25,771 matches
-
vag deghizat: demnitari bahluieni la vîrf, proaspăt ieșiți de la Cotroceni, sumbri în obligata lor afabilitate. În comando, și o duduie, cică universitară de Bahlui, plantată în dreapta mea. Corsaj blindat, făcînd cu greu față expansiunii bustului gabarit depășit, pomeții, doi trandafiri arzînd. Printre vorbitori, și viceprimarul Bucureștilor, aducînd omagiul metropolitan artei ieșene și regretînd absența primarului de Iași (om al Convenției, nu?). Universitara cu bord expansiv sare arsă: este viceprimarul! (om al... știți dumneavoastră cui, da?). Stupoare. Vocea țivlită a duduii de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puteam, aveam acest privilegiu, să-i calc pragul atelierului din Pangrati, în anii șaptezeci: o eboșă de pe Valea Prahovei, în care se vede gheara leului, o fotografie cu mult expresiva lui față (Togo, îi spuneau amicii), pipa, enorma lui pipă, arzînd continuu, în spate "paravanul lui Pallady", relicvă de familie, în față masa cu "materiale", alături, șevaletul ros de ani. Togo! Mă repet perpetuu stenic. I-am bătut odată în ușă. L-am auzit: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marilor state. Pentru că statele bicisnice se feresc de strălucirea sărbătorii. Nu au cu ce s-o întrețină. Ca s-o facă, ar trebui s-o justifice în fața supușilor. Iar supușilor, necăjiți, numai de serbări, fie ele și galante, nu le arde. Stăm încă sub impresia mirificelor serbări prilejuite de investitura lui Clinton. Record de amploare, asta pare să fi urmărit staff-ul clintonian. Pentru acest sfîrșit/ început de mileniu. Nici un american nu s-a plîns că fastul a fost excesiv. La
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient? de o boală ce ne subminează permanent fibra profundă. Fie vorba, ne pretăm foarte bine unui act psihanalitic. Dacă de asta ne arde nouă acum. Dar nu ne prea arde. De altceva ne arde. De ce? Păi, de dotația oarbă, de voluptatea teribil de mereu acută în a ne făloși cu mizeria noastră. Și o facem cu psihologia minimă a bolnavului care ar putea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient? de o boală ce ne subminează permanent fibra profundă. Fie vorba, ne pretăm foarte bine unui act psihanalitic. Dacă de asta ne arde nouă acum. Dar nu ne prea arde. De altceva ne arde. De ce? Păi, de dotația oarbă, de voluptatea teribil de mereu acută în a ne făloși cu mizeria noastră. Și o facem cu psihologia minimă a bolnavului care ar putea apela la psihanalist, dar evită. Din dispreț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient? de o boală ce ne subminează permanent fibra profundă. Fie vorba, ne pretăm foarte bine unui act psihanalitic. Dacă de asta ne arde nouă acum. Dar nu ne prea arde. De altceva ne arde. De ce? Păi, de dotația oarbă, de voluptatea teribil de mereu acută în a ne făloși cu mizeria noastră. Și o facem cu psihologia minimă a bolnavului care ar putea apela la psihanalist, dar evită. Din dispreț arogant. Oricum, bolnavului îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean de partid)? Ce emblemă luminoasă, cu tacîmul ei complet: steaua kremlinească, macaraua (muncă! muncă!), satelitul gagarinean, cartea, secera și ciocanul etc. ce emblemă, zic, pentru democratica postdecembristă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sfîrșit, problema prețului... Trăim, încă, după cincizeci de ani de comunism pustiitor și după zece de înfiripare a unei societăți care își dorește iar prosperitatea, trăim încă oarecum în sărăcie. Polului sărac, se înțelege, numai de pictură nu-i arde. Celui prosper îi arde, dar... dar... cum să spun, într-un al patrulea, al cincilea, al șaselea rînd. Și asta după acaparantele și devoratoarele proiecte. Dacă aceste proiecte se conturează, se derulează normal, atunci harnicul întreprinzător (pentru că întreprinzător leneș e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Trăim, încă, după cincizeci de ani de comunism pustiitor și după zece de înfiripare a unei societăți care își dorește iar prosperitatea, trăim încă oarecum în sărăcie. Polului sărac, se înțelege, numai de pictură nu-i arde. Celui prosper îi arde, dar... dar... cum să spun, într-un al patrulea, al cincilea, al șaselea rînd. Și asta după acaparantele și devoratoarele proiecte. Dacă aceste proiecte se conturează, se derulează normal, atunci harnicul întreprinzător (pentru că întreprinzător leneș e un nonsens) își poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
belle-arte, dar cu apucături noi, extrem de fotogenice în ochii activiștilor, peisagii cu blocuri heirupiste, despre care parșivul Frunzetti spusese cîndva că sînt, în pictura comeseanului, calupuri, sau cantalupuri, sau cam așa ceva. Acidul mărgăritar își găsise, și de data asta, întrebuințarea. Ardea cu neiertătoare insistență. La care ofuscatul pictor de blocuri-cantalup, sau calup, sau... nemaiputînd îndura corosivitatea, amenință cu Miliția. Mărgărit puse punct: mă, H., tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uită țările abandonate comunismului sovietic, ce asemănare îngrijorătoare deci între momentul de atunci și cel de astăzi, cînd comunismul se vede prea bine nu a predat încă armele după prăbușire! Aceeași Vest-Europă egoistă, cu mare grijă pentru bunăstarea proprie, sare arsă la ivirea unei scîntei neofasciste în centrul continentului, agită lozincile anilor '30, părînd însă să nu vadă că în acest Răsărit, care i-a adus și ei atîta rău, forțele de stînga nu și-au schimbat fața, chiar dacă poartă, conjunctural
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
începea să-l sărute. Metodic. De la unghii pînă la umăr. Și retur. Cu cine-o mai fi repetînd, scumpul de el, acum, dincolo, unde-a plecat (fără retur), inubliabila scenetă? Ești nebun? Ce umbli cu "sărut mînușițele" astea, acum? Țara arde și baba se piaptănă. Păi, chiar de aia: din cînd în cînd, chiar dacă țara arde, baba să se pieptene... Pam, pam. 5 mai La Veneția, birjar! Așa trebuie să fi sunat (către scapetul de pe capra trăsurii) comanda ieșeanului cu țilindru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai fi repetînd, scumpul de el, acum, dincolo, unde-a plecat (fără retur), inubliabila scenetă? Ești nebun? Ce umbli cu "sărut mînușițele" astea, acum? Țara arde și baba se piaptănă. Păi, chiar de aia: din cînd în cînd, chiar dacă țara arde, baba să se pieptene... Pam, pam. 5 mai La Veneția, birjar! Așa trebuie să fi sunat (către scapetul de pe capra trăsurii) comanda ieșeanului cu țilindru și ghetre, doritor să ajungă în mahalaua smîrcoasă a tîrgului, botezată... Veneția. Ehe, ce vremuri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
opincile ciobanului mioritic. În rest... Mașina albă-i tot acolo. În politicoasă așteptare. Încotro? Păi, tot la... băieții veseli. Fault dur. Joc oprit. Cel faultat se ridică greu. Cel ce l-a faultat vine să-și ceară scuze și-i arde, duios, o palmă pe creștet. Faultatul primește scuza și-l bate pe agresor pe umăr, mai să-i rupă clavicula. Politețe aspră. Îl urmăresc de minute bune. Urlă întruna: pi iei, măi! Nu-mi dau seama dacă privește jocul sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că dacă nu-i dau banii, sfarmă frumusețea de granit. Mai bine ți-ai da cu el în cap, decît să dai în granit, îi zic, mai în glumă, mai în serios. Mi se uită bestial în ochi și-și arde, demonstrativ, un ciocan în tigva-i care sună-nfundat. Nedezlipindu-și privirea de-a mea. Îi dau pe loc datoria. Ducă-se pe pustii! Ați observat, cred, năuceala produsă de gestul de renunțare al președintelui Constantinescu în fronturile criptocomuniste. Așa ceva activiștii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ușa barului e dată de perete și prin ea e catapultat un fel de fante de Frumoasa. N-apucă bine să se ridice de pe asfalt, să-și scuture nădragii, cînd partenera lui (probabil), o Jane Avril de Continental, îi și arde un bombeu în părțile de care, sigur, abuzase noaptea: mă inervezi! Seria hazeaicelor e fracturată, prima dată, de Raisa. N-o fi arătat ea chiar ca o țarină, dar... oricît. Gorbaciovistul Gorbaciov putea, oricum, ieși cu ea în lume. Chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu picamere, seceri și ciocane, cocoțați cîndva, în "epoci de aur", pe nobila arhitravă a Universității ieșene și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce..." Iată însă că s-a ivit rectorul care să pună capăt unei istorii sumbre care-și lungește trena mult după căderea, de iure, a comunismului. De iure, pentru că vedem prea bine azi cum acest
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vor avea de înfruntat chiar imediat replica unui tineret definitiv trezit din somnul în care continuă să întîrzie nostalgicii părinți și bunici. O primă reacție s-a și consumat imediat după rușinea alegerilor și ea a aparținut liceenilor care au ars, demonstrativ, drapelul așa-zisei Republici Moldova și au cerut, îndrituit, limbă românească de stat, nu contrafacerea "moldovenească". E o plasmă seculară circulînd mereu fierbinte o dată cu sîngele. Și în România. Și în provincia ei, vremelnic desțărată. Înscriindu-se, după Revoluție, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam (oarecum expresionist) că internații ăștia cu duiumul, ieșiți la cumpărături sau la plimbare, aveau, în lenevia lor, un aer teribil de roz, comparați cu sfrijitele cohorte de pe trotuare, "sănătoșii", cărora "bolnavii" le aruncau priviri sfidătoare. Unul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
resuscitarea unei amintiri de un comic retro. Defel comic atunci, în îndepărtații ani. Era unu' Fișel, de-o vîrstă cu mine, cam șaisprezece ani, cu care "definitivasem" un scenariu: pîndeam cînd unul intra într-o prăvălie și celălalt, fulgerător, îi ardea, de la spate, una peste ceafă, după care o rupea la fugă. Dacă aș fi extremist ceea ce e de-a dreptul imposibil aș marșa cumva pe rîca interetnică, sugînd din subiectul dorohoian mult suc hrănitor. Da' de unde! Aveam în acei ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și a mea. Cum? a sărit ars complimentatul, dar astlaltă nu-ți place? Gata să mă ia de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul. Îi spune totul medicului. Hai, dom'le, revine acesta, nu-i chiar atît de negru, ce Dumnezeu! Pacientului nu-i servește la nimic epicureica încurajare, dar, mde, n-are ce face. Nu vrea să-și indispună curantul și, brusc, îi arde-un rîs (homeric, ar zice portarul de la Socola) și-ntinde mîna după pastile. Adică, hai, lăsați, dați-mi pastilele și nu mai faceți psihoterapie cu mine, că nu ține. De observat, iarăși, că mai sînt și alienați practici. Buuun. Deși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci o societatea românească aptă de un Havel... În Cehia a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ora 7 dimineața) și-o iau, premeditat, spre geana de zare muntoasă, cea pe care conu' Mihai pretindea că o străvede din campanila sa de la Copou, deslușindu-i chiar, printre irizări, Ceahlăul. Ce lume, boieri dumneavoastră! Cum venea vara, cum ardea vipia, pleca toată lumea (bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
larg, de cal blînd, se entuziasma, pișicher, în fața pînzelor pictate, inconștient, de neofiți. Unul din aceștia, Gheorghiță, îni reproducea, cu haz enorm, scena în care Cămăruț, văzîndu-i una din pînze (la care tocmai lucra), se apropie de ea și-i arde un humuleștean stuchit admirativ. Ptiuuu, măi Gheorghiță, da' știi c-ai pocnit-o! Cumpătu, altădată. La masă cu M.D., fost mare balerin. După ce-i spun la rugămintea lui rezervată cu ce mă ocup, încheie în cel mai autentic stil de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]