27,241 matches
-
al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Berești și Păncești. Comuna Păncești era formată din satele Fântânele, Păncești și Târgu Păncești, cu 2069 de locuitori ce trăiau în 548 de case; aici existau o biserică și o școală mixtă cu 77 de elevi. Comuna Berești avea doar satul de reședință, o biserică și o populație de 872 de locuitori ce trăiau în 205 case. Anuarul Socec consemnează comunele în plasa Trotuș a aceluiași județ. Comuna Sascut avea 2621 de
Comuna Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/300698_a_302027]
-
Valea Seacă", făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Valea Seacă, Albeni, Florești, Buchila, Galbeni și Bălțata, având în total 2839 de locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, o școală mixtă deschisă în 1865 la Valea Seacă, o biserică ortodoxă și trei catolice, iar principalul proprietar de terenuri era principesa Lucia de Schoenburg-Waldenburg. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, formată din satele Albeni, Buchila, Florești
Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău () [Corola-website/Science/300686_a_302015]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Muntelui a județului Bacău și era formată din satele Brănești, Podurile, Prohogești, Valea Sosei, Rusăești și Schitu Savu, având în total 2416 locuitori. Existau în comună o școală mixtă cu 31 de elevi și șapte biserici (câte două la Prohogești, Podurile și Valea Soasei și una la Rusăești), iar principalii proprietari de terenuri erau Eufrosina Crupenschi, Alecu Benea, C. Ghindaru, Agripina Botezatu, Maria Botezatu, D. Popovici și Dionisie Climescu
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Bucșești, formată din satele Bucșești, Cernu, Cornitu, Băieni, Turluianu și Lereni, cu 2015 locuitori. În comună erau patru biserici ortodoxe (două la Bucșești, câte una la Cornitu și Cernu) și o școală mixtă cu 16 elevi (dintre care 2 fete) la Bucșești, iar proprietari funciari erau col. Leonida Iarca, Gr. Săcară, D. Eftasiade, D. Dediu și Anica Moldovan. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Comănești a aceluiași județ. Comuna Bucșești era
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
de piele de la brâu, alături de ceasul cu lanț. În Livadia interbelică existau două prăvălii în: - casa familiei Duncea, care în anii '30 era deservită de soții evrei D-l.“Mișca” și D-na “Frida”, era o crâșmă și o prăvălie mixtă “boltă”(denumită de săteni), - partea de sat spre Baru, ținută de familia Bociat, de asemenea crâșmă și “boltă”. În fața acestor crâșme se desfășurau alternativ de sărbători petreceri. La crâșma D-lui. Mișca era o sală de dans folosită când era
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
părul lung în plete. Portul femeiesc Cămașa purtată de femei era lungă, , cămașă întru-na sau întreagă”, corespunde vechiului port românesc de pretutindeni. În trecut era numai de cânepă, pentru îmbrăcămintea din zilele de lucru, ulterior odată cu apariția bumbacului au devenit mixte sau numai din cânepă. Lenjeria de corp „poalele" era constituită din țesături de bumbac cu cânepă sau numai de cânepă, la fel și pentru cămașă de corp folosită în cursul iarnii. Mai târziu (primele decenii a secolului XX ) au pătruns
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
gospodărie, - fodori - manșete, - inie - ie, - ițe - componentă a războiului de țesut, - îmblăcit - operația de lucru cu blăciul, - jirebdie - ustensilă pe care se trecea firul de tors de pe rășchitor, - jolj - pânză de bumbac, - laboș - cratiță, - laibăr - vestă, - laște - tăieței, - lături - mâncăruri mixte pentru animale ( resturi alimentare lichide amestecate cu făină și diferite legume), care erau date la animale în stare încălzită sau rece, - lepedeu - cearșaf, - măsăriță - față de masă din pânză, - mestecălău - băț de lemn, pentru mestecat mămăliga - mierță - vas/măsură confecționat din
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
I. Lecca, Smaranda I. Ventura, moștenitorii lui Goroveu și Nic. Bibire. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei Ruși, formată din satele Ruși, Coteni, Furnicari, Izvoarele și Bălțata, cu 1203 locuitori. Comună avea cinci mori de apă, o școală mixtă cu 59 de elevi înființată în 1864, trei biserici ortodoxe (la Ruși, Bălțata și Izvoarele) și una catolică la Izvoarele. Anuarul Socec din 1925 consemnează unirea celor două comune sub denumirea de "Letea Veche", comuna din plasa Siret a aceluiași
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
Rădeana, Gutinașu, Vrânceni, Corbu, Bogdana, Valea Seacă (reședința), Livada, Gârbovanu și Mărcești, având în total 2030 de locuitori ce trăiau în 564 de case. În comună existau două mori de apă, o moară de vânt, cariere de piatră, o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 2 fete) înființată în 1858 la Bogdana, patru biserici ortodoxe (la Bogdana, Gutinașu, Rădeana și Gârbovanu) și două catolice (la Gutinașu și Valea Seacă), iar principalii proprietari de terenuri erau G. Donici, statul, moștenitorii lui
Comuna Ștefan cel Mare, Bacău () [Corola-website/Science/300704_a_302033]
-
XIX-lea, comuna purta numele de "Nadișa", făcea parte din plasa Tazlăul de Sus a județului Bacău și era formată din satele Nadișa, Năsoești-Răzeși, Năsoești-Particulari, Cetățuia, Răchitișu și Strugari, având în total 2039 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă deschisă în 1867 la Nadișa, patru biserici ortodoxe (la Nadișa, Cetățuia, Năsoești-Răzeși și Răchitișu) și două catolice (la Năsoești-Particulari și Răchitișu), iar principalii proprietari de terenuri erau G. Iurașcu, L. Lucian Vernier, I. Curpăneanu și statul. Anuarul Socec din 1925
Comuna Strugari, Bacău () [Corola-website/Science/300703_a_302032]
-
-lea, comuna purta numele de "Corni", făcea parte din plasa Berheci a județului Tecuci și era formată din satele Cornii de Jos, Cornii de Sus, Giurgeni, Tătărăști și Ungureni, având în total 1644 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 43 de elevi (din care 4 fete) și cinci biserici (una în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Găiceana a aceluiași județ, având în compunere aceleași sate plus satul Costișa și o populație de 1264
Comuna Tătărăști, Bacău () [Corola-website/Science/300705_a_302034]
-
al XIX-lea , comuna făcea parte din plasa Trotuș a județului Bacău și era formată din satele Târgu Trotuș, Viișoara Pârâu Boghii și Băile-Slănic, având în total 2812 locuitori. În comună funcționau șapte fierăstraie de apă, șase mori, două școli mixte (una deschisă la Târgu Trotuș în 1869 și alta deschisă la Băile Slănic în 1889), patru biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și o biserică catolică (ridicată în vechime de secui). Anuarul Socec din 1925 consemnează desprinderea satului Băile Slănic
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
-lea, comuna făcea parte din plasa Berheci a județului Tecuci și era formată din satele Lichitișeni, Rugetu, Vultureni, Bălănești, Dorofeiu, Meleșcani, Boboș, Dădești, Năzărioaia, Ghionoaia Veche, Ghionoaia Nouă și Tăvădărești, având în total 1603 locuitori. În comună existau o școală mixtă la Vultureni și șase biserici ortodoxe. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Godinești, având 1529 de locuitori în satele Godineștii de Jos, Godineștii de Sus, Medeleni, Năstăseni, Poeni, Țigănești, Valea Lupului
Comuna Vultureni, Bacău () [Corola-website/Science/300712_a_302041]
-
al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Trotușul a județului Bacău și era, ca și acum, formată din satele Cașin și Curița, având în total 1774 de locuitori ce trăiau în 455 de case. În comună existau o școală mixtă cu 24 de elevi (între care 9 fete) deschisă în 1865 și patru biserici (trei la Cașin și una la Curița). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2178 de locuitori în satele Cașin, Curița, Pochița și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
(în limba rusă Ви́ктор Суво́ров; numele real Vladimir Bogdanovici Rezun Влади́мир Богда́нович Резу́н) (născut pe 20 aprilie 1947 într-o familie mixtă ruso-ucraineană) a fost un ofițer sovietic de informații, care a lucrat în cadrul GRU (spionajul militar sovietic), a dezertat și s-a refugiat în Anglia în 1978, unde a lucrat ca analist de informații. Este autorul mai multor cărți, unele dintre
Victor Suvorov () [Corola-website/Science/300734_a_302063]
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată dintr-un singur sat și era reședința plășii Râmnicul de Jos din județul Râmnicu Sărat, având o populație de 1361 de locuitori. În comună funcționa o școală mixtă deschisă în 1892 și în care învățau 154 de elevi (din care 61 de fete) și o biserică fondată de locuitori în 1861. În 1925, comuna era inclusă în plasa Orașul a aceluiași județ, având 1674 de locuitori. În 1950
Bălăceanu, Buzău () [Corola-website/Science/300793_a_302122]
-
secolului al XIX-lea, comuna Vădeni făcea parte din plasa cu același nume a județului Brăila și avea în componență doar satul de reședință, cu 770 de locuitori. Comuna avea o biserică ridicată în 1848 de localnici și o școală mixtă deschisă în 1859. Satele Baldovinești și Pietroiu făceau pe atunci parte din comuna Cazasu. În 1925, comuna avea aceeași componență și se afla în plasa Silistraru, având 948 de locuitori. Comuna Baldovinești, formată din satele Baldovinești, Pietroiu și General Praporgescu
Comuna Vădeni, Brăila () [Corola-website/Science/300789_a_302118]
-
comune din plasa Vădeni a județului Brăila. Ea avea în compunere satele Silistraru și Traian, cu o populație totală de 1769 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 111 elevi (înființată ca școală de băieți în 1838 și devenită mixtă în 1877) și două biserici ortodoxe. În 1913, satul Traian s-a desprins de comună și a format o comună separată. Comuna Silistraru devenise atunci reședința plășii Silistraru, din care făcea parte și comuna Traian. Satul Silistraru, rămas unicul sat
Silistraru, Brăila () [Corola-website/Science/300788_a_302117]
-
XIX-lea, pe actualul teritoriu al comunei erau organizate comunele Amara, Grădiștea de Sus și Câineni, în plasa Gradiștea din județul Râmnicu Sărat. Comuna Amara era formată doar din satul omonim, având 612 locuitori; în comuna Amara funcționau o școală mixtă fondată în 1882 și o biserică datând din 1819. Comuna Grădiștea de Sus avea reședința în satul Balta Albă sau în satul Gradiștea de Sus, și era și reședința plășii Gradiștea. Comuna era formată din satele Gradiștea de Sus, Balta
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
și Gura Aninoasei. Comuna Pleșcoi, cu cătunele Muscelu, Pleșești, Pleșcoi și Urlători (astăzi, Valea Nucului), totalizând 1710 locuitori și fiind reședința plaiurilor unite Pârscov și Slănic ale județului. Comuna Pleșcoi avea două biserici (la Urlători și Pleșcoi) și o școală mixtă cu 102 elevi în anul 1899. Comuna Gura Aninoasei cuprindea satele Băceni, Botanu, Gura Aninoasei (astăzi, Cojanu), Rătești, Țâțârligu și Viforâta, cu 1260 de locuitori. Pe teritoriul acestei comune se afla mănăstirea Rătești, unde funcționa o școală. În afara mănăstirii, în
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
de adâncime. Ajunse pe diferite căi în interiorul masivelor calcaroase, apele exercită o triplă actiune asupra rocilor carstificabile: eroziune-coroziune, transport și depunere-concreționare. Peșterile sunt cavități naturale de dimensiuni relativ mari. După existența și circulația apei există: peșteri cu apă (râuri, lacuri); mixte (cu și fără apă); receptoare (care dețin sub formă de lacuri, apa primită prin percolație); debitoare (care evacuează apa primită); receptoare-debitoare (care primesc și cedează apa). După poziția gurii peșterii față de restul cavitații se disting peșteri: descendente, ascendente și orizontale
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
gură, cu două guri (cu dublă aerație) și cu mai multe guri (poliaerate). În cadrul tuturor peșterilor se dezvoltă diferite forme endocarstice. Genetic și evolutiv distingem trei grupe principale: de eroziune și coroziune; de precipitare chimică și acumulare și erozivo-acumulative sau mixte. Formele de eroziune și coroziune rezultă în urma antagonismului permanent dintre rocă și apă, materializat prin sculptarea primeia. Apar astfel galeriile, coridoarele și diverticolele. În cadrul galeriilor se dezvoltă porțiuni lărgite denumite săli. Scurgerea turbulentă sculptează excavații circulare sau ovale denumite marmite
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
21 de cătune, din care cele mai importante erau Bozioru, Posobești și Scăeni, toată comuna având o populație de 2270 de locuitori. În comună funcționau 7 biserici (în satele Bozioru, Posobești, Scăeni, Văvălugi, Râu, Vornici și Schitu-Găvanele, și o școală mixtă în satul de reședință, cu 45 de elevi (din care 5 fete). Fiind comună de munte, compoziția ei a evoluat în timp, satele risipite fiind identificate diferit la momente de timp diferite. Astfel, în 1925, comuna este consemnată în aceeași
Comuna Bozioru, Buzău () [Corola-website/Science/300799_a_302128]
-
era arondată plășii Tohani din județul Buzău și era formată din satele Cufuritu, Florica și Glodeanu Sărat, cu o populație de 2830 de locuitori ce trăiau în 636 de case. În comună funcționau 4 stâne, 3 biserici și o școală mixtă cu 125 de elevi. În 1925, după ce satul Florica a fost trecut la comuna Mihăilești, în comuna Glodeanu Sărat, aflată acum în plasa Glodeanurile a aceluiași județ, trăiau 3340 de locuitori, în satele Glodeanu Sărat, Pitulicea, Căldărușanca, Cufuritu și în
Comuna Glodeanu Sărat, Buzău () [Corola-website/Science/300817_a_302146]
-
aproape de Râmnicu Sărat. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul purta denumirea de "Putreda Mare" și era reședința comunei Putreda, cu 1022 de locuitori, aflată în plasa Râmnicu de Sus a Județul Râmnicu Sărat. În comuna Putreda funcționau o școală mixtă cu 64 de elevi și două biserici, dintre care una de lemn datând din 1794, construită de Ioan Peticanu, și una datând din 1892. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ și era formată doar din
Livada, Buzău () [Corola-website/Science/300823_a_302152]