26,506 matches
-
fost Ungaria, care a comandat 36 de exemplare din care doar trei au fost livrate. Ungaria a fost interesată și de fabricarea avionului sub licență, însă permisiunea nu a fost acordată de către Germania nazistă. Luftwaffe a rechiziționat toate avioanele de vânătoare aflate în țară în timpul Crizei Sudeților. Printre acestea s-au numărat și unele avioane He 112 fabricate pentru Japonia, care au fost introduse în uz pentru câteva luni. Avioanele de vânătoare He 112 au fost testate de Luftwaffe în Spania
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
de către Germania nazistă. Luftwaffe a rechiziționat toate avioanele de vânătoare aflate în țară în timpul Crizei Sudeților. Printre acestea s-au numărat și unele avioane He 112 fabricate pentru Japonia, care au fost introduse în uz pentru câteva luni. Avioanele de vânătoare He 112 au fost testate de Luftwaffe în Spania, în timpul Războiului Civil Spaniol. Avioanele au fost repartizate Legiunii Condor. Piloții germani au apreciat manevrabilitatea superioară a modelului Bf 109 în fața avionului He 112, însă considerau că modelul propus de Heinkel
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
He 112 doar pentru antrenament și teste. Ungaria nu a folosit cele trei avioane He 112 în timpul Invadării Iugoslaviei, avioanele fiind utilizate apoi doar pentru antrenament. În luna aprilie a anului 1939, Germania a oferit spre vânzare României avionul de vânătoare Bf 109E. Până la livrarea acestor avioane, României i-au fost oferite 24 de avioane He 112 aflate pe stoc pentru ca piloții să se familiarizeze cu avioanele moderne. Forțele Aeriene Regale ale României aveau în dotare puțin peste 100 de avioane
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
să se familiarizeze cu avioanele moderne. Forțele Aeriene Regale ale României aveau în dotare puțin peste 100 de avioane PZL P.11 și P.24E. Deși la începutul anilor 1930 aceste modele se numărau printre cele mai avansate avioane de vânătoare ale epocii, la sfârșitul deceniului erau complet depășite. România a acceptat oferta Germaniei și a cerut 30 de avioane (modelul B-1 și B-2). Un grup de piloți români a fost trimis în Germania la uzinele Heinkel, pentru instrucție. Avioanele, cu
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
alt avion la schimb în primăvara anului 1940. Un alt avion a fost avariat la aterizare și a fost reparat la uzinele SET din București. În țară, avionul He 112 a fost supus unor teste comparative cu prototipul avionului de vânătoare IAR 80. Piloții români de încercare au remarcat motorizarea slabă a avionului de fabricație germană și viteza redusă a acestuia. Avionul IAR 80 a intrat în producție ulterior, iar comenzile pentru alte avioane He 112 au fost anulate. Prima victorie
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
român care a obținut o victorie aeriană în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe 22 iunie 1941, la data începerii războiului cu URSS, România avea 24 de avioane He 112 funcționale. Deși au fost folosite inițial ca avioane de vânătoare în primele faze ale campaniei din Basarabia, avioanele He 112 au fost reprofilate ulterior pentru atacul la sol din cauza armamentului superior avioanelor IAR 80. Tunurile de calibru 20 mm erau eficiente în acest rol, însă pierderile au fost relativ mari
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
fost relativ mari, fiindcă He 112 nu avea blindajul specific avioanelor de atac la sol și din cauza uzurii excesive. Avioanele He 112 executau minim trei misiuni pe zi, iar mentenanța era dificilă din cauza utilizării mai multor tipuri de avioane de vânătoare. Din 1942, avioanele au fost utilizate în roluri secundare, iar din 1943 până la sfârșitul anului 1944 exemplarele rămase au fost folosite ca avioane de antrenament. He 112 erau utilizate ca model intermediar, de antrenament, înainte ca piloții de pe IAR 80
Heinkel He 112 () [Corola-website/Science/321817_a_323146]
-
se află la are o suprafață de 1,8 km² și avea în anul 2008 1.671 de locuitori. Localitatea, se află în regiunea situată la nord statului, în valea East River, și se găsește pe un fost ținut de vânătoare al indienilor Paiute, care obișnuiau să vină aici din din Marele Bazin prin trecătoarea Kebler. În anul 1874 regiunea este descoperită de o expediție condusă de olandezul Ferdinand Vandeveer Hayden care au urcat pe valea Gunnison River, un afluent al
Crested Butte, Colorado () [Corola-website/Science/321878_a_323207]
-
în România, s-a înrolat voluntar în Armata Română și a cerut să fie trimis în linia întâi a frontului pentru a lua parte la eliberarea teritoriilor locuite de români. La 27 august 1917, aflat la comanda unui pluton al vânătorilor de munte, el a căzut în luptă pe câmpul de la Cireșoaia, în timpul unui asalt al trupelor române spre înălțimile Cireșoaia și Cosna. A fost îngropat de camarazi într-o poiană a locului. La 20 iunie 1926, rămășițele sale pământești au
Bustul lui Ion Grămadă din Stroiești () [Corola-website/Science/321913_a_323242]
-
direcții și în raioane greu accesibile, în orice condiții de timp și anotimp." Arma a fost înființată la 3 noiembrie 1916, când Marele Cartier General, prin Ordinul nr. 234, a decis transformarea Școlii Militare de Schiori din București în „Corpul Vânătorilor de Munte”. Organizarea inițială era pe 3 batalioane a câte 3 companii fiecare, cu un efectiv de 2000 de soldați. Trupele de vânători de munte au participat activ la luptele din cele două războaie mondiale și la misiunile internaționale din
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Munte „Sarmizegetusa” din Brașov), iar cealaltă subordonată Diviziei 4 Infanterie (Brigada 61 Vânători de Munte „General Virgil Bădulescu” din Miercurea Ciuc). Lipsa trupelor special instruite pentru războiul din zonele muntoase a fost resimțită de Armata Română în toamna anului 1916. Corpul vânătorilor de munte a fost înființat la 3 noiembrie 1916, din ordinul Marelui Cartier General. Trupele erau recrutate din întreaga armată, fiind repartizate la cazarma Regimentului 4 Roșiori Cotroceni din București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii. La
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
de Armata Română în toamna anului 1916. Corpul vânătorilor de munte a fost înființat la 3 noiembrie 1916, din ordinul Marelui Cartier General. Trupele erau recrutate din întreaga armată, fiind repartizate la cazarma Regimentului 4 Roșiori Cotroceni din București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii. La 9 ianuarie 1917, Corpul Vânătorilor de Munte a fost reorganizat în Batalionul Vânătorilor de Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de transmisiuni
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
înființat la 3 noiembrie 1916, din ordinul Marelui Cartier General. Trupele erau recrutate din întreaga armată, fiind repartizate la cazarma Regimentului 4 Roșiori Cotroceni din București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii. La 9 ianuarie 1917, Corpul Vânătorilor de Munte a fost reorganizat în Batalionul Vânătorilor de Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de transmisiuni. Instruirea trupelor pentru războiul montan a ținut șase luni, până în luna iulie a
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Cartier General. Trupele erau recrutate din întreaga armată, fiind repartizate la cazarma Regimentului 4 Roșiori Cotroceni din București. Corpul vânătorilor de munte era organizat în 3 companii. La 9 ianuarie 1917, Corpul Vânătorilor de Munte a fost reorganizat în Batalionul Vânătorilor de Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de transmisiuni. Instruirea trupelor pentru războiul montan a ținut șase luni, până în luna iulie a anului 1917. Ordinul de luptă al Batalionului Vânătorilor
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Vânătorilor de Munte. Acesta era format din cinci companii de pușcași, două companii de mitraliere și o secție de transmisiuni. Instruirea trupelor pentru războiul montan a ținut șase luni, până în luna iulie a anului 1917. Ordinul de luptă al Batalionului Vânătorilor de Munte a fost primit pe 8 august 1917 de la generalul Constantin Prezan. Botezul focului a fost pe 11 august 1917, în timpul luptelor de la Cireșoaia și dealul Coșna, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu. Companiile au atacat deseori la baionetă, ofensiva
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
deseori la baionetă, ofensiva inamicului fiind oprită. Vânătorii de munte au luptat la Târgu Ocna, Cireșoaia, Vrânceanu și Oituz, unde au obținut victoria strategică din 1917. Ulterior, batalionul, aflat în refacere la garnizoane Târgu Neamț, a fost transformat în regimentul Vânătorilor de Munte „Principele Carol”. În 1923 au fost înființate primele divizii de vânători de munte din armata română: Divizia 1 Vânători de Munte, cu garnizoana la Brașov, și Divizia 2 Vânători de Munte, cu garnizoana la Bistrița. În anul 1937
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
numărul batalioanelor dintr-o brigadă de vânători de munte a crescut de la patru la șase, prin mobilizarea a opt batalioane de rezerviști (numerotate 17-24). Alte două batalioane, numărul 25 și 26, formau un grup separat de trupe de schiori. Corpul Vânătorilor de Munte a participat la luptele pentru eliberarea nordului Bucovinei în 1941, provincia fiind eliberată pe 9 iulie. După eliberarea Bucovinei, corpul a participat la luptele din Ucraina până în octombrie 1941. Ulterior, trupele de vânători de munte au participat la
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
vânători de munte s-a dovedit a fi punctul slab al acestor formațiuni, gurile de foc nefiind suficient de puternice pentru stepa din Rusia. În zonele de munte însă, performanțele pieselor de artilerie învechite erau mulțumitoare. Din iulie 1942, Corpul Vânătorilor de Munte a participat la Operațiunea Albastru cu diviziile 2 și 3 VM care au avansat în Caucaz. Generalul Ioan Dumitrache, comandantul Diviziei 2 VM, a primit Crucea de Cavaler a Crucii de Fier pentru aportul trupelor sale în cucerirea
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
folosite în iarna dintre anii 1942 și 1943 pentru paza Peninsulei Crimeea, fiind în refacere după cucerirea Sevastopolului. După Bătălia de la Stalingrad, diviziile 2 și 3 VM au fost retrase treptat de pe capul de pod Kuban în Crimeea, apoi Corpul Vânătorilor de Munte a participat la apărarea Peninsulei Crimeea, fiind evacuat parțial în România până la 9 mai 1944, când Sevastopolul a fost ocupat de trupele sovietice. De la începutul războiului, efectivele unei divizii de vânători de munte crescuseră de la 12 000 de
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte. Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi de vânători de munte operaționale: Pregătirea teoretică și practică a soldaților, subofițerilor și ofițerilor are loc la Centrul de Instruire al Infanteriei și Vânătorilor de Munte „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraș, subordonată Școlii de Aplicație pentru Unități de Luptă „Mihai Viteazul” din Pitești. Școala de aplicație pentru Vânători de Munte din Făgăraș are în subordine Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” din Predeal
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
de Instruire al Infanteriei și Vânătorilor de Munte „Constantin Brâncoveanu” din Făgăraș, subordonată Școlii de Aplicație pentru Unități de Luptă „Mihai Viteazul” din Pitești. Școala de aplicație pentru Vânători de Munte din Făgăraș are în subordine Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” din Predeal și Batalionul 1 Instrucție „Olt” din Caracal. Pe 5 martie 2009, la a 43-a Reuniune a Asociației Internaționale a Școlilor Militare de Munte, Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” a fost primită
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
în subordine Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” din Predeal și Batalionul 1 Instrucție „Olt” din Caracal. Pe 5 martie 2009, la a 43-a Reuniune a Asociației Internaționale a Școlilor Militare de Munte, Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” a fost primită ca membru cu drepturi depline. A fost cea de-a zecea structură primită în rândurile Asociației. "Alpiniada vânătorilor de munte" este o competiție militară specifică militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
a 43-a Reuniune a Asociației Internaționale a Școlilor Militare de Munte, Baza de Instruire a Vânătorilor de Munte „Bucegi” a fost primită ca membru cu drepturi depline. A fost cea de-a zecea structură primită în rândurile Asociației. "Alpiniada vânătorilor de munte" este o competiție militară specifică militarilor din trupele montane care cuprinde patru probe: ștafeta alpină, cățărare rapidă, cățărare artificială și combinata alpină. Armamentul din dotarea trupelor de vânători de munte este fabricat în mare parte de către industria autohtonă
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
întorceau". Una dintre taberele turistice Din Parcul Național Etosha este cunoscută sub numele Namutonii, cuvânt Ovambo care se traduce prin „Locul înalt ce poate fi văzut de departe”. O altă tabără se numește "Okaukuejo", „Locul femeilor”. În 1907, terenul de vânătoare al populației San a fost declarat rezervație de vânătoare. la un moment dat se întindea pe un teritoriu aproape cât și era cea mai mare rezervație de acest gen în lume. În 1967, dimensiunile ei au fost reduse pentru a
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
este cunoscută sub numele Namutonii, cuvânt Ovambo care se traduce prin „Locul înalt ce poate fi văzut de departe”. O altă tabără se numește "Okaukuejo", „Locul femeilor”. În 1907, terenul de vânătoare al populației San a fost declarat rezervație de vânătoare. la un moment dat se întindea pe un teritoriu aproape cât și era cea mai mare rezervație de acest gen în lume. În 1967, dimensiunile ei au fost reduse pentru a face loc triburilor din zonă, astfel născându-se Parcul
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]