25,771 matches
-
era bazat pe o cale comun? ? i pe eforturi sus? inute, dar Europa era �mpov? raț? de trecutul ei. Dezarmarea nu constituia pentru Iorga un element abstract, dar a pus totu? i �ntrebarea urm? toare: �Are col? i?� Existau revan? arzi plini de ur? ? i al? îi care erau pu? i pe jaf. �Nu se ajunge la dreptate social? prin dezarmare, dar prin dreptate social? se poate ajunge la dezarmare�, conchidea Iorga 171. Suspiciunile lui fă?? de Germania �l obsedau. Atunci c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Declară? ia, Iorga a f? cut urm? torul comentariu: �Este deplorabil că armata s? intervin? �n politic? , dar dac? politică devine un sport pentru ucigă? i, interven? ia aceasta devine obligatorie�. ?i cum anarhi? ții deveneau violen? i �n Catalonia, iar bisericile Barcelonei ardeau, Iorga i? a calificat drept �cel mai sup? r? tor exemplu de degradare uman? � ? i a �ntrebat cum de tac acum oamenii, dup? ce fuseser? cutremura? i de fl? c?rile care mistuiau catedrală de la Reims? F? r? s? fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rui dat? se apropia ? i ajunsese s? aib? o stare de spirit sfid? toare ? i sumbr?. Securea a c? zut �n ziua de 10 mai. Hitler a �nc? lcat neutralitatea Olandei, Belgiei ? i Luxemburgului. Coloanele lui blindate �naintau. �n timp ce Rotterdamul ardea, nem? îi au str? puns fortifica? iile franceze de la Sedan ? i au ajuns �n doi tîmpi ? i trei mi? c?ri la Canalul M�necii. Dup? Dunkirk, soarta Fran? ei era pecetluit?. Dup? bre? a reu? it? de trupele germane, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ursul și Jienii: "Eram puternic, vital, cu o energie nebună. Lipsa tatălui mă fortificase". Energia a rămas și azi, la fel de vizibilă... Dintre multele confesiuni, mai alegem una, definitorie pentru implicarea sa în realizarea spectacolului: "Nu pot să exist decît dacă ard pînă la capăt!". Frumos spus! Și nu mereu comod, pentru cei din jur. Dar artistul nu a fost niciodată preocupat de comoditate... Sau o altă mărturisire definitorie: "Singurul care mă poate distruge cu adevărat sunt eu însumi!". Ca-n multe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
din jur. Dar artistul nu a fost niciodată preocupat de comoditate... Sau o altă mărturisire definitorie: "Singurul care mă poate distruge cu adevărat sunt eu însumi!". Ca-n multe alte cazuri celebre, nu? Alexa Visarion scrie cu talent! Cu pasiune. Arde în scris, ca și în sala de repetiții. Ca puțini regizori și actori. Și e momentul, poate, să ne oprim, nu pentru prima oară, asupra scuzei unor actori și regizori care cred că jocul pe scenă este străin teoretizărilor. Fals
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
decor preferat... "Înaintea marilor bătălii, regele shakespearian, singur, mistuit de zădărnicia acțiunii și condamnat la înțelegere, devine om". Cam tîrziu, cum se știe... Dar nu doar despre piese și autori, regizorul are viziuni revelatoare. Ca orice artist pasionat, condamnat să ardă pînă la capăt, gîndind, experimentînd, definind, schițează o proprie poetică teatrală, în care conceptele sunt reevaluate în termeni seducători. Vorbind, spre exemplu, despre spectacolul de absolvire, Cartofi prăjiți la orice, profesionistul face o interesantă mărturisire: "nu l-aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teamă, unui grup select de regizori de clasă mondială, precum Ingmar Bergman, Giorgio Strehler, Roger Planchon și Tadashi Suzuki. Alexa Visarion este un om cald și plin de dragoste, cu o vitalitate incredibilă, molipsitoare. Despre el se poate spune că arde întotdeauna cu intensitate. Astfel este perceput de toți cei care îl cunosc, lucru evidențiat și de colegul și conaționalul său Liviu Ciulei, distinsul director artistic al Teatrului Tyrone Guthrie, din Minneapolis, în elocventa prezentare pe care acesta i-a facut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lui erau "eliberări prin catharsis". Pentru spectator era un demers pentru vindecarea bolii colective în care ne bălăceam și ne duceam până la sfâșierea ființei noastre de fiecare zi. Ca regizor avea puterea, ca pe noi, actorii, să ne capaciteze să "ardem până la capăt". La O noapte furtunoasă eram vrajiți și arși în foc cumplit. Foc purificator. Încercam să mă smulg din comodități, din stabilitate, din siguranță, îmi făceam conștient rău și încercam să devin un creator major. Nu știu dacă am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru vindecarea bolii colective în care ne bălăceam și ne duceam până la sfâșierea ființei noastre de fiecare zi. Ca regizor avea puterea, ca pe noi, actorii, să ne capaciteze să "ardem până la capăt". La O noapte furtunoasă eram vrajiți și arși în foc cumplit. Foc purificator. Încercam să mă smulg din comodități, din stabilitate, din siguranță, îmi făceam conștient rău și încercam să devin un creator major. Nu știu dacă am reușit, dar cu siguranță am devenit un actor mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un eliberator de conștiință și, în același timp, un revoltat împotriva a tot ce măsluiește și umilește ființa umană. Regizorul incită în arta sa la trezie, la responsabilitate, la participare.11 În cărțile lui Alexa Visarion apare adeseori verbul "a arde", autorul subliniindu-și credința (aproape obsesivă) în dăruirea necondiționată a actorului și în forța de neegalat a artei scenice. Aceeași ardere aduce în favoarea teatrului un mod de a fi care să nu-l deturneze nici o clipă pe regizor de la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
căror valori se întemeiază prestigiul și autoritatea lor în viața noastră culturală. Mai trebuie adăugat, dar fără pretenția de a cuprinde toate aspectele creației sale în acest text, subliniind, și faptul că stăpânește cu subtilitate ceea ce se denumește cu expresia "ars combinatoria", de exemplu spectacolul radiofonic Un duel în ziua nunții, inspirat din scrierile lui A.P. Cehov, realizat și difuzat de Radio România Cultural, precum și Disertația doctorală a actorului Sorin Leoveanu, căruia i-a sugerat corespondența de structură caracterologică și de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de rafinament, totul încărcat de gînd, totul sugerînd și cuprinzînd subtilități de sensuri, totul supus acelui gînd creator integrator al regizorului. Oamenii, caracterele care circulă în aceste cadre de epocă cu multe sugestii de general-uman, de permanență sînt puternice, trăiesc, ard, se consumă pînă la sfîrșire. Eroul central, "maistrul" Michel Gherlaș, magistral interpretat de Mircea Albulescu, personajul ax, personajul-idee principală, e o victorie atît a interpretului, cît și a regizorului. Actorul păstrează un fin echilibru între realitatea și simbolica personajului, între
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a omului în general apare tot mai încețoșată, confuză și deprimantă. Cine mai poate ști cum va arată ziua de mâine? (Pentru care am luptat o viață, iar alții secole) Personal, mi se pare foarte departe lumina care ar putea arde tristețea, urâțenia și sărăcia vremii noastre. Alexa Visarion nu poate fi comparat decât cu el însuși. El face parte din cei puțini și aleși. Mare artist, mare regizor, mare profesor, mare prieten, mare om. Mulți au învățat de la el un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Visarion capacitatea de a se autoanaliza și inteligența de a se autodiagnostica. Firește că, pentru a ajunge de ipostază de înțelept, seniorul de astăzi (profesor universitar, doctor honoris cauza al atâtor universități etc.) nu s-a menajat nici o clipă, a ars de tot în teatru și pentru teatru. Siguranța și seninătatea cu care este gratulat de experiență și vârstă nu-i sunt totuși de folos. Nu-l împiedică din când în când să irumpă la fel ca în anii tineri, să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Europa postbelică) este proiectată cu energie într-un univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de română, franceză, rusă și latină, doamnele Droitter, Andrieș, Popovici, Merescu, Motilică și Schifter, au fost, sunt și vor fi pentru totdeauna noblețea începutului meu artistic. Într-una dintre confesiunile dvs. regăsim următorul pasaj: "Nu pot să exist decât dacă ard până la capăt". Ce reprezintă această ardere care vă definește felul de a fi și de a vă exprima în universul teatralității? Știu că nu știu, știu atunci când nu mai pot că trebuie să pot... și încerc întotdeauna să nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reluată, nu ar mai avea același impact asupra mea. M-aș face... explorator, undeva...în creierul munților sau printre stele, undeva unde să pot scormoni adâncurile înaltului și să nu știu ce caut, dar să fiu posedat de această căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că privești și nu vezi nimic. Că ai îngâmfarea și liniștea prostului desăvârșit. Perfecțiunea e dincolo de noi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tradițional se scoală duminică dimineața, bea ceva, se bărbierește, ia bilet la Loto, se întoarce acasă și bate nevasta până pornește alarma la mașină. După care iese în fața blocului, bea ceva cu băieții și apoi suflă în jigleor, toarnă ulei ars în praguri, dă trei ciocane în tacheți și curăță platinele până îl strigă nevasta să urce în casă, să bea ceva și s-o rupă iar cu bătaia!”(Academia Cațavencu, nr. 12, 26 martie 1 aprilie 2008) Sunt exemplificatoare zicătorile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fizic este cel mai ușor de recunoscut. O palmă lasă urme, o bătaie zdravănă „soră cu moartea”rupe oase, zdrobește mușchii, distruge țesutul dermatic care învelește corpul. Abuzul fizic merge de la urecheli nevinovate până la torturi ale copilului: legat cu lanțul, ars cu țigara, opărit cu apă clocotită, aruncat pe scări etc. Abuzul fizic poate pune în pericol viața copilului, supraviețuirea. Când copilul abuzat fizic trăiește sentimentul că viața sa este în pericol, că nu are scăpare, abuzul fizic provoacă traumă. A
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
valența preventivă a intervenției parentale ne-am referit la necesitatea ca părinții, prin evitarea unor comportamente nocive, care amplifică sexualitatea copilului, să nu pună benzină peste un foc ce nu poate fi total stins, dar care poate fi menținut să ardă mocnit. Dat fiind această stare de lucruri, singura atitudine constructivă din partea părinților în fața manevrelor onaniste ale copilului, este de a-i deturna și refocaliza energia libidinală dinspre preocupările respective către alte plasamente atractive: jocul, sportul etc. Reducerea la maximum a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mutație lăcătuită încă în mister. Eminentul tanatolog, E. Kübler-Ross (2008, p. 46), califica moartea ca „cea mai mare criză pe care trebuie să o înfrunte oamenii”. Iată pentru ce pregătirea deliberată și explicită a omului pentru moarte, adică dobândirea acelei „ars moriendi”, devine prima dintre urgențele vieții. De altfel, până la confruntarea frontală cu moartea, adică în etapa denumită plastic de către P. Landsberg (1992), a „prezenței absente”, ea ne bruiază permanent prin șiragul de deteriorări ale trupului, prin despărțiri, deziluzii, suferințe și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
chiar și conduc]torii contemporani puteau formulă asemenea reguli. Metodele contemporane aveau un caracter mai realist. Nouă viziune a servit cu prec]dere primului împrat din dinastia Qin, care a reușit s] cucereasc] teritoriul Chinei, exterminând c]rtur]rimea rival], arzând c]rțile și aducând întreaga glorie a Chinei din perioada clasic] în pragul dezastrului. Aceast] dinastie s-a stins la puțin timp dup] moartea celui dintâi împ]rât. vii. Influență constant] a gândirii clasice La mijlocul Erei Întunecate, împ]rații din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ins] c] naturalul este complet imuabil. Acest aspect este prezentat oarecum stângaci: Dup] opinia unora, toate normele juridice aparțin drept]ții convenționale, pentru c], spun ei, ceea ce este natural este și imuabil și are pretutindeni aceeași forță (de pild], focul arde la fel și aici și în Persia), pe când dreptul are un caracter evident variabil. Aceast] opinie nu este ins] decât parțial valabil], în sensul c] dac] la zei ea nu se verific] poate în nici un fel, la noi cel putin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lungi de abstinent] sexual] în cazul c]s]toriei, a celor a c]ror pasiune excludea celibatul („Dac] nu se pot st]pani, s] se c]s]toreasc], pentru c] este mai bine s] se c]s]toreasc] decât s] ard]”) (Cor. 7,9). A avertizat asupra faptului c] sexul, al]turi de celelalte lucruri ale acestei lumi, trebuie s] fie subordonat dobândirii mântuirii eterne („Cine nu este însurat se îngrijește de lucrurile Domnului... dar cine este însurat se îngrijește de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] nici o sum] de bani nu i-ar putea convinge s] fac] așa ceva. Pe urm], el i-a întrebat pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]