25,569 matches
-
Peter Paul Rubens, Johann Michael Rothmayr, Jan van Luyken la Gustave Doré. Mișu Popp a preluat de la Rafael atitudinile elegante ale personajelor și frumusețea pură, de la Michelangelo forța și vitalitatea. Se poate spune chiar că, pictorul a fost impresionat de maniera lui Tintoretto prin modul cum acesta din urmă a realizat semnificația gesturilor sau îndrăzneala miscărilor. Caracteristicile principale privitoare la tehnica și spiritul compozițiilor realizate de către Mișu Popp aparțin clasicismului în artă, ale cărui elemente sunt: predominanța valorilor exprimării plastice în comparație cu
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
din Poiana. Taraful acesta se compunea din solista și chitarista Ilinca Burlan (n. 1920 - d. ?), vioristul Constantin Burlan (n. 1888 - d. ?), bracistul Ion Burlan și basistul Dumitru Burlan. În 1938 au fost descoperiți de Constantin Brăioiu, în timpul unor cercetări monografice. Maniera interpretativă a cântăreței, în vârstă de numai 18 ani la acea dată, i-a atras mult atenția lui Brăiloiu, îndrăgind imediat stilul lor muzical specific zonei centrale a Gorjului. Au fost efectuate atunci înregistrări pe cilindri de fonograf. În același
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
Busuioc (chitară și voce), vioristul Constantin Busuioc (fiul său, care avea să ajungă dirijor la Orchestra „Doina Olteniei” și la Ansamblul „Nicolae Bălcescu” din Dolj), Marița Fălciu (voce) și Ion Boncea (bas). Grupați într-o formație familială, aceștia aveau o manieră specială de cântare. Lăutarii din Scrada au fost descoperiți de către Constantin Brăiloiu în timpul cercetărilor din august 1930 și înregistrați, mai întâi pe cilindri de fonograf și, ulterior, pe discuri de patefon, la București. Între 1938-1940 apar mai multe plăci cu
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
toate și chitariste) și un basist. Între anii 1930-1939, lăutarii Nicu și Doicin Căldăraru au cântat în București, la cârciuma „Cina românească“. În 1938 au fost înregistrați și pe plăci de gramofon de către Constantin Brăiloiu, pentru casa de discuri Electrecord. Maniera de acompaniament al lăutarilor vremii era una specifică și deosebită, Tiberiu Alexandru luându-l ca exemplu pe lăutarul Gheorghe Căldăraru-Doicin, chitaristul tarafului Căldărarilor, în vârstă de 18 ani la acea vreme. De la el au fost culese și transcrise mai multe
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
de acompaniament al lăutarilor vremii era una specifică și deosebită, Tiberiu Alexandru luându-l ca exemplu pe lăutarul Gheorghe Căldăraru-Doicin, chitaristul tarafului Căldărarilor, în vârstă de 18 ani la acea vreme. De la el au fost culese și transcrise mai multe maniere de acompaniament. Executantul folosea în timpul cântării exclusiv acorduri majore, în aceeași stare, pe care le obținea scurtând coardele deodată, prin apăsarea degetului în aceeași cază. Chitariștii gorjeni ai vremii obișnuiau, de altfel, să acompanieze cu un acord major melodia minoră
Lăutarii de pe Valea Amaradiei () [Corola-website/Science/335345_a_336674]
-
sunt raportate în mod special la suflet și care sunt cauzate, întreținute și întărite printr-o anumită mișcare a spiritelor” (art. XXVII). „Spiritele” menționate aici sunt „spiritele animale” ("esprits animaux"), noțiune fundamentală pentru înțelegerea fiziologiei carteziene. Acestea funcționează într-o manieră asemănătoare cu cea în care medicina actuală concepe sistemul nervos. Descartes explică procesul prin care aceste spirite animale sunt produse în sânge și sunt răspunzătoare de stimularea mișcărilor corpului. Afectând mușchii, de exemplu, spiritele animale „mișcă corpul în toate diversele
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
sublimul și grotescul, feericul și demoniacul, întregul și partea fracturată, apolinicul și dionisiacul... întâlnim în aceste compoziții grafice o febricitară lume a imaginarului, amintind atât de «Capriciile» lui Goya, așa cum s-a observat de comentatori profesioniști, cât și de o manieră întâlnită la câțiva artiști autohtoni contemporani. Dincolo, însă, de aceasta, «caligramele» d-lui Dochinoiu au specificitatea lor compozițională, căci artistul întrevede, dincolo de grotesc și caricatural, o lume a determinărilor existențiale, surprinsă, frecvent, în fragmentaritatea ei dramatică. Grafician de acută personanță
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
în secolul al XVII-lea și de valoarea culturii sale. La curțile monarhice se practică franceza, datorită și faptului că prințese franceze sunt căsătorite cu monarhi străini și pleacă împreună cu suitele lor. Se răspândesc astfel și modul de viață, moda, manierele și obiectele de lux franceze. Limba franceză este folosită și de intelectuali, și începe să se impună în diplomație, în locul latinei. La răspândirea francezei în țările de religie protestantă contribuie și protestanții nevoiți să emigreze din Franța în urma revocării edictului
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în Africa de Nord trei ani, timp în care și-a desăvârșit experiența militară, participând la mici conflicte armate împotriva maurilor. În 1671, la douăzecișiunu de ani, s-a întors la Londra, unde, datorită recentelor sale experiențe pe tărâmuri îndepărtate și a manierelor, descrise de Lordul Chesterfield drept "irezistibile", a atras atenția uneia din principalele favorite a regelui, Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland. Dar relația cu ducesa s-a dovedit curând periculoasă pentru tânărul soldat, datorită poziției acesteia la curte. Multe surse istorice
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
mâncare mesenilor, atunci reputația casei este asigurată pentru mult timp. Contextul politic al epocii a favorizat pătrunderea unor elemente culinare persane sau bizantine în imperiu și, ceva mai târziu, a celor turcești. În această perioadă gastronomia face parte din bunele maniere, din însăși cultura societății . Bucătarii iscusiți erau cumpărați pe piața sclavilor la prețuri exorbitante . Înainte de ospăț, un slujitor turna apă dintr-o carafă pe mâinile oaspeților, începând cu stăpânul casei: „Roaba cea micuță (...) le aduse un lighenaș și vasul de
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
care se întinde până în epoci foarte vechi, existând posibilitatea să fie o tradiție rămasă chiar de la Turcii Celești, și este considerat și un antrenament pentru război. Este un joc la care participă mii de cai, care sunt hrăniți într-o manieră specială și dresați. Cea de a doua categorie de forme de divertisment specfice zilei de Nevruz este constituită de piesele de teatru popular. Aceste scenete sunt interpretate de amatori, iar textele lor se bazează pe improvizație specifică teatrului popular. Cea
Nowruz () [Corola-website/Science/331831_a_333160]
-
femeilor căsătorite era una puțin de invidiat, deoarece ele erau obligate să se supună voinței soților lor și să le rămână fidele, în timp ce soții lor erau liberi să se angajeze în relații extraconjugale, în particular cu băieți tineri. Într-o manieră analogă, un bărbat care poseda un adolescent nu făcea decât să își exprime astfel superioritatea poziției sale, economică, socială sau politică. Homosexualitatea, în sensul ei modern, nu era acceptată de societatea greacă: dragostea bărbaților nu era și nu trebuia deturnată
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
este dificil să se facă distincție între hetaire și prostituatele simple, în ambele cazuri femeile respective putând fi libere sau sclave, pe cont propriu sau protejate de un susținător. Autorii antici par uneori să folosească cei doi termeni într-o manieră nediferențiată. Unii eleniști se întreabă deci care era în realitate diferența dintre "hetaira" și "pornai" și în ce măsură termenul de "hetaira" nu era decât un simplu eufemism. Grecia Antică nu a cunoscut un fenomen de practicare a prostituției în scopuri religioase
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
ambele acuzate de a fi introdus luxul și stricarea regulilor în cetatea ideală. Cinicul Cratos din Teba din perioada elenistică (citat de Diodor din Sicilia) descrie și el un oraș în care există o comunitate a femeilor și copiilor, în maniera celei descrise de Platon, și în care prostituția este total interzisă. În Grecia Antică existau în afară de prostituatele femei, și un număr semnificativ de "πόρνοι - pórnoi", bărbați care se prostituau. Prima apariție atestată a acestui cuvânt s-a găsit pe inscripțiile
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
o pasiune pentru basmele populare europene. A corespondat cu mai multe specialiști străini, precum filologul Theodor Benfey, și a susținut teoria împărtășită de acesta din urmă că poveștile erau invariabil de origine indiană. Pentru el, „răspândirea s-a făcut în maniera unei inundații regulate, plecând de la un rezervor unic și împingând mereu înainte în toate direcțiile. De aici, această probabilitate de a găsi pretutindeni aceleași "depozite". Acest rezervor, de unde au curs poveștile înspre est către Indochina, la nord spre Tibet și
Emmanuel Cosquin () [Corola-website/Science/335619_a_336948]
-
întregul parter, se afla sala capitulară, o sală imensă în care se reunea întreaga comunitate, pavată cu piatră galbenă de Verdun, cu structură foarte fină, strălucitoare și bine ceruită, cu plafon frumos cu bârne groase, grinzi și casete, îmbinate în maniera franceză, iar, la cele două capete ale încăperii, față în față, prevăzute atunci cu tablouri, erau două șemineuri monumentale pentru încălzirea încăperii cu pereții acoperiți cu lambriuri simple de culoare gri și care apărau de frig. În afară de două scrinuri, un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
reci și câteva tablouri. O catedră din lemn, de aceeași culoare, unde se făcea lectura în timpul meselor. În anotimpul rece, pentru încălzirea încăperii, funcționa o mașină de gătit cu tuburile ei de aeraj, potrivit inventarului. Peste tot plafonul era în manieră franceză. Acolo nu era rar ca Doamna de Livron să fie văzută, în semn de penitență, „să-și ia masa pe jos”. În acea epocă acest gen de mortificare și-l impuneau călugărițele care doreau să se umilească. Scări de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
pe jos”. În acea epocă acest gen de mortificare și-l impuneau călugărițele care doreau să se umilească. Scări de piatră duceau la etaj unde se aflau cele 59 de chilii ale dormitorului, cu planșeu de stejar și plafon în maniera franceză, mobilate sobru cu un pat, o masă cu un covor, un dulap și un scaun de rugăciune cu crucifix și agheazmatar, două taburete și un scaun de răchită. Doamna de Livron „dorea mult ca fetele să adopte același spirit
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
cu lambriuri și vopsită cu un pic de gri cu dulap în perete cu două uși; masă de marmură cu picior de lemn; o duzină de scaune de răchită acoperite și alte două scaune vechi împodobite cu piele; plafonul în maniera franceză și planșeul de stejar, ca peste tot. Doamna de Livron lua în pensionul din abația sa 20 până la 25 de fete din nobilime pentru a le educa. Ele se aflau sub supravegherea unei învățătoare și a unei ajutoare a
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Universitatea Statului Kansas scria despre stilul lui Scalia: „el comunică o senzație de străduință și stilul său este mereu puternic”. De când președintele Curții, John Roberts, și-a început mandatul în 2005, acesta a început să pună avocaților întrebări într-o manieră similară cu cea a lui Scalia și uneori cei doi au pus întrebări aparent coordonat. Dahlia Lithwick de la "Slate" descria tehnica lui Scalia: Scalia a scris numeroase opinii de la începutul carierei sale la Curtea Supremă. În timpul mandatului său, a scris
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
de al doilea război mondial s'a refugiat din calea armatei roșii în direcția vest, a trăit începând cu 1944 în Austria și s'a stabilit în final în 1954 că grafician și pictor liber profesionist în Germania. În centrul manierei de creație a lui Fritz Kimm, marcată de expresionismul maghiar, stă desenul. Prin schițe de mare virtuozitate a reprezentat atât Carpații cât și traiul și munca țăranului încadrat în peisaj, în scene cu efect foarte spontan și expresiv. A desvoltat
Fritz Kimm () [Corola-website/Science/335738_a_337067]
-
stabili care este cel adevărat: copilul ale cărui gene au străbătut nealterate două milenii, sau tânărul care beneficiază de un bagaj genetic îmbunătățit continuu de-a lungul aceleiași perioade? Alexandru Lamba consideră că romanului este „scris concis și lapidar, în manieră apropiată unui scenariu de film de acțiune”, oferind „o acțiune explozivă și total imprevizibilă - chiar greu de urmărit în unele momente - aditivată din plin cu concepte la limita științei și speculației deopotrivă, cu sinergii încâlcite clădite de personaje profunde și
Atavic (roman) () [Corola-website/Science/332571_a_333900]
-
concentra asupra entității care avea să devină și din cauza unor probleme personale (frustrarea și nevoia de a-și crea propria artă). În timpului unui interviu dat în 2003 pentru revista finlandeză Imperiumi, Werewolf și-a explicat propriile credințe într-o manieră detaliată: „Satanismul tradițional pan-european este o poziție cuprinzătoare din punct de vedere ideologic și filozofic, care îmbunătățește individul și-ți oferă timp suficient în a înțelege (și parțial controla întunericul și distrugătoarea forță a naturii și a cosmosului[...] Satanismul
Satanic Warmaster () [Corola-website/Science/332661_a_333990]
-
și erau puse sub comanda comandamentelor antiaerian local. În cele din urmă, toate escadrilele de avioane de vânătoare aveau să fie trecute sub comanda unei dintre cele câteva "Luftflotten" (Flote Aeriene), care trebuiau să urmărească apărarea obiectivelor germane într-o manieră „legată direct cu conceptul strategic pentru conducerea continuă a războiului aerian”. Cu alte cuvinte, avioanele de vânătoare ale "Luftwaffe" aveau să acționeze atât ca forță defensivă, cât și ofensivă, pentru păstrarea superiorității aeriene atât asupra spațiului aerian inamic, cât și
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
combustibilul în vehicule și pentru a calcula costul financiar al cantității transferate acestuia. Aceste distribuitoare sunt de asemenea cunoscute sub diverse nume, cum ar fi pompe de benzină sau pompe de gaz. Cele mai multe stații de alimentare sunt construite într-o manieră similară, cu cea mai mare parte a instalației de alimentare localizată subteran, cu pompele de combustibil în perimetrul interior și cu un punct de service în interiorul unei clădiri supraterane. Rezervoarele de combustibil - fie ele unice sau multiple - sunt de obicei
Stație de alimentare () [Corola-website/Science/332755_a_334084]