25,825 matches
-
este Cartea vieții. Adultul și copilul, păstrează fotografii ale copilului, scrie mici texte explicative, păstrează artefacte ale diferitelor momente ale vieții copilului. Mai târziu, adultul îi poate povesti copilului povestea vieții acestuia folosindu-se de „cartea vieții”. Există o vârstă, copilăria mică și vârsta preșcolară, când copiii sunt foarte atrași de pozele lor și ale familiei și cer să le revadă. Acestea sunt momente în care el își prelucreează istoria personală și identitatea. Copiii sunt foarte interesați de poveștile din copilăria
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
copilăria mică și vârsta preșcolară, când copiii sunt foarte atrași de pozele lor și ale familiei și cer să le revadă. Acestea sunt momente în care el își prelucreează istoria personală și identitatea. Copiii sunt foarte interesați de poveștile din copilăria părinților și de povestirile în care ei sunt subiecții, dar la alte vârste. O caracteristică a părinților „suficient de buni”este aceea de a-și găsi timp și plăcerea de a povesti copilului întâmplări din propria copilărie. Astfel copilul se
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de poveștile din copilăria părinților și de povestirile în care ei sunt subiecții, dar la alte vârste. O caracteristică a părinților „suficient de buni”este aceea de a-și găsi timp și plăcerea de a povesti copilului întâmplări din propria copilărie. Astfel copilul se simte ca părinții, din același aluat, chiar dacă uneori părintele respingând copilul, îl face pe acesta să se simtă „un om cu defect”, „defectul”copilăriei. într-o cercetare realizată cu copii și familii adoptive, în 2008-20091, cele mai
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a-și găsi timp și plăcerea de a povesti copilului întâmplări din propria copilărie. Astfel copilul se simte ca părinții, din același aluat, chiar dacă uneori părintele respingând copilul, îl face pe acesta să se simtă „un om cu defect”, „defectul”copilăriei. într-o cercetare realizată cu copii și familii adoptive, în 2008-20091, cele mai reușite adopții au fost acelea în care părinții adoptivi povesteau adesea copiilor adoptați, evenimente din propria copilărie. Astfel, ei ajutau copilul să-și găsească locul lui în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe acesta să se simtă „un om cu defect”, „defectul”copilăriei. într-o cercetare realizată cu copii și familii adoptive, în 2008-20091, cele mai reușite adopții au fost acelea în care părinții adoptivi povesteau adesea copiilor adoptați, evenimente din propria copilărie. Astfel, ei ajutau copilul să-și găsească locul lui în fluviul vieții familiei, venind de departe, de la generațiile dinainte, și mergând prin ei înainte, în viitor. Când însă adultul care îngrijește copilul, părintele, are o poveste personală fragmentată, el nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
părintele, are o poveste personală fragmentată, el nu va fi capabil să-și îndeplinească funcția parentală și să ajute copilul să-și construiască identitatea, bazat pe istoria părinților, a familiei. Un astfel de părinte a fost cu siguranță expus în copilărie și mai târziu traumelor și nu a reușit să lege la loc firul timpului rupt de traumă. John Bowlby (1989) spune că abilitățile parentale se construiesc în copilărie, în adolescență și în viața de cuplu de după căsătorie. Asta înseamnă că
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a familiei. Un astfel de părinte a fost cu siguranță expus în copilărie și mai târziu traumelor și nu a reușit să lege la loc firul timpului rupt de traumă. John Bowlby (1989) spune că abilitățile parentale se construiesc în copilărie, în adolescență și în viața de cuplu de după căsătorie. Asta înseamnă că de-a lungul întregii vieți ne putem perfecționa abilitățile parentale. împrejurări favorabile, cum ar fi o căsnicie bună, ajută la repararea răului produs în copilărie. De altfel, cercetările
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se construiesc în copilărie, în adolescență și în viața de cuplu de după căsătorie. Asta înseamnă că de-a lungul întregii vieți ne putem perfecționa abilitățile parentale. împrejurări favorabile, cum ar fi o căsnicie bună, ajută la repararea răului produs în copilărie. De altfel, cercetările arată că la aproximativ cinci ani de la căsătoria unei persoane cu atașament insecurizant cu o persoană cu atașament securizant, modelul internalizat de funcționare a lumii a persoanei insecurizate, profilul atașamentului, începe să se modifice devenind mai securizat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu atașament securizant, modelul internalizat de funcționare a lumii a persoanei insecurizate, profilul atașamentului, începe să se modifice devenind mai securizat. Povestea personală capătă acum fluență, transparență, sens. Importanța narațiunii coerente a individului cu privire la ceea ce trăiește, atât în dezvoltare, în copilărie, cât și pentru vindecarea traumei suferite, este exprimată de Boris Cyrulnik (1999) astfel: „Violența lipsită de sens înseamnă că moartea nu e niciodată foarte departe [”] Atâta vreme cât trauma nu are nici un înțeles, suntem zguduiți, stupefiați, și confuzați de informații contradictorii [”] Dar
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
seama de finitudinea vieții. în același sens al modificării filosofiei de viață, unele persoane devin credincioase în urma evenimentului traumatic căruia au reușit să-i facă față. Pe de altă parte, în cadrul teoriei atașamentului, se consideră că reziliența adultului expus în copilărie la adversități, în relațiile cu adulții semnificativi (părinții), este dovedită de capacitatea lui de a deveni părinte securizant pentru propriii copii (Manciaux, 2002; Steele, 2002). Putem considera că această dovadă a rezilienței este o particularizare a celor trei direcții de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
externe, însoțit de colaboratoarea sa, Paula Muriel. Programul zilei se încheia cu primirea la Louis Jung, Președintele Adunării parlamentare, al cărui director de cabinet era Erik Leijon, fiul unui fost ambasador suedez în România, care își petrecuse câțiva ani ai copilăriei și adolescenței pe meleaguri românești. A doua zi, urmau întrevederi la Secretarul general, asistat de Bruno Haller, director de cabinet, iar în final, cu conducerea delegației franceze: Jean Valleix și Louis Souvet, pe care aveam să îi reîntâlnesc în numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
înlocuiesc viziunea liniară a schimbării cu una ciclică, plecând de la ipoteza că viața socială se desfășoară conform unor modele repetitive. Această idee se bazează pe observarea unor fenomene ciclice universale, de genul ciclurilor astronomice anotimpuri, zi-noapte ș.a. -, ciclurilor biologice naștere, copilărie, maturitate, senectute, moarte , ciclurilor economice perioade de criză sau recesiune urmate de perioade de bunăstare -, cicluri ale evenimentelor vieții de zi cu zi zile lucrătoare și de odihnă (vezi Sztompka, 1993:142-3). Toate aceste tipuri de observații sunt transpuse într-
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
află și pentru Erikson (1968) în centrul definirii identității. Considerat de mulți drept unul din cei care au revigorat dezbaterile asupra acestui domeniu, el definește identitatea, la nivel individual, ca pe un proces continuu de combinare de fragmente vechi (din copilărie) și noi de identificare. Identificarea colectivă are pentru noi același sens, de proces prin care un actor social individual își asumă (produce și reproduce) anumite "fragmente" sau caracteristici pe care le recunoaște (atât rațional, cât și emoțional) ca fiind similare
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi în mințile noastre! 24 decembrie Întotdeauna, copilăria noastră e cea mai... (a lui Creangă e, oricum, cea mai...). Crăciunul copilăriei noastre e cel mai... (unde sînt zăpezile de-atunci!). Avem a face, de fapt, cu neîntrerupta modificare a unui mit, dacă nu cumva cu dispariția lui. Lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi în mințile noastre! 24 decembrie Întotdeauna, copilăria noastră e cea mai... (a lui Creangă e, oricum, cea mai...). Crăciunul copilăriei noastre e cel mai... (unde sînt zăpezile de-atunci!). Avem a face, de fapt, cu neîntrerupta modificare a unui mit, dacă nu cumva cu dispariția lui. Lumea, așa s-ar părea, înaintează spre un orizont din ce în ce mai sumar, simplificarea, epurarea mentalului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acestuia, evident, ci răspunzînd, organic, provocărilor, spaimelor necunoscutului. Preluarea acestui imaginar chiar dacă încontinuu modificat de către civilizațiile ce s-au succedat, s-a făcut nu doar în virtutea rutinei, ci sub presiunea aceluiași necunoscut încărcat cînd de spaime, cînd se serenitate. Crăciunul copilăriei noastre a captat, deopotrivă, imensa poftă de sfințenie și de petrecere. Totul pe un fundal fabulos-decorativ. Sărbătoarea pioasă a nașterii Domnului se îngemăna, atît de fericit, cu scenariul vag-păgîn al eresurilor. Peregrinările înfiorate pe la ferestrele mîngîiate de nămeți au rămas
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
icoană blindată" și a dus-o, de la Paris, unde locuiește acum, taman la New York, în fieful dolarului. Trăsnet! A devenit celebru peste noapte și... și... cu buzunarele doldora de sute, de mii (de dolari). Ei, ce ziceți, stimați colegi? Grăbirea copilăriei. Aud părinți (destul de îngrijorați) care nu au ce face, acceptă regimul intensiv de instrucție a copiilor lor impus de o programă atît de "racordată" la modernitatea tehnico-științifică occidentală, atît de "avansată" cînd o compară cu propria lor școlaritate (mai à
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o părăsește în 1883 și-și începe hălăduirea: Bretania, Panama și Martinica, insulele Dominique din arhipelagul Marchizelor și, finalmente, Tahiti. Aici, unde își trăiește "barbaria" după care tînjise. De fapt: "Am mers mult îndărăt, dincolo de caii Partenonului, pînă la căluțul copilăriei, bunul meu căluț de lemn". Pentru ce să bați pămîntul! Pentru regăsirea căluțului de lemn! Metafora hoinarului însă numește exact "reîntinerirea". O dată, a personajului. Încă o dată, a picturii mondiale. Mă-ntorc în Bermude, se numea volumul meu de proze scurte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o mirare: fosta "Carmen Sylva" se cheamă acum, se putea!, "Republicii". Iar elegantul liceu de fete "Regina Maria" e fabrică de neglijeuri. Oscar Wilde: "... două țări despărțite de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
furibund. Just. Acum, cînd Mariana Codruț îmi răspunde la salut, bărbatul din mine simte că e mai puternic decît e. Caz notoriu de biruire a bolii prin inteligență. Și nu o boală oarecare, ci schizofrenia. Sabina Spielrein venită dintr-o copilărie bîntuită de coșmaruri, ajunsă, într-o primă adolescență, în clinica tînărului Jung, se supune vreme îndelungată analizei acestuia, între cei doi instalîndu-se progresiv un transfer amoros reciproc, avînd urmare vindecarea totală a hiperdotatei Sabina dar și înamorarea psihanalistului. despre care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în care să încapă cartea nepoatei pictorului, Marina (evident, Picasso, evident, pentru că misticul nume avea să-i aducă, pe lîngă substanțiale beneficii, mai cu seamă după moartea hulitului bunic, și ponoasele aceluiași nume, mai cu seamă în anii cruzi ai copilăriei și adolescenței, sufocați de apăsătoarea tutelă). Crescînd în umbra colosului discreționar, acesta, mai întîi cu cei apropiați, apoi cu inombrabilele cohorte de admiratori Marina a fost și singura supraviețuitoare a "genocidului" produs cu voie, fără voie de maestru asupra celor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și cel de gestica lui Călinescu în înțesatele amfiteatre. E același rîs biologic ce l-a însoțit pe individ de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu nasul de nisip a celuilalt Gioni, de la circul mare din piață toată mahalaua caracudească se tăvălea de rîs pe băncile din tulpini de floarea-soarelui. Doar să ieșim din casă și rîsul spontan, sănătos, ne așteaptă la colț
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
in qua dei existentia et animæ immortalitas demonstratur (1641), René Descartes a provocat una din cele mai puternice crize pe care le-a traversat conceptul de imaginar. Acuzația care i-a fost adusă de către raționaliștii post-descartes-ieni, cum că ar reprezenta "copilăria conștiinței" (Alain 89-90), nu a constituit altceva la timpul respectiv (secolele XIX-XX) decât o continuare într-un nou limbaj problematizant a puternicei tendințe de devalorizare declanșate încă din antichitate prin atacul asupra imaginii − una din principalele sale "unități" constitutive − și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
venit toamna și pe zi ce trece vedeam frunzele murind, iar acum, iată-mă și pe mine... sunt doar o foaie crestată ce poartă pe ea culori ce-i trezesc amintiri.Vezi ? Verdele acesta deschis îmi amintește de frageda mea copilărie. Acest verde mai închis îmi amintește de perioada cea mai fericită din viața mea, iar bătrânețea îmi este reprezentată de această culoare a rubinului. Degeaba am aceste culori, căci sunt moartă. -Dar știi ? mie îmi placi, i-am spus. Aș
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
căniță, nu de jos ! Mama m-a dus afară, dar eu toată iarna n-am pus piciorul pe zăpadă, de teamă ca nu cumva să strivesc minunatele steluțe. Ele erau visele mele, erau primii și cei mai minunați soli ai copilăriei care de-abia se ivise la orizont. Anca-Maria Andrei CAP. IV BUCURIA DE A CITI UNIVERSUL CĂRȚII Cartea, un cântec alinător de vioară, o piramidă în inima celor care iubesc ! De fiecare dată când citesc, îmi imaginez că merg pe
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]