25,546 matches
-
intitulat "Țara de dincolo de negură", care a fost tipărit în 1926 de către Editura Cartea Românească din București. În cuvântul înainte dedicat poetului George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu îl dojenește pe acesta că a uitat de moș Procor (pescar lipovean evocat în povestirea „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”), precum și de alte persoane pe care le-au întâlnit mai demult cu prilejul expedițiilor cinegetice din „Țara de dincolo de negură” aflată în bălțile din Delta Dunării. Poetul a scris un răspuns intitulat „Țara
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
rememorează o vânătoare petrecută la începutul primăverii în „împărăția trestiilor dintre zăvoaiele Prutului și matca cea înșelătoare a Jijiei”, la care a luat parte împreună cu Sadoveanu, evocând cu acest prilej figura lui moș Gheorghe Barnea, pescar ce apare și în povestirea „Pasaj de rațe, sara” din volumul sadovenian. Topîrceanu afirmă că a notat chiar a doua zi amintirile de la acea vânătoare, care l-ar fi inspirat pe care Sadoveanu în scrierea volumului „Țara de dincolo de negură”. Într-un post-scriptum, poetul afirmă
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de rațe, sara” din volumul sadovenian. Topîrceanu afirmă că a notat chiar a doua zi amintirile de la acea vânătoare, care l-ar fi inspirat pe care Sadoveanu în scrierea volumului „Țara de dincolo de negură”. Într-un post-scriptum, poetul afirmă că povestirile sadoveniene sunt „pagini de strălucitoare poezie”, recunoscând în același timp că îl uitase de mult timp pe moș Procor, cu care stătuse de vorbă într-una din călătoriile lor prin Delta Dunării, deoarece nu avea „un aparat de înregistrare atât
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de pe frunte”. Unele ediții tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Țara de dincolo de negură" cu o prefață intitulată „Despre această țară și despre vânat și pescuit” datată 1 octombrie 1936 și cu alte zece povestiri adăugate la sfârșit („Vânători moldoveni la Brașov, acum un veac”, „Șorțul verde”, „Veverița”, „Intrarea în viață a lui Nelu”, „Singurătate”, „Cerbul meu”, „Sfat basarabean”, „Când vorbim de lup”, „Dihania singurătății”, „Vânătoarea, acum o sută de ani, în Moldova”). Ediția adăugită
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
plasat în prima ediție între capitolele „Vânători de lupi, în veacuri vechi” și „Tovarășul meu Voișel e vrednic vânător, ca mulți alții”, a fost reintitulat „Aprilie, o clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), fiind preluate și acolo din "Depărtări" (1930). O parte dintre povestiri („Mirajul”, „Sitarii, când prietinii mei se ceartă”, „Ploaie, în păduri depărtate”, „Pasaj de
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
clipă” și a devenit capitolul final al colecției. Prefața și majoritatea celor zece povestiri adăugate ulterior (mai puțin „Dihania singurătății”) proveneau din volumul "Istorisiri de vânătoare" (Ed. Cugetarea, București, 1937), fiind preluate și acolo din "Depărtări" (1930). O parte dintre povestiri („Mirajul”, „Sitarii, când prietinii mei se ceartă”, „Ploaie, în păduri depărtate”, „Pasaj de rațe, sara”, „Gâște sălbatice, - adică numere incomensurabile”, „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
ceartă”, „Ploaie, în păduri depărtate”, „Pasaj de rațe, sara”, „Gâște sălbatice, - adică numere incomensurabile”, „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
de rațe, sara”, „Gâște sălbatice, - adică numere incomensurabile”, „Oameni din bălți, lângă ostrovul lui Caliniuc”, „În singurătățile Rarăului a cântat cucoșul sălbatic”, „Kiki dă examen în fața onoratei comisii”) au fost incluse apoi, alături de alte povestiri cu subiect asemănător, în volumul "Povestiri pentru vînători și pescari", publicat în 1956 de Editura de Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
a fost inclusă, alături de "Venea o moară pe Siret" și "Hanu-Ancuței", în volumul 8 al ciclului sadovenian publicat în 1957 de Editura de Stat pentru literatură și artă din București. Ediția tipărită reia structura volumului din prima sa ediție, eliminând povestirile adăugate de editori în deceniul anterior. Cartea a fost reeditată ulterior fie în varianta sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
sălbatic pe piscurile montane, iepurele în miriștile câmpiilor și lișița în bălți și în deltă. Scriitorul are un sentiment al trecutului care coboară în timp până în vremurile primilor oameni când vânătoarea și pescuitul erau activități de bază ale existenței umane. Povestirile sale amestecă realitatea cu credința primitivă într-un mod sincer și melancolic, prezentând întâmplări ce par a proveni din alt veac. Vânătoarea și pescuitul reprezintă pentru autor ocazii de a călători în trecut și a se contopi în existența omului
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
picturale ale naturii de o deosebită sensibilitate, transfigurând poetic atât imaginea naturii, cât și contactul între om și natură. Garabet Ibrăileanu afirma că prozatorul scrie pagini de poezie pură în care combină obiectivitatea imaginii cu subiectivitatea sentimentului, receptând frumusețile creației. Povestirile din acest volum transmit o bucurie ritualizată a descoperirii naturii. Natura evocată nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
nu este picturală și rece, ci vie, cu o vegetație ce foșnește din cauza vântului și ploii sau a strecurării unor animale speriate. Autorul realizează descrieri foarte variate, insistând pe amănunte ce scapă privirii unui observator superficial. Personajele principale ale acestor povestiri sunt animalele sălbatice (lupii, caprele, rațele sălbatice, cocoșii de munte) sau cele domesticite (câinii), ale căror gesturi par descrise de un fin cunoscător al „psihologiei” animaliere. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
cele domesticite (câinii), ale căror gesturi par descrise de un fin cunoscător al „psihologiei” animaliere. Între natură și om există o interacțiune permanentă: natura este umanizată, dar însuflețește la rândul ei omul. Criticul Constantin Șăineanu consideră că cele mai impresionante povestiri sunt cel care se referă la o vânătoare de lupi, în care este ucisă o lupoaică cu șase pui, ceea ce-i amintește de poezia „La mort du loup” a lui Alfred de Vigny, și la o vânătoare de cocoși sălbatici
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
sunt unite de aventurile comune transmise prin poveștile vânătorești narate domol lângă focurile din ceas de seară. Relația care se stabilește între om și natură este una indestructibilă, neținând cont de bătrânețe sau de boală. Astfel, moș Calistru Pușcașu din povestirea „ Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu” este atât de vrăjit de codru încât simte că nu poate muri fără să-l mai vadă o dată, explicându-i unui flăcău astfel: "„Eu, bre, o viață de om aici, subt codru, am
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
o viață de om aici, subt codru, am petrecut-o. Eu cu pădurarii, cu cânii și cu sălbăticiunile. Știu eu că de-acu nu mai am mult, da' măcar să-mi mai fac odată cheful...”". Vânătorul Chirică Ciuntu, un personaj din povestirea „Vânt dinspre Căliman”, nu se lasă doborât de faptul că i-a fost tăiată o mână după ce a explodat țeava puștii și continuă să vâneze, folosindu-se de cealaltă mână. "„Da' eu cum m-am văzut slobod, numa două zile
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
vânătoare, ci imaginează povești misterioase ce au loc în vremuri imemorabile precum apărarea unui țarc de oi de către niște vânători preistorici ce migraseră din depărtări necunoscute aflate la miazănoapte până în luncile Siretului (în „Vânători de lupi, în veacuri vechi”) sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al evocărilor sadoveniene este corectat prin umor, autorul neezitând să apeleze la ironie și autoironie pentru a reduce subiectivitatea unor povestiri. Spre
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
sau povestirea unui vânător că a văzut zimbri în prăpăstiile inaccesibile din munții Călimani (în „Vânt dinspre Căliman”). Patetismul inevitabil al evocărilor sadoveniene este corectat prin umor, autorul neezitând să apeleze la ironie și autoironie pentru a reduce subiectivitatea unor povestiri. Spre exemplu, atunci când descrie cu emoție și mândrie prima sa experiență cinegetică, autorul nu uită să consemneze cu ironie că i-a pătruns apă rece în cizme. Anotimpurile prilejuiesc autorului realizarea unor meditații grave. Povestirea „ Când a căzut moș Calistru
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
pentru a reduce subiectivitatea unor povestiri. Spre exemplu, atunci când descrie cu emoție și mândrie prima sa experiență cinegetică, autorul nu uită să consemneze cu ironie că i-a pătruns apă rece în cizme. Anotimpurile prilejuiesc autorului realizarea unor meditații grave. Povestirea „ Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu” poate fi considerată o elegie pe tema morții. Sfârșitul bătrânului pușcaș Calistru are loc în momentul în care ultima zi de toamnă lasă loc zăpezii și se petrece solemn și firesc în mijlocul naturii
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
să-i dea lucrurile ce i le lăsase acela în chezășie. Când Samaw'al a refuzat Harith i-a asediat castelul. Asediul s-a prelungit până ce într-o zi Hairth l-a capturat pe fiul lui Samaw'al, care după povestirea din „Kitab al-Aghani”, tocmai se întorsese de la vânătoare. Harith l-a chemat atunci pe Samaw'al și i-a cerut să aleagă între predarea obiectelor lăsate de Amru al-Qais și între uciderea fiului său sub privirea sa. Samaw'al a
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Nopți la Serampore” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Ea a făcut parte în același an din antologia "Vîrsta de aur a anticipației românești" (Editura Tineretului, București, 1969), editată sub îngrijirea lui Ion Hobana și care a încercat o
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
paralele (vehiculată de Swami Shivananda) poate fi o astfel de ipoteză. Valoarea nuvelei rezidă nu numai din latura sa fantastică, ci și din lirismul tulburător și exotic al descrierilor. Mărturisindu-și preferința pentru această nuvelă, pe care o considera o povestire fantastică ce prospecta un spațiu istoric revolut, Criticul Șerban Cioculescu afirma că „Nopți la Serampore”, deși mai puțin cărturărească decât „Secretul doctorului Honignerger”, este „o bucată delectabilă în deosebi prin puternica atmosferă de vrajă a „nopților” respective, evocate fermecător, cu
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
regizat de Larry Peerce. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Erik von Detten și Bess Armstrong. A fost transmis inițial în cadrul blocului de programe de televiziune transmis de ABC Family, "25 de zile de Crăciun". Este bazat pe o povestire scurtă din 1892 scrisă de William Dean Howells, "Christmas Every Day". A fost refăcut în 2006, sub denumirea "Christmas Do-Over". "Christmas Every Day" este o povestire scurtă de William Dean Howells despre o tânără fată a cărei dorință de a
E Crăciun în fiecare zi () [Corola-website/Science/334856_a_336185]
-
televiziune transmis de ABC Family, "25 de zile de Crăciun". Este bazat pe o povestire scurtă din 1892 scrisă de William Dean Howells, "Christmas Every Day". A fost refăcut în 2006, sub denumirea "Christmas Do-Over". "Christmas Every Day" este o povestire scurtă de William Dean Howells despre o tânără fată a cărei dorință de a fi Crăciun în fiecare zi i se împlinește timp de un an. A fost publicată în volumul "Christmas Every Day and Other Stories Told for Children
E Crăciun în fiecare zi () [Corola-website/Science/334856_a_336185]
-
un fir neîntrerupt. Rahmaninov, asemenea lui Beethoven, lui Brahms și altor compozitori-pianiști, a căutat să facă claviatura „să cânte”, să treacă dincolo de limitele instrumentului - prea îngust din punct de vedere al posibilităților melodice. Melodia are un aspect arhaic, ca o povestire de demult, abia șoptită. Tema este expusă cu multă simplitate, orchestra având rolul susținerii armonice. Apoi, se dezvoltă un dialog viu între instrumentul solit și orchestră, în care cea din urmă preia melodia. După o dezvoltare destul de largă a primei
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]
-
când în când de accente patetice. Intonațiile temei principale imprimă caracterul lor desfășurării întregii mișcări, ce se încheie cu o "cadență" grandioasă. După cadență, urmează o scurtă repriză în care cele două teme amintite apar încă o dată, formând epilogul unei povestiri dramatice. "Partea II, Intermezzo" este un "Adagio" în care o melodie tristă, îngândurată, amintește de refrenele unor cântece rusești. Tema, la început senină și contemplativă, devine din ce în ce mai agitată, iar melodia pastorală capătă accentele unei declarații extatice de dragoste. Dezvoltarea ideii
Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră în Re minor () [Corola-website/Science/334857_a_336186]