26,075 matches
-
natură încât nimeni să nu aibă impresia că se expune într-un fel sau altul răspunzând întrebărilor (Gugel, 2002, p. 48); 3. mod de prezentare cu cartonașe: fiecare participant va primi opt (sau mai puține) cartonașe roșii și opt cartonașe albastre. Fiecare jucător A își va alege o perecheB. A începe să se prezinte. Prezentarea se va face astfel: respectiva persoană spune câte o propoziție (de exemplu, „Eu sunt de la sat”, „Am 20 de ani”, „Îmi place să cânt la chitară
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de la sat”, „Am 20 de ani”, „Îmi place să cânt la chitară”), după care pune pe masă câte un cartonaș. B se va prezenta apoi în același mod. Cartonașele roșii se vor utiliza pentru afirmații referitoare la propria persoană, cele albastre pentru afirmații ce privesc tema seminarului. După aceea, ambii parteneri își vor căuta un al treilea coleg sau se poate ca, în plen, fiecare să îl prezinte pe colegul cu care a discutat (Gugel, 2002, p. 55). Metode de derularetc
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
supus cu bucurie, n-a avut prea multă treabă cu mine, dar când s-a jucat spectacolul eram foarte liniștit, eram sigur că ce fac e bine, e verificat de caietul lui, care dacă mi-aduc bine aminte avea coperțile albastre, devenise un fel de personaj. Cum vă spuneam, prima mea senzație, a rămas valabilă la Alexa Visarion. O senzație de vulcan, senzație pe care am avut-o ori de câte ori am lucrat cu el. Ar mai fi de spus doar că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conjugale; starea de depresiune e agravată de o dominantă morală (triunghiul conjugal, patima înavuțirii); mediul e de o monotonie aparent-mediocră, aici melancolia devine deznădejde și plictisul suferință; totul e înecat în ceață, praf, vârtejuri de zăpadă, șuvoaie de negru, alb, albastru, violet, galben. Natura este expresia unei dezorganizări sufletești, a unei nevroze, spațiul este infinit, de o tristețe armonioasă, parcă ar fi un gol tăcut unde poți să auzi zorile, unde noaptea e mai grea, deplină, frigul e liniștit, pe câmp
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
existenței sale (regresie hipnotică, terapie psihedelică, respirație holotropică etc.), în alternativa că a beneficiat de o gestație optimă („uter bun”), aceasta are parte de experimentarea unei simbioze cu propria mamă, populată cu scene încântătoare: câmpii nesfârșite, cu flori multicolore, imensități albastre de mare, spații siderale vaste, țintuite cu stele etc. Pe scurt, acest „sentiment oceanic”care îi invadează ființa, îi oferă certitudinea că se află în rai. Dimpotrivă, dacă individul a avut neșansa unei gestații toxice („uter rău”), el se va
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
deprinderi nocive (Wolf, 2004). Concluzia care se impune este aceea că un management corect al stresului diminuează sau chiar înlătură multe dintre stările psihice dăunătoare. Este vorba, în principal, conform opiniei vehiculate de R. și J. Holmes (2001), de stările albastre (îndeosebi depresia), stările galbene (mai ales anxietatea), stările roșii (preponderent furia) și stările verzi (precumpănitor invidia). Vorbind despre conotațiile traumatice ale bolii, nu se poate ignora problema pacienților aflați în fază terminală. Traumatismul inerent unei asemenea situații prezintă trei epicentre
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
apărut lucrarea "Pakistanul" de Al. Sorin, în care sunt prezentate date istorice, geografice și demografice, precum și despre situația economică și politică din această țară. În Țara Românească erau cunoscute, în secolele XVII-XIX, mărfuri de pe teritoriul subcontinentului indian, printre care "culoarea albastră indiană", numită popular și "lahur", de la numele orașului Lahore, aparținând Pakistanului după independența celor două state. Angajamentul vamal din 1727 menționează șaluri de Kashmir ("hindico"), ajunse în Țara Românească prin Bagdad și Instanbul. 2. Relațiile româno-pakistaneze în deceniile VI-IX
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
în care a fost decimată elita politică și intelectuală a României. Și nu numai ea. E foarte duios că președintele republicii face vizită la monumentul vechimii noastre de la Adamclisi, dar, dacă pe pămîntul atît de însîngerat al Dobrogei, pe... magistrala albastră sau la Capul Midia, ar exista un memorial al victimelor comunismului (cine să-l fi ridicat?), același duios președinte internaționalist l-ar vizita? Sîntem sceptici. Cum tot așa de sceptici sîntem că l-ar invita cineva. În timp ce actualul președinte de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spus Picasso și și-a schimbat șevaletul pe umărul drept, rucsacul pe stîngul. În dreptul Băii Turcești, m-a oprit: Ține-te puțin de șevaletul meu, a zis. În momentul în care i-am atins șevaletul, șevaletul lui Pablo, oho! perioada albastră, perioada roz, oho! deci, cum i-am atins șevaletul, n-am mai simțit caldarîmul sub picioare, m-am uitat la andaluz, eram de-acum, amîndoi, la un metru, la doi, la trei, deasupra pămîntului, mă gîdila ceva la călcîie, m-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
congenitale. Oricum, n-ar putea fi imaginat, acest simbol al României veșnice, așteptîndu-l sub un copac, în ploaie, pe nu știu care star al muzicii rock, fie el și tentant hermafrodit, sau ciocnind pahare cu fotbalierii și cu managerii lor cu ochi albaștri, sau lăsîndu-se premiat de barzi mai mult decît literari, în chiar alcovurile lor imunde, sau bîntuind, omnipriceput, turnătorii și saivane, cu mîndra caschetă albă, inginerească pe-o sprînceană, sau... sau... Există codul sobru al taciturnului Rege Carol I, asumat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-au simțit principial responsabili și omenește excitați datori să trimită misivă de felicitare cîștigătorilor. Crezînd că laburiștii de-acolo, pentru că li se spune laburiști, or fi avînd de-a face cu niscaiva seceri și ciocane. Pe unul din mamuții albaștri de la C.U.G. stă scris și-acum cu alb, nici mai mult nici mai puțin decît: "Trăiască Partidul Comunist Român". O căldare cu văcsea și-o bidinea ar fi suficiente pentru trezirea din visul atît de dulce, visat pînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
limba de lemn a Securității, în 1983, într-o "Informare privind concluziile ce se desprind din analiza modului în care au fost îndeplinite sarcinile rezultate din programul de măsuri Eterul". Ce distins, dar și ce eficace! Pentru că băieții cu ochi albaștri se dădeau peste cap, de ani de zile, să pună mîna pe: Somnorosul de la poalele Tîmpei, Alba Lux, Cocoșelul, Lordul, Bondi zis Bondarul, Intoxicatul, care, jucîndu-se parcă de-a hoții și vardiștii, corespondau în draci cu Europa Liberă. 14 mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
delenda Carthago, scandările lui aburite, la Casa Universitarilor... Cioc, cioc. Domnia sa, Cuciureanu, ne aștepta în odaia din față, cu undița rezemată de ușor: magistre, i-am spus cu respect, afară-i Ajunul, uită-te pe fereastră (tocmai exploda o petardă albastră), pînă-n pescuit mai sînt vreo patru luni... și-a agățat undița de grinda-iască, și-a aprins mărășeasca și-am ieșit tustrei în sfînta ninsoare. Ne-am întors un pic în dealul Eternității, îngerul durduliu a vîjîit iar pe deasupra noastră, psalmodiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui părînd a nu înțelege nimic. Ce istorie mereu tulburată, în locul acesta în care tronează acum sălbatic-genialul pictor! La vernisajul meu, să recunosc, lume bună. Dar și... N-ai ce-i face: e în plin bulevard: intră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mișunînd asiatic pe-aici. Am cam scăpat să recunoaștem de "etichetele" defunctului regim. Orice am face însă, oricîtă apă ar mai curge pe Dîmbovița, nu putem scăpa de trei: Dinamo, Steaua și... și... 8 Martie. Cum nostalgicii bărbați cu ochi albaștri nu pot renunța la sovieticele etichete ale cluburilor lor de glorie, tot așa vajnicele femei, la Internaționalele nu știu căror Rose Luxemburg sau Clare... Știau domnițele, reginele, doamnele și domnișoarele Regatului României de acest prostesc-segregaționist 8, atît de străin ființei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și lucioase, de barbugii, blazonate cu epoleți ascunși, adresat celor din diasporă. Nu "tutulor", ci numai "trădătorilor de țară", a căror limbă iute, neiertătoare, ajungea, pe unde scurte, exact unde trebuia. Limbă pe cît de incomodă pentru manipulatorii cu ochi albaștri, pe atît de stenică pentru imensa masă de români, retrasă noaptea la un semnal în case, răsucind cu mînă flămîndă butonul aducător de speranță. Unde mai e brațul ăla spăimos? În ce dimensiune s-o fi convertit? Magistrul Dima, jovial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bagheta-i luciferică. Rumoarea generală se rupe brusc: o canțonetă! Pe sub pod trec, grupate, cinci gondole auriu-negre. Pline cu bătrînei nordici, gălbui-pufoși, în veselă transă vesperală. Din ultima lor gondolă, dintre acești copii bătrîni, un tuciuriu rotofei, cu mari favoriți albaștri, vocalizează sfîșietor: O, sole mio... Înfiorîndu-și acordeonul fanat. În urma lor, implacabilă, rumoarea anonimei înscenări. Pictorul care, dimineața, sub umbrelă, lucrează pe trotuar, la Santa Fosca, și care a deprins deja de la mine un "bună dimineața" extrem de trilat în gura lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu, de domnia sa, fuzionează cu partidul proletarilor cu ochi albaștri? Nu, nici o mirare: oricum, printre inițialele firmei d-sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd văd pe unu' îmbrăcat țopește, nu zic: prost gust! ci: prost! Regele adolescent, în '45, '46, sfidînd prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la cele cîteva sute de metri de deasupra nivelului mării, în aerul încă de vară, peste cîteva minute, urcîndu-mă în telefericul îmbătrînit (și el), mă aflu dintr-o dată la două mii de metri. Unde-s bătrîneii nordici, cu perișorul lor vopsit albastru, galben, verde, părăsind cabina nou-nouță și răspîndindu-se ca popîndăii pe platoul de pe care nu se topise încă ultima zăpadă: oh, yes! oh, yes! Nici unul. Coșcovita cabină e goală, stația telefericului, care forfotea de lumea veselă a barului, e pustie și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie... funerară și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amicul cu ochi albaștri: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De vorbă, lejer și amuzat, cu Academicianul și cu Actorul. Apare brusc din stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
regizorul să scape de chinuitoarele remușcări în amorul lui extraconjugal. La care acesta, perplex: "Cum să fac un asemenea tîrg!" Buuun. Și urmează scena, picanta scenă, în care naturile celor doi sînt net juxtapuse. Una din frumoasele de la bar, "înger albastru", se apropie de masa celor doi și i se adresează vedetei, recunoscînd că a pus pariu cu amicele ei (numai ochi și urechi la scenă) că va obține pe loc ceva scris. Și-i întinde frumosului pixul. Și, odată cu el
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mde, ca oricine. Ca oricine, dar la parterul unei frumoase vile al cărei proprietar, fost ofițer de elită al armatei române, ocupa acum subsolul propriei case. Se înțelege, doamnă hipermanierată, hipercolocvială, cu timoratul expropriat. Ca să vezi! Alt șarpe cu clopoței albaștri din sipetul domnului avocat: distinsa figură a fratelui de suferință al pomenitei doamne: Teohari Georgescu. Trimis de Ghiță Dej et compania la munca de jos, ca director de tipografie. Ei bine, pe masa fostului satrap, domnul avocat Florescu vede într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nici al urmașilor Domniei Sale, în vecii vecilor cominterniști... Gluma însă poate merge pînă la lege, chiar și una ieșită din actualul malaxor parlamentar: aici, toate samavolniciile jumătății roșii de secol trebuie să înceteze. Nu Iliescu și locotenenții lui cu ochi albaștri sînt cei chemați să aplice legea. Dacă vor să o facă, să fie convinși că în fața legii și românul de rînd și regele sînt egali. Dar și, pînă la urmă, vremelnicii iliești ai acestei țări traumatizate. "Directul" dat imediat de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
antidotul nostru redacțional era hlizeala non-stop, că sub învelișul ternului cronicar literar stătea pitită parșiva prozatoare din cărțile ei de azi, ieșite de sub varii teascuri, una după alta. Vitriolu-i n-ar fi avut, oricum, șanse a fi aruncat atunci în albaștrii ochi. Acum? Magda e un Thackeray cu fustă al deșertăciunilor bahluiene. E un David Lodge al campusului din Copou. Promiscuității opulente a englezului, Magda îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niciodată călcînd la Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu nuri caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea printre fotolii, pînă la locul ei, trebuia să fie vizibilă, șocantă. În sala în care majoritatea melomanilor era una discret-rafinată. Neîndurătoare, la o adică. În stagiunea următoare, dusă a fost. Atacase altceva: vrăjitoria. Uitase de speculațiile scrise, uitase de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]