6,137 matches
-
trecutul, credințele, obiceiurile celui vizat, complimentarea acestuia și crearea unei atmosfere prietenoase. În următorul capitol, principiul autorității este exemplificat cu ajutorul celebrului experiment al lui Stanley Milgram. Subiecții experimentului, puși să le aplice pedepse altor persoane care participau la „un așa-zis experiment al Învățării”, acționau În consecință la comanda unei autorități. Cercetătorul menționat făcea următoarea observație: „Voința extremă a adulților de a merge aproape oricât de departe sub comanda unei autorități este constatarea esențială a studiului” (p. 262). Noțiunilor de supunere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
formulate direct, și chiar cuvântul ce definește orientarea devine tabu. „Persecuția care urmează - avea să explice Țepeneag - trebuie pusă în legătură și cu invadarea Cehoslovaciei de trupele sovietice. Se strânge șurubul, ca să nu vină alții să-l strângă.” Prin așa-zisele „teze din iulie” (1971), curentului oniric i se dă - scrie tot Țepeneag - lovitura de grație. Grupul se dezagregă progresiv. Unii dintre componenți părăsesc țara, alții renunță, Țepeneag este obligat la exil prin retragerea cetățeniei române. Estetica o. nu rămâne însă
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
este secretar de redacție la „Lumea românească”, iar în 1945 tipărește gazeta „Vipera”, fiind redactor-șef și elementul catalizator al acesteia. A mai colaborat la „Teleormanul liber”, „Steagul roșu”, „Gazeta literară” ș.a. Poeziile scrise de P. exploatează stângaci un așa-zis sentiment patriotic, fiind versificări facile, în spirit agitatoric: „Cu această dragoste nepieritoare/ Eu, țară, te iubesc clocotitor/ Și-am mers la braț cu tine totdeauna/ În văzul și-n auzul tuturor” (E o iubire). Dinastia regală este blamată stupid („țara
PAUN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288724_a_290053]
-
pedepsei cu moartea, interzicerea bătăii, instituirea unui regim penitenciar civilizat, desființarea titlurilor nejustificate de funcții. În Transilvania obiectivul major al luptei revoluționare este conservarea ființei naționale. În vederea realizării lui se impune obținerea pentru români a egalității în drepturi cu așa-zisele „națiuni politice”: ungurii, secuii și sașii. Obstacolul major în această direcție fiind, în 1848, proiectul de integrare a „mare principatului Transilvaniei” în Ungaria, ideea structurantă a tuturor documentelor revoluționare va fi necesitatea împiedicării cu orice preț a acestei uniri forțate
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
Nietzsche sau de la Habermas la Vattimo) și în diversificatele științe socio-umane particulare, de la economie, psihologie, demografie, antropologie sau știință politică la sociologie. Dintre acestea, sociologia a insistat însă mai mult asupra studiului modernității, concentrându-se întâi asupra tranziției de la societatea zisă „tradițională” la cea „modernă”, iar apoi asupra cristalizărilor specifice modernității recente. O astfel de angajare teoretică a fost făcută într-o asemenea măsură încât unii sociologi contemporani, cum ar fi A. Giddens, U. Beck, Z. Bauman, Y. Bonny etc., consideră
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
baza celor doi factori ai producției, factorul rezidual a captat tot mai multe preocupări. În definitiv, creșterile de capital explicau numai 30% din variațiile ratelor de creștere economică, astfel că o proporție de 70% era atribuită efectelor induse de așa-zișii factori intangibili. Treptat, factorii intangibili au fost descifrați și noi tipuri de „capitaluri” au fost aduse în ecuația dezvoltării. Printre aceștia, educația, sub forma capitalului uman, cunoașterea, sub cea a capitalului cognitiv, instituțiile, sub forma capitalului instituțional, normele ce reglementează
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
că, pe cât de ambițioase sunt obiectivele UE, pe atât de improbabilă este atingerea lor dacă s-ar menține nivelul consacrat al investițiilor publice sau private în educație sau al lipsei de prestigiu social al educației și al profesiei didactice. Așa-zisa societate sau economie a cunoașterii și ritmurile de dezvoltare așteptate, chiar preconizate, solicită un anume nivel al sistemelor și proceselor de educație și instruire, pe când ultimele se înscriu pe alte orbite, net inferioare. Un caz tipic de cerc vicios în
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
soarta primilor. Punându-i pe toți împreună, nu exagerăm deloc când spunem că circa trei pătrimi din populație se interesează de rosturile cotidiene sau strategice ale educației. Să adăugăm acestora și pe cei implicați în formarea continuă, adică în așa-zisele programe de dezvoltare profesională pe care orice companie sau întreprindere care se respectă trebuie să le aplice pentru a se racorda la jocurile de piață ale competiției. În plus, să-i considerăm și pe cei care participă în programe de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
metropolitane și aveau asociate simboluri menite să reprezinte o anumită identitate națională, pe care erau chemate să o reproducă și să o dezvolte. Treptat, universitățile au apărut și în centre regionale mai semnificative, la fel ca și muzeele sau așa-zisele biblioteci naționale sau universitare, centre ale memoriei colective și ale comunicării cu alte culturi. Dacă vă comutați acum la prezent și aruncați o privire atentă peste Glob și în propria țară, configurația universitară este cu totul alta. Îndrăznesc să vă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asemenea șoșele și momele el își ademenește cititorul la marginea prăpastiei, lăsându-l acolo în pragul vertijului”. Toate aceste interpretări sunt validate, în proporții diferite, de textele unui corpus restrâns, dar pregnant, manifestând o indubitabilă radicalizare în timp, de la așa-zisul manierism al debutului la angajarea existențială dramatică din ineditele incluse în Va fi liniște va fi seară și din versurile prezente în Guillaume poetul și administratorul. Lirica lui M. se particularizează, într-adevăr, printr-o exprimare frustă și totodată, „aleasă
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
proză, mult mai adecvate, ca formă, experiențelor de viață ce urmau a fi transpuse: ipostaze ale luptei de clasă și ale impunerii noului sistem politico-social; relatări bazate pe evenimente trăite, ca urmare a participării la conflagrația mondială; episoade ale așa-ziselor bătălii „din umbră” purtate de Securitate cu serviciile de spionaj străine. Se pot, astfel, identifica, odată cu succesiunea principalelor teme dezvoltate de autor în creațiile sale, chiar etapele definitorii ale literaturii române de după 1950 până la schimbarea regimului, transformările paradigmelor și ale
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
redus și din cauza costurilor mai ridicate. Numai o mică parte a localnicilor au abonamente la diverse cotidiane sau publicații periodice însă acestea sunt adesea împrumutate de către abonați și vecinilor. „Cu presa mai puțin, este și destul de scumpă, cred că așa-zișii intelectuali din sat au abonamente” (ales local). Centri de difuzare a informațiilor Când au o problemă de discutat, oamenii din sat se adresează cel mai frecvent funcționarilor primăriei sau direct primarului. Opinia majorității îi este favorabilă primarului, acesta fiind apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mai mare decât al teologilor dezinteresați de Gadamer sau Eliade. Pe scurt, avem nevoie de teologie. Când generația New-Age celebrează diversitatea eretică a valorilor htonice, îmi este greu să eman pacea angelică a celor de peste veac. Când o biserică așa-zis episcopală își trântește un prim episcop gay (divorțat!), îmi este imposibil să le țin isonul. Când avem zece milioane de avorturi într-un singur deceniu, să adopt oare sfiala struțo-cămilei agnostice? Când capitalismul de tip laissez-faire face milioane de victime
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Domnului se citesc textele profetice din Geneză (1, 1-13), Numeri (24, 2-3, 5-9, 17-18), Miheia (4, 6-7; 5, 2-3), Isaia (7, 10-16; 8, 1-4, 9-10; 9, 6-7; 11, 1-10), Ieremia (3, 35-4, 4) și Daniel (2, 31-36, 44-45). Sunt așa-zisele texte mesianice care ne oferă cheia înțelegerii propovăduirii lui Hristos „după Scripturi”. Relația specială între „tipurile” (prefigurările) din Vechiul Testament și realizările (sau împlinirile) din Noul Testament este proprie aproape fiecărei lecturi. Cititorii sunt familiarizați cu relația de consecuție și complementaritate între
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intui, limitele autorității lui Hristos sunt „limitele” dumnezeirii Sale. Numai Cuvântul poate depăși, în Duhul, litera Scripturii, fără a o contrazice 2. El domnește peste ziua sabatului încă dinaintea instaurării legii. „Hristos nu se opune deloc materialității literei (precum exegeții ziși liberali care refuză, de la Marcion încoace, fragmentele judecate de către ei inconvenabile și rău venite). El pune în chestiune autoritatea textului intangibil: sau, mai curând, El deplasează centrul de greutate - centrul de autoritate, am putea spune - al textului însuși către un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în folosul tineretului studios nu sînt nici ele scutite de aceeași eroare de neiertat. Uitați-vă la populara lucrare a lui Goldsmith, Natura însuflețită. în ediția ei prescurtată, tipărită la Londra în 1807, există cîteva planșe ce înfățișează o așa-zisă „balenă“ și un așa-zis „narval“. N-aș vrea să par grosolan, dar pomenita balenă aduce, prin hidoșenia ei, cu o scroafă mutilată; iar cît despre narval, ajunge să-l privești o dată, ca să rămîi uluit de faptul că un asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la aceste propozițiuni negative avantajul masivității și al forței prodigioase a cașalotului, vă puteți face o idee adecvată, deși nu tocmai îmbucurătoare, despre forța lui fără seamăn și în general despre adevărata putere. Dar dacă, gîndindu-vă la dimensiunile creierului propriu zis al cașalotului, socotiți că el nu poate fi catalogat în nici un fel, vă dau o altă idee: priviți cu luare aminte coloana vertebrală a aproape oricărui patruped și veți rămîne uluiți de asemănarea vertebrelor sale cu un colier de cranii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe plajă, iar animalul călărit de sfînt ar fi putut să fie o focă sau o morsă uriașă - avînd în vedere toate acestea, putem presupune, în acord cu legenda sacră și cu reprezentările cele mai străvechi ale scenei, că așa-zisul balaur nu era altceva decît un leviatan. De fapt, în lumina celui mai strict adevăr, această legendă ne apare întocmai ca aceea a lui Dagon, cunoscutul idol al filistenilor, cu înfățișare de pește, de animal și de pasăre, care, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Medicii din Alabama au susținut că-i vorba de scheletul unei reptile uriașe, căreia i-au dat numele de „Basilosaurus“. Dar anatomistul englez Owen, căruia i s-au trimis peste ocean cîteva mostre din oasele monstrului, a constatat că așa-zisa reptilă nu era altceva decît o balenă - dintr-o specie dispărută ce-i drept; ceea ce ilustrează grăitor faptul, subliniat în repetate rînduri în această carte, că scheletul unei balene nu dă decît o foarte vagă idee despre forma trupului său
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de folosit alte instrumente decât acelea ale cronicii literare, rezultând că trebuie să fie fundamentată de principii teoretice bine stabilite, În virtutea cărora să analizeze critic opera literară. Părerea veche deci că recenzia rămâne veșnic În inferioritate față de cronica literară propriu zisă cade, fiindcă noi Înțelegem ca și recenzia să țintească, pe cât mai mult, către valorificarea critică riguroasă, științifică. Este bine știut că acest lucru nu a fost posibil până nu demult. Critica literară burgheză spijinindu-se pe principiile unei estetici metafizice idealiste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Flacăra (nr. 56). În acest bilanț, autorul articolului, vrând să fie un observator imparțial, acordă producțiunilor literare citate, aprecieri pur formale, aprecierea lor politică rămânând vagă, greșit dozată. Un alt aspect al acestui apolitism al criticii este și așa-zisa trecere «sub tăcere». Câteva dintre ziarele cotidiene care publică cronici literare, au neglijat până În prezent să prezinte cititorilor Negura, nerelevând astfel o realizare valoroasă a literaturii noastre. Au fost semnalate aici câteva cazuri În care critica noastră literară a alunecat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Călinescu, I. Vitner, Ovid S. Crohmălniceanu, Perpessicius, Tudor Vianu. Reproducem din opiniile primilor doi: G. Călinescu: „Eminescu nu e așa șovin precum au lăsat unii să se creadă. Toate scrierile sale tipărite ori manuscrise dovedesc o delicatețe desăvârșită În așa-zisa problemă evreiască și dacă Eminescu pomenește și de evrei face aceasta nu din punct de vedere rasial ci economic (Ă). În fond Eminescu nu este exaltatorul producției primitive și sunt sigur că azi ar fi aplaudat industrializarea țării inițiată de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Fiindcă Sanda Movilă n-a adâncit studiul condițiilor și manifestărilor luptei de clasă În epoca descrisă de ea, n-a putut să exprime realitatea În trăsăturile ei caracteristice, să se oprească asupra unei teme precise, să Închege o acțiune propriu zisă, așa cum cere orice roman. Vrând să scoată În relief aspectul dominant al epocii respective, exploatarea mârșavă căreia erau supuse massele de truditori ai ogorului, scriitoarea lasă În umbră ceea ce era mai puțin vizibil atunci, ceea ce constituia Însă germenul dezvoltării viitoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nou și vechi, i se datorește lipsa de acțiune a cărții. Pe drept cuvânt, cel ce va citi Pe văile Argeșului va observa că În această carte mulțimea conflictelor particulare te Împiedică să știi care este, În fond, intriga propriu zisă a «romanului». Acest mod de dezvoltare a unui subiect izolat de faptele sociale, de viața societății având drept principiu conducător relațiile personale dintre eroi, simpatiile sau antipatiile lor, toate Întâlnirile și despărțirile, duc inevitabil la formalism, la căutarea cu tot
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și combătute aserțiunile și clișeele istoriei literare burgheze, așa cum de pildă face Petru Dumitriu În prefața la Opere alese de Ion Creangă, unde cu toate deficiențele studiului, care nu dă suficientă extindere cercetării operei, sunt răsturnate tezele burgheze ale așa-zisului junimism al lui Creangă, ce distruge imaginea «idilicului» Creangă, se arată caracterul de clasă al humorului neîntrecutului povestitor. Nu tot aceeași combativitate manifestă ediția Opere alese Odobescu a lui Al. I. Ștefănescu, care face o bogată analiză, dar mai respectă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]