă și puerilă, omului care nu cunoaște sau nu are timp să trăiască bucuria gratuită a mișcării... Eu eram unul din acești oameni... Acum însă descopeream că e minunat să lași totul acasă, să te gândești cu o plăcere simplă, elementară
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uram senin, degajat, cu-o liniște care mă înspăimânta și pe mine. Pe ei i-aș fi împușcat întâi cu mitraliera mea virtuală, nu pe Ceaușescu; i-aș fi stârpit creștinește, cu milă și fără patimă, împreună cu toate neamurile lor zgomotoase. Aș fi trecut cu propriul meu buldozer, imaginar, dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
neuronale ale adversarului. Nimeni nu observa ce se petrece acolo, în economia subterană a creierului, printre giganții contradictorii ai acțiunilor mele viitoare. Nici eu nu știam cine controla bursa lor variabilă, gândurile fluctuau în ritmul ofertelor electrochimice, se licita incontinuu, zgomotos, frenetic; deciziile se construiau repede, în pachete luminoase, ca o marfă gata să intre pe piață. Lupta continua cu orele; la fel și somnul din restul corpului. A doua zi, mă trezeam fiert: vânăt, cu fața pungită, dar viu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă amețească. Mă socoteam norocos doar cu-atât. Colegele mai tinere (printre care și fata inspectorului, care preda tot acolo) o pățeau mult mai rău. Nu exista zi în care să nu se trezească fluierate, stropite cu apă sau evaluate zgomotos pe holuri de grupurile golanilor de-a douășpea: „Da, mami. Arăți aproape splendid.“ Culmea e că derbedeii aveau dreptate, nimeni nu părea perfect în liceu, cu-atât mai puțin fetișcanele care fugeau semețe din cancelarie cu catalogul sub braț. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urcat toți patru în Opel: Maria în față, Mihnea și Lupu în spate, despărțiți de umbrela avocatului. Un „Doppler“ cu mâner prețios, de lemn roșu; se asorta la cureaua ceasului. M-am uitat în retrovizor. Mihnea era chiar Mihnea: hirsut, zgomotos, cu pantalonii reiați și cămașa atârnându-i pe sub hanorac. Nu-l puteai confunda. S-a prezentat și i-a întins o mână udă lui Andrei. Avocatul i-a strâns-o fără entuziasm și fără să dea drumul la sacoșă. „Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din gașcă pe care poza îl lăsa rece. Detașat de situație, mă simțeam mai degrabă îngrijorat, decât atras: dacă ne prindea vreun vecin? Bineînțeles că n-am spus nimic din ce-mi trecea prin minte, ba chiar m-am extaziat zgomotos, în ton cu băieții: „Mamă, ce bună e!“ sau „Da, moșule, are meserie!“ Erau simpatici bărbații ăștia-n devenire, cu pantaloni scurți cu bretele, prin care de-abia le mijeau smârcurile. Își imitau tații sau vreun unchi alcoolic, vorbind puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dușmanii poporului nu trebuie să mai rămână nici un moment în aparatul de stat". Discursul din Scânteia nu este unul rațional, întrucât nu utilizează forme de argumentare valide. Dimpotrivă, aduce argumente doar în interesul său, legitimarea regimului comunist. Este o operațiune zgomotoasă, stridentă. Vom analiza în capitolul următor strategiile retorice preferate ale acestui tip de discurs. VI.1.2.3. Interesul publicului și manipularea În primii ani de după 1944, anul de apariție al Scânteii, temele abordate cu predilecție erau legate de război
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
afinitate cu alti contemporani ai săi care subliniau, asemenea lui Maïmon, bunăoară, dificultățile de comunicare ale mediului filosofic 22. Într-o lucrare ce include aspectul stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente profane", cum scrie Menéndez Pelayo 23), gânditorul "iubește imaginile și comparațiile care
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
că ATS, boală a arterelor elastice și musculare de calibru mare și mediu, prezintă un mare contrast între bruschețea instalării semnelor clinice și ritmul lent de progresie a leziunilor vasculare. Se poate afirma că ATS debutează silențios și se termină zgomotos. Începând cu perioada vieții intrauterine și continuând după naștere tot timpul vieții, factorii de risc aterogen acționează asimetric și asincron asupra celor trei sectoare structural-funcționale: sectorul endotelial, sectorul lipidic, sectorul trombocite-coagulare-fibrinoliză. Nu se poate încă preciza care este sectorul inițial
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
și medici de familie, endocrinologi, interniști, specialiști ORL etc. 1. ANAMNEZA Discuția cu pacientul este esențială pentru suspiciunea acestei patologii și este de preferat să se realizeze în prezența partenerului de viață. Un semn caracteristic al acestui sindrom este sforăitul zgomotos ce alternează cu episoadele de liniște cu durata de cca 20-30 de secunde. Sforăitul este atât de puternic încât deranjează partenerul de somn și chiar pe cei aflați în imediata apropiere. Uneori pacientul își poate auzi sforăitul, dar nu conștientizează
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
că, dacă aș merge drept înainte, dacă aș merge mult-mult și aș trece de linia unde se întâlnește cerul cu pământul, aș găsi dezlegarea și aș vedea imediat o nouă viață, de o mie de ori mai intensă și mai zgomotoasă decât a noastră; visam mereu la un oraș mare, precum Neapole, cu palate, zgomot, vuiet, viață... Ah, visam câte și mai câte! Însă mai târziu mi s-a părut că și în închisoare poți găsi o viață enormă. — Ultima idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am simțit nevoia să fiu printre ei. Când, la începutul șederii mele în satul acela, deci atunci când plecam să tânjesc singur în munți, când rătăceam de unul singur și, mai ales la amiază, mă întâlneam uneori cu toată ceata aceea zgomotoasă de copii ieșiți de la școală, cu trăistuțele și tăblițele lor de ardezie, cu strigăte, cu râsete, cu jocuri, atunci tot sufletul meu începea brusc să năzuiască spre ei. Nu știu de ce, dar am început să încerc un sentiment extrem de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l jignise că aici nu mai lipsea decât picătura care ar umple paharul, se răsuci pe călcâie și ieși. După câteva minute, judecând după gălăgia care se auzea din salon, își dădu seama că în absența lui discuția devenise mai zgomotoasă și mai înverșunată. Traversă camera mare și intră în antreu ca să poată ajunge în coridorul care ducea spre camera lui. Trecând pe lângă ușa de la intrare, care dădea pe casa scării, auzi și văzu că, din partea cealaltă a ușii, cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită din comun. Kolea alergă să deschidă. Xtc "X" Antreul deveni brusc extrem de zgomotos și de aglomerat; celor din salon li se părea că intraseră din curte câțiva oameni și că alții continuă încă să intre. Câteva glasuri vorbeau și exclamau simultan; rumoare de voci și strigăte răsunau și pe casa scării, semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întrucâtva ciudat. — Nu v-am făcut mărturisiri, îi răspunse prințul roșind, doar v-am răspuns la întrebarea pe care mi-ați pus-o. — Bravo, bravo! strigă Ferdâșcenko. În tot cazul, răspunsul e sincer, șiret și sincer! Toți izbucniră în hohote zgomotoase de râs. — Ia nu mai zbiera, Ferdâșcenko! îi spuse, dezgustat, Ptițân, cu jumătate de gură. — Prințe, nu mă așteptam de la dumneavoastră la asemenea prouesse*-uri, zise Ivan Feodorovici. Știți cine va profita de asta? Și eu care vă credeam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În aceste case locuiesc aproape în mod exclusiv oameni din tagma negustorilor. Apropiindu-se de poartă și privind tăblița, prințul citi: „Casa lui Rogojin, cetățean de onoare prin naștere“. Fără să mai ezite, deschise ușa cu geamlâc, care se trânti zgomotos în urma lui, și începu să urce scara principală ce ducea la etaj. Scara era întunecoasă, de piatră, grosolan alcătuită, iar pereții erau vopsiți în roșu. Prințul știa că Rogojin, împreună cu mama și fratele lui, ocupă tot etajul întâi al acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pentru că mă disprețuiți... — Păi e-o casă de nebuni! strigă Lizaveta Prokofievna. — Chiar așa, o casă de nebuni! nu se mai abținu Aglaia, rostind vorbele cu voce tăioasă, însă spusele ei se pierdură în larma generală; toți discutau de-acum zgomotos, toți judecau, unii se contraziceau, alții râdeau. Ivan Feodorovici Epancin era în ultimul hal de furie și, arătându-și demnitatea jignită, o aștepta pe Lizaveta Prokofievna. Nepotul lui Lebedev strecură ultimul cuvânt: — Da, prințe, trebuie să vă recunoaștem ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
terasă în urma prințului. Chestia asta o știm și noi; n-așteaptă decât să-i fluieri... adăugă el aproape cu ciudă, amintindu-și, desigur, trecutul său apropiat. Toți îl întâmpinară pe prinț cu strigăte și urări, îl înconjurară. Unii erau foarte zgomotoși, alții mult mai rezervați, însă, dat fiind că aflaseră de ziua de naștere, toți se grăbeau să-l felicite și fiecare își aștepta rândul. Prezența unor persoane, a lui Burdovski, de pildă, îl surprinse pe prinț; dar cel mai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
apropiară de masă. Era agitat și tulburat; fruntea îi era transpirată. Pe lângă o neliniște rătăcitoare, permanentă, ochii lui exprimau și o nerăbdare nedefinită; privirea îi aluneca fără țintă de la un obiect la altul, de la un chip la altul. Deși la zgomotoasa conversație generală participase până acum cu însuflețire, entuziasmul lui se datora doar bolii; la discuția propriu-zisă nu era atent; polemica lui era incoerentă, ironică și neglijent-paradoxală; nu termina ce avea de spus și renunța la ceea ce cu un minut înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decursul celor două zile, când se întâlnea întâmplător cu Lebedev, nu și-l amintea decât în cea mai bună stare de spirit, fiind mai întotdeauna împreună cu generalul. Cei doi prieteni nu se mai despărțeau nici o clipă. Prințul auzea uneori discuții zgomotoase și aprinse la catul de sus, hohote de râs, contraziceri vesele; o dată chiar, seara târziu, ajunseră până la el sunetele unui cântec bahico-soldățesc, care începuse brusc și pe neașteptate, printre interpreți fiind ușor de recunoscut generalul, cu vocea lui răgușită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
indiferent!“ În momentul când ajunseră aproape în fața casei Dariei Alexeevna (o clădire mare și veche din lemn), din pridvor ieșiră o doamnă elegantă și o tânără domnișoară; amândouă urcară în caleașca splendidă care le aștepta la scară; râdeau și vorbeau zgomotos și nici nu se uitară în direcția celor care se apropiau, ca și cum nici nu i-ar fi observat. De îndată ce caleașca plecă, ușa se deschise din nou și Rogojin, care îi aștepta, îi lăsă să intre și încuie ușa în urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după aceea a fost bolnav. Nastasia Filippovna n-a mai repetat experiența. În ultimele zile dinaintea nunții, începuse să fie foarte îngândurată; sfârșea întotdeauna prin a-și învinge tristețea și se înveselea iarăși, dar era cumva mai potolită, mai puțin zgomotoasă, mai puțin bucuroasă decât cu câteva zile în urmă. Prințul își dublă atenția. I se părea curios că ea nu deschisese niciodată vorba despre Rogojin. Numai o dată, cu vreo cinci zile înainte de nuntă, venise la el un om trimis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Trecu o oră, ceaiul fusese băut și, în sfârșit, după ceai, musafirilor li se făcu jenă să mai rămână. Doctorul și domnul cărunt își luară un călduros rămas-bun de la prinț; de fapt și despărțirea de ceilalți a fost înflăcărată și zgomotoasă. Se rostiră urări și opinii de tipul că „n-are rost să-i pară rău, că poate e mai bine așa“ și altele. Ce-i drept, s-au făcut și tentative de a cere șampanie, dar cei mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]