26,013 matches
-
economice, copiii pleacă din ce în ce mai departe de părinți, unele valori tradiționale privind familia nu se mai potrivesc [21]. Datele din Barometrul de Gen 2000 arată că majoritatea subiecților preferă familia modernă, egalitară, 61% au apreciat că nu contează sexul în conducerea gospodăriei. Totuși, cei care consideră că bărbatul ar trebui să conducă în familie reprezintă un procent destul de ridicat (32%) [27]. Căsătoria, natalitatea și fertilitatea Trebuie să menționăm că la începutul anilor '60 rata căsătoriilor a crescut și vârsta la căsătorie a
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
a femeilor pe piața muncii au o influență majoră asupra numărului de copii pe care hotărăște o familie să îl aibă [34]. Persoanele singure La recensământul populației din România din anul 2002 s-a evidențiat o pondere relativ însemnată a gospodăriilor de persoane singure. Acestea sunt formate în pondere mică din persoane celibatare și în proporții însemnate de persoane al căror statut marital este de văduv sau divorțat. Problemelor speciale pe care le ridică persoanele singure aflate la vârsta a treia
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
al vecinătății. Îngrijorarea provine de la prognozele statisticienilor, care apreciază că în anul 2010 în SUA vor trăi cu 40% mai multe persoane singure decât în anul 1998, din care cele mai multe vor fi vârstnice. Aceeași tendință de creștere a numărului de gospodării cu o singură persoană se evidențiază și în Europa. John Cacioppo, conducătorul proiectului, și alți epidemiologi au semnalat că persoanele solitare, cu relații sociale slabe au mai multe probleme de sănătate și o speranță de viață mai redusă decât celelalte
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
o formulă narativă nepotrivită, din care derivă și lipsa lui de autenticitate: trilogia este monologul personajului principal, Lae Cordovan, care își rememorează o parte a vieții, începând cu întoarcerea din război și terminând cu înscrierea, după o lungă ezitare, în gospodăria agricolă colectivă. Situându-se în linia realismului tradițional, romanul își ia ca model creațiile lui Liviu Rebreanu, de care vrea să se apropie prin unele detalii ale conflictului și prin tipologie. Saga Cordovanilor este de fapt o rescriere a dramei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
din acel moment, el a devenit punctul focal al vieții culturale și politice a României, poziție pe care o va menține pînă la tragica lui moarte. NOTE ÎNCEPE LUPTA Sîntem o țară de țărani. Trebuie să ne muncim pămîntul (și gospodăriile) ca țărani. M. Eminescu ... A intra în viața civică nu trebuie să devină un mijloc de obținere a unor avantaje sau a celebrității, ci (mai curînd) de îndeplinire a unei datorii formidabile și esențiale față de țara (oricui), fără să te
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și rezervat în public. Nu apărea niciodată în fața musafirilor în pijama. Întrucît nu a avut o copilărie normală, poate că adultul Iorga încerca zadarnic să recupereze o copilărie de care nu se bucurase niciodată cu adevărat. Doamna Zulnia era stăpîna gospodăriei lui Iorga. Toată lumea îi spunea Grand'maman; doamna Catinca era ușor ofensată de atitudinea soacrei ei, cu toate că le unea o mare afecțiune. Doamna Zulnia își începea întotdeauna scrisorile cu: "Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tînără țărancă l-a recunoscut (ca autor al unei cărți despre Transilvania pe care o citise) și i-a spus: Dacă dumneavoastră sînteți autorul acestei cărți, atunci vă sărut sufletul". Mergea împreună cu doamna Catinca în căruțe trase de cai din gospodărie în gospodărie (și din motive economice)137. În 1901 a plecat la Budapesta și s-a adresat românilor transilvăneni care studiau acolo: "Vă aflați într-o bătălie. Luptați!"138 A îndemnat corpul studențesc român să publice jurnalul literar "Luceafărul", în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
l-a recunoscut (ca autor al unei cărți despre Transilvania pe care o citise) și i-a spus: Dacă dumneavoastră sînteți autorul acestei cărți, atunci vă sărut sufletul". Mergea împreună cu doamna Catinca în căruțe trase de cai din gospodărie în gospodărie (și din motive economice)137. În 1901 a plecat la Budapesta și s-a adresat românilor transilvăneni care studiau acolo: "Vă aflați într-o bătălie. Luptați!"138 A îndemnat corpul studențesc român să publice jurnalul literar "Luceafărul", în care și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1917 și 1918. Era ușor de aplicat o reformă agrară în Bucovina și Transilvania, deoarece majoritatea moșierilor nu erau români. În sfîrșit, în 1921, reforma pămîntului s-a extins și asupra Regatului. Țăranii de acolo nu aveau experiență în administrarea gospodăriilor lor. Erau lipsiți de cunoștințele moderne și de credite care să-i ajute să se pună pe picioare. Creditele agricole au constituit principalul subiect al demagogiei politice interbelice. În loc să-i ajute pe noii țărani individuali, liberalii au declanșat la începutul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui G. G. Mironescu, care a fost curînd înlocuit de Maniu ca prim-ministru. Economiștii național-țărăniștilor erau mai liberali decît cei ai liberalilor. Ei au emis o lege care le permitea țăranilor care beneficiaseră de reforma agrară să-și vîndă gospodăriile. Ei au suspendat xenofobele legi " Prin noi înșine" , care barau calea investițiilor străine, și au stabilizat leul românesc. Aceste măsuri nu aveau nici o șansă din cauza Depresiunii. Prețul grînelor s-a prăbușit odată cu creditul internațional al României. Poporul român, care îi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noapte ultra-șic Le Tabou, inaugurat la Paris În aprilie 1947, licențele vestimentare erau Însăși esența mondenității, iar Rendez-vous de juillet, un film francez din 1949, insistă asupra lipsei de maniere a tinerei generații: la masă, capul de familie al unei gospodării burgheze tradiționale e șocat de comportamentul mezinului, care se Încăpățânează să prânzească fără cravată. Simplă revoltă adolescentină, nimic nou. Tineri sau bătrâni, oamenii din Europa postbelică erau În primul rând preocupați să-și procure minimul necesar. La Începutul anilor ’50
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tot venitul unei familii. Cei mai mulți oameni nu făceau cumpărături și nu „consumau” În sensul modern; ei subzistau. Pentru majoritatea covârșitoare a populației europene, până la mijlocul secolului XX, „venitul disponibil” era o contradicție În termeni. Nu mai devreme de 1950, o gospodărie obișnuită occidentală cheltuia mai mult de jumătate din venituri pe necesități: hrană, băutură și tutun (sic). În Europa mediteraneană, cifra era semnificativ mai mare. Dacă adăugăm Îmbrăcămintea și chiria, nu mai rămânea mare lucru pentru articolele neesențiale. În generația următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la cumpărături, de vreme ce tot ce Își doreau - sau puteau fi ispitiți să-și dorească - putea fi găsit cu ușurință Într-un singur loc. Ceea ce presupunea apoi ca femeile să aibă unde păstra mâncarea când o duceau acasă. În 1957, majoritatea gospodăriilor europene Încă nu aveau un frigider (cifrele oscilând Între 12% În Germania de Vest și mai puțin de 2% În Italia). Motivul nu era atât tehnic (la mijlocul anilor ’50, aproape toată Europa Occidentală avea servicii complete de electricitate, cu excepția unor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care să se cheltuie o sumă mare de bani pe un frigider 13. Astfel, este simptomatic pentru multe alte schimbări conexe faptul că, În 1974, În majoritatea locurilor absența unui frigider stârnea comentarii: În Belgia și În Marea Britanie, 82% din gospodării aveau frigider, În Franța - 88%, iar În Olanda și Germania de Vest - 93%. Fapt uimitor, 94% din gospodăriile italiene dețineau acum un frigider - cea mai mare rată din Europa. Italia devenise lider european În producția de frigidere și alte aparate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alte schimbări conexe faptul că, În 1974, În majoritatea locurilor absența unui frigider stârnea comentarii: În Belgia și În Marea Britanie, 82% din gospodării aveau frigider, În Franța - 88%, iar În Olanda și Germania de Vest - 93%. Fapt uimitor, 94% din gospodăriile italiene dețineau acum un frigider - cea mai mare rată din Europa. Italia devenise lider european În producția de frigidere și alte aparate electrocasnice. În 1951, fabricile italiene produceau doar 18.500 de frigidere; două decenii mai târziu, Italia fabrica 5
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
concepută să ușureze munca noii gospodine Îmbogățite și să o Încurajeze la extinderea gamei de cumpărături. Totuși, mașina de spălat a fost acceptată mai lent decât frigiderul - pe de o parte, pentru că, la mijlocul anilor ’50, mai mult de jumătate din gospodăriile din Belgia, Italia, Austria, Spania și din anumite părți din Franța și Scandinavia nu aveau Încă apă curentă, iar pe de altă parte, pentru că În multe locuri sistemul energetic nu suporta două aparate mari Într-o singură locuință 14. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iar pe de altă parte, pentru că În multe locuri sistemul energetic nu suporta două aparate mari Într-o singură locuință 14. Chiar În 1972, când majoritatea vest-europenilor locuiau deja În case echipate cu toalete interioare și canalizare completă, doar două gospodării din trei dețineau o mașină de spălat, proporție care s-a mărit constant, dar lent, cu fiecare deceniu. Mașina de spălat a rămas pentru mulți ani inaccesibilă celor săraci, În special familiilor numeroase care aveau cea mai mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mergeau la serviciu sau la școală foloseau transportul public: trenuri, tramvaie și autobuze. La Începutul anilor ’50, În Spania existau doar 89.000 de mașini particulare (excluzând taxiurile): una la fiecare 314.000 de persoane. În 1951, doar Într-o gospodărie franceză din douăsprezece exista o mașină. Numai În Marea Britanie posesia de automobile era un fenomen de masă: existau 2.258.000 În 1950. Dar distribuția geografică era inegală: aproape un sfert dintre mașini erau Înregistrate la Londra - zonele rurale erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comparabilă. În Italia cifrele erau În continuare mai mici. În cursul anilor ’60, totuși, televiziunea a prins aproape peste tot - micile aparate TV alb-negru deveniseră un articol de mobilier domestic accesibil și din ce În ce mai important, chiar și În cea mai modestă gospodărie. În 1970, În Europa Occidentală exista, În medie, un televizor la fiecare patru oameni - mai multe În Regatul Unit, mai puține În Irlanda. În acest timp, În unele țări - Franța, Olanda, Irlanda, Italia (cel mai mare producător de televizoare din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai probabil ca o familie să aibă un televizor decât un telefon, deși, prin prisma standardelor mai recente, nu Îl foloseau foarte mult: trei sferturi din adulții italieni se uitau la televizor mai puțin de 13 ore pe săptămână. Două gospodării est-germane din trei aveau un televizor (deși mai puțin de jumătate posedau un frigider); cehii, ungurii și estonienii (care puteau urmări programele de televiziune finlandeze Încă din 1954) urmau la mică distanță. Impactul televiziunii a fost complicat. Conținutul ei nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preferențial. Cum sugerează această ultimă observație, diviziunile din Irlanda de Nord erau neobișnuit de complicate. Distincția confesională dintre protestanți și catolici era reală; ei Îi corespundea o separare În grupuri reprodusă În fiecare etapă a vieții, de la naștere la moarte: În educație, gospodărie, căsătorie, la locul de muncă și În timpul liber. Era, de asemenea, străveche: referințele la dispute și victorii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pot părea altora pur ritualice, dar În spatele lor se afla o istorie cât se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Italia decât În Marea Britanie sau Franța, nu e atât din cauza opoziției Bisericii Catolice, cât pentru că numeroase feministe italiene Își câștigaseră experiența În mișcările stângii „autonome” extraparlamentare (primul manifest al grupării Lotta Femminista solicita, fapt revelator, salarii pentru munca În gospodărie - aplicând mecanic zonei domestice viziunea „muncitoristă” a societății moderne ca uzină gigantică). Abia Într-un târziu ele au decis să-și atingă scopurile prin intermediul instituțiilor politice În vigoare. În Spania, strategia franceză a fost copiată fidel, accelerată de energia eliberată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atins 15%: doar unul din șapte locuitori 1. Era clar, așadar, că În douăzeci de ani facturile aveau să rămână fără platnici - iar de vină era chiar prosperitatea, Împreună cu contracepția și numărul tot mai mare de femei care munceau În afara gospodăriei 2. Rezultatul: pe umerii celor În măsură să plătească atârna o povară din ce În ce mai grea. Deja costul pensiei și asigurării de sănătate afecta În unele locuri (Franța, În special) angajatorii - o problemă serioasă În condițiile unui șomaj ridicat. Dar mai Îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spre clădirile Înghesuite, reci și murdare care desfigurează periferia orașului: „În astea trăim noi. Blocuri comuniste: vara e foarte cald, iarna, foarte frig”. Apartamentele, ca orice altceva În blocul sovietic, erau ieftine (chiria reprezenta În medie 4% din bugetul unei gospodării obișnuite În URSS) pentru că nu prețurile reglau economia, ci deficitul. Era un avantaj pentru autorități - alocarea arbitrară a bunurilor rare asigura loialitatea - dar și un risc serios, de care cei mai mulți lideri comuniști erau perfect conștienți. De la sfârșitul anilor ’60, când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al PCUS s-a folosit de ocazia cuvântării televizate din ianuarie 1987 către Comitetul Central al partidului pentru a promova ideea unei democrații mai cuprinzătoare, trecând peste autoritatea conservatorilor din partid și adresându-se direct Întregii națiuni. În 1987, nouă gospodării sovietice din zece dețineau un televizor, astfel că tactica lui Gorbaciov a avut la Început un succes fulgerător: creând concret o sferă publică pentru dezbaterea parțial deschisă a problemelor țării și spărgând monopolul castei conducătoare asupra informației, el forța partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]