25,441 matches
-
de tatăl meu ca să-i vezi deasupra urechii urma ușor scobită în care zvâcnea sângele. Trebuia să o cunoști pe mama ca să deslușești în ea copila încremenită în fața ferestrei întunecate, sub un cer plin de stranii stele șuierătoare, în prima dimineață de război. Pentru a vedea în ea adolescenta scheletică, lividă, care se îneca înfulecând coji de cartofi... Le cercetam viața printr-o perdea de lacrimi. Îl vedeam pe tata, într-o seară caldă de iunie, întorcându-se după lăsarea la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau să știe ce se întâmplase cu Marguerite după scandalul amoros. Vorbeam atunci despre misteriosul omor dublu din impasul Ronsin, despre îngrozitoarea dimineață de mai în care fuseseră descoperiți soțul lui Marguerite, strangulat cu șnurul de la intrare, soacra ei, sufocată și ea, dar cu propria ei proteză dentară... Nu uitam să precizez că soțul, pictor de felul său, era copleșit de comenzi oficiale
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ceai fierbinte în fața unei ferestre tapisate cu promoroacă... Cu mulți ani mai târziu, aveau să se revadă la Paris și să-și declare că cele câteva ore matinale le erau mai scumpe decât toate iubirile sublime din viața lor. Da, dimineața aceea cenușie, mată, chemările înăbușite ale sirenelor și prezența lor complice în inima urgiei ucigașe a Istoriei... Deci, despre braseria aceea de la gară vorbea Pașka... Clopoțelul m-a scos din încurcătură. Ascultătorii mei și-au stins țigara și au năvălit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
eu, perplex, îmi spuneam că nici unul dintre stilurile mele - nici cel adoptat când le vorbeam „proletarilor”, nici cel pentru „tehnocrați”, nici măcar acrobațiile verbale pe care le adorau „intelectualii” - nu, nici unul dintre limbajele acelea nu putea să recreeze farmecul misterios al dimineții înzăpezite de la marginea abisului vremurilor. Lumina ei, liniștea ei... De altfel, nimeni dintre colegii mei nu ar fi fost interesat de clipa aceea. Era prea simplă: fără atracții erotice, fără intrigă, fără jocuri de cuvinte. Întorcându-mă de la școală, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele o ținea să nu cadă în acrobația ei prin ceața dimineții. În clipa următoare, am văzut-o mergând pe mal. În liniște, nisipul umed scârțâia ușor sub pașii ei... O femeie de care eram atât de apropiat, cu un sfert de oră în urmă, se îndepărta. Am simțit o durere cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noaptea precedentă, care mă făcuse să mă gândesc la tulpinile de nufăr. Am simțit brusc, și cu o fericire intensă, că ar trebui să vorbesc și despre balconul Charlottei, despre serile noastre din stepă, despre cele trei cochete într-o dimineață de toamnă pe Champs-Élysées... Chipul i s-a crispat într-o expresie totodată disprețuitoare și neliniștită. Buzele i-au fremătat. - Ești bolnav sau ce-i cu tine? a spus ea tăindu-mi vorba pe tonul acela nazal cu care fetele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Charlotte a rămas câteva clipe în picioare în fața trupului nemișcat, presărat cu cristale. Apoi, încet, a escaladat duna peste care animalul nu putuse să treacă în ajun. Ajunsă în creștetul ei, a cos un „ah” care a răsunat în aerul dimineții. Un lac, roz de la primele raze, se întindea la picioarele ei. La apa aceea încerca să ajungă saigak-ul... Charlotte a fost găsită așezată pe mal, chiar în seara aceea. Pe străzile Saranzei, la căderea nopții, a adăugat un epilog emoționant
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
numaidecât să înțeleg de unde îmi venea siguranța aceea senină, încrederea aceea atât de stranie, mai ales în anul marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în noaptea aceea cumplită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că trebuie să găsesc un hotel, apoi un apartament cât mai aproape de noul meu post, la radio... La Paris, dimineața am avut iluzia trecătoare a unei adevărate reîntoarceri: pe o stradă, nu departe de gară, o stradă încă somnoroasă în dimineața aceea cețoasă, am văzut o fereastră deschisă și interiorul unei încăperi ce respira un calm simplu și cotidian, dar misterios pentru mine, cu o lampă aprinsă pe masă, o comodă veche din lemn întunecat, un tablou ușor desprins de perete
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a unui vagabond. Viața s-a consumat rapid. Timpul a stat în loc, perceptibil de acum înainte numai după uzura tocurilor pe asfaltul ud, după succesiunea zgomotelor, în curând știute pe de rost, pe care curenții de aer le târau de dimineața până seara pe culoarele hotelului. Fereastra camerei mele dădea spre o clădire în demolare. Un zid acoperit cu tapet se înălța în mijlocul molozului. Atârnată pe bucata de zid colorată, o oglindă neînrămată reflecta profunzimea ușoară și insesizabilă a cerului. În
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
seara pe culoarele hotelului. Fereastra camerei mele dădea spre o clădire în demolare. Un zid acoperit cu tapet se înălța în mijlocul molozului. Atârnată pe bucata de zid colorată, o oglindă neînrămată reflecta profunzimea ușoară și insesizabilă a cerului. În fiecare dimineață, mă întrebam dacă aveam să regăsesc reflexul acela dând la o parte perdelele. Suspansul matinal ritma și el timpul imobil cu care mă obișnuisem din ce în ce mai mult. Și chiar ideea că într-o zi va trebui să termin cu viața aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
va trebui să termin cu viața aceea, să sfarm puținul care mă lega încă de zilele de toamnă, de oraș, să mă omor poate - până și un astfel de gând a devenit în curând un obicei... Și când, într-o dimineață, am auzit zgomotul sec al unei surpări și, dincolo de perdele, în locul zidului, am văzut un gol fumegând de praf - gândul acela mi-a părut ca o minunată ieșire din joc. Mi-am amintit asta câteva zile mai târziu... Eram așezat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
frunzișurile de toamnă. Trei femei, în rochii lungi de mătase neagră, cu pălării mari, împodobite cu voaluri și cu pene, se îndepărtau, ca și cum ar fi dus cu ele clipa aceea, soarele ei și aerul unei epoci fugare... Și încă o dimineață: Charlotte (o recunoșteam acum) însoțită de un bărbat, pe străzile zgomotoase din Neuilly-ul copilăriei sale. Charlotte, cu o bucurie puțin confuză, se joacă de-a ghidul. Mi se părea că disting transparența luminii matinale pe fiecare piatră din pavaj, că
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
urma să dispară rapid. Avea să fie înlocuit de blocul de „hârtie de ciornă”, cumpărat a doua zi cu ultimii mei bani, și pe a cărui pagină am scris pur și simplu: Charlotte Lemonnier. Însemnări biografice. De altfel, chiar în dimineața aceea părăseam pentru todeauna cripta familiilor Belval și Castelot... M-am trezit în toiul nopții. Tocmai îmi trecuse prin minte, ca un trasor, un gând imposibil, smintit. A trebuit să-l rostesc cu voce tare ca să-i pot cântări realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită de noroi, șalul ei gros - plin de ceață rece. Va împinge ușa unei cafenele, la colțul unei piețe înguste, adormite, se va așeza la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de obicei. Ca și cum vântul nu ar fi încetat, nici o clipă, să bată. Dimineața, descopeream că era zumzetul oceanului. În ajun, obosit, mă oprisem, fără să știu, la hotarul unde pădurea se împotmolea în dunele bătute de valuri. Am petrecut toată dimineața pe taluzul acela pustiu, urmărind imperceptibila creștere a apelor. Când marea și-a reînceput refluxul, mi-am reluat drumul. Cu picioarele goale pe nisipul ud, tare, aveam să cobor acum spre sud. Mergeam și mă gândeam la poșeta pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îmi va cădea pe rândurile acestea: Într-adevăr, a fost dimineața cea mai blândă din iarna aceea. Era soare, ca în primele zile de aprilie. Promoroaca se topea și iarba udă strălucea ca stropită de rouă... După ce îmi petrecusem singura dimineață revăzând o mulțime de lucruri, cu o melancolie mereu crescândă, sub norii de iarnă - uitasem de grădina aceea veche și de bolta de viță, la umbra căreia se hotărâse viața mea... Să trăiesc după chipul acelei frumuseți, asta aș fi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acolo cel puțin vreo zece haine. Nici măcar nu m-am întrebat dacă vara o să avem nevoie de el. Fereastra Charlottei rămânea deschisă. În prezent, printre suprafețele argintii ale acoperișurilor, se vedeau ici și colo primele pâlcuri de verdeață. În cursul dimineții, am mai adăugat un scurt fragment la Însemnările mele. Mi-am amintit că, într-o zi, la Saranza, Charlotte îmi vorbise despre viața ei la Paris după primul război mondial. Îmi spunea că perioada aceea de după război, care devenea, fără ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
revederea noastră, pe care, totuși, o speram posibilă. Și, adesea, în timpul acelor luni, am visat unul și același vis, care mă trezea în plină noapte. O femeie într-un palton lung, întunecat, intra într-un orășel de frontieră într-o dimineață de iarnă liniștită. Există un joc vechi. Alegi un adjectiv care exprimă o însușire extremă: „abominabil”, de pildă. Apoi îi găsești un sinonim care, fiind foarte apropiat, exprimă aceeași calitate ușor atenuată: „oribil”, dacă vreți. Termenul următor va repeta această
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Am dormit puțin. La ora patru, eram deja treaz. Mi-am pregătit rucsacul, gândindu-mă să plec chiar în ziua aceea în peregrinările mele obișnuite. Înainte de a porni, am aruncat o ultimă privire în camera Charlottei. În lumina cenușie a dimineții, liniștea ei nu-mi mai amintea de un muzeu. Nu, nu mai părea nelocuită. Am ezitat o clipă, apoi am înșfăcat un volum vechi, pus pe pervazul ferestrei, și am ieșit. Străzile erau pustii, aburite de somn. Perspectivele lor păreau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
suscite convertirea celor care au greșit: YHWH țaddq be-qireb"h lo’ ya‘aœQh ‘awl"h babboqer babboqer mišep"” Ä... (Sof 3,5): „Numai Dumnezeu este drept, în tot cuprinsul ei (= cetății Ierusalimului) și nu face nici o strâmbătate. În fiecare dimineață el aduce judecată să la lumină...” (G-R) YHWH țaddq qițțeț ‘">ÄÖ reš"’m (Ps 129,4): „Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.” (C) Wayyikk"n‘ó œ"rQy Yiœer"’Ql we hammelek wayyo’meró țaddq
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
disciplinată, perseverentă, despre servirea cu credință a cauzei. Începând cu 5 septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe motocicletă sau bicicletă. "Praful de pe el l-am absorbit cu toții, nu eu, toți - bărbați, copii - toată lumea care putea îmbrățișa un soldat îl săruta, așa de tare ne-
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
aplicați o cremă hidratantă. Roiniță pentru atenuarea ridurilor Melisa este bună pentru a scăpa de riduri. Turnați 2 căni de apă clocotită peste un pumn de roiniță proaspătă. Lăsați să se răcească. Păstrați la frigider. Folosiți pentru clătire în fiecare dimineață. Preparatul vă va face pielea fermă dacă îl folosiți după ce v-ați spălat fața. Ulei pentru îngrijirea tenului Pentru a vă îmbunătăți cu adevărat tenul, puneți 1 cană de frunze și/sau flori de gălbenele într-o cană de ulei
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
și a pune în frigider. Luați câte 1 lingură, în funcție de tuse. Tratament pentru bronșită cu sparaghel Turnați o conservă de sparaghel în blender. Amestecați până obțineți un lichid și puneți-l pe acesta în frigider. Beți ¼ de cană în fiecare dimineață și înainte de culcare. Adăugați apă dacă doriți să faceți o băutură fierbinte. Ar trebui să observați o îmbunătățire a bronșitei cronice în câteva săptămâni. Tratament pentru bronșită cu polen de albine Bronșita alergică se tratează cel mai bine cu polen
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
într-un recipient închis ermetic. Măsurați cantitatea amestecului la finalul celor 14 ore și adăugați o cantitate egală de oțet de cidru. Dați un clocot din nou, adăugând zahăr pentru a obține un sirop. Luați câte 1 linguriță în fiecare dimineață sau când e necesar, pentru a combate tusea. Sirop de unguraș Adăugați 6 linguri de unguraș și 2 linguri de hrean ras la 3 căni de apă. Dați un clocot, apoi reduceți focul pentru a fierbe la foc mic până când
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]