25,471 matches
-
drept un fel de utopie romantică, un vis imposibil. Să ne amintim de entuziasmul lui față de sionism, din 1918, numai că atunci el nu avea sarcina de a transforma în români un milion de evrei. Intra astfel în scenă "Legea Supremă". "Cum poate un evreu european să manifeste interes față de o țară asiatică?" (Iată răspunsul: să realizeze utopia de a clădi o democrație industrială occidentală tip secolul al XX-lea într-un mediu la fel de străin ca și o planetă ostilă). Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acestora că berberii din Algeria nu reușiseră niciodată să întemeieze un stat cu granițe precise sau să aibă o limbă națională, o cultură și tradiții comune. Apoi, după ce De Gaulle a vorbit pentru prima oară despre "națiunea algeriană", acordîndu-i astfel suprema distincție, toți cei care cunoșteau felul de a gîndi al lui De Gaulle și-au dat seama că independența Algeriei era aproape. Iată acum ce declara Iorga despre dominația britanică în India: "Valorile dominației britanice din India ar putea fi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de Maniu, el considerînd ziua aceea "prima zi a republicii române, deoarece Mihai nu va domni niciodată". S-a format o regență alcătuită din patriarhul Miron Cristea, prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol și Gheorghe Buzdugan, președintele Curții Supreme de Justiție. În octombrie 1929, la moartea lui Buzdugan, Vaida a propus ca Iorga să-l înlocuiască. Dar Iorga nu era de acord cu regența, astfel că un alt înalt demnitar, Constantin Sărățeanu, a devenit regent în locul lui. Nu toate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
istoric". Ceilalți erau "Grupul de la Capșa". Pentru Iorga (din moment ce democrația nu funcționa), țelul era "unitatea națională", care trebuia să fie prevalentă mai ales față de "partidele politice", pe care Iorga le ura în aceeași măsură ca și De Gaulle. Acest țel suprem putea fi atins numai prin strîngerea rîndurilor în jurul regelui. Iorga simțea că rolul lui era să realizeze acest lucru. Juca oare ego-ul lui Iorga vreun rol în această școală a gîndirii? Sau era vorba de ambiția lui "de a sluji
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care era rezultatul temperamentului, al ego-ului și al personalității sale? Explicația era oare faptul că democrația devenea tot mai irelevantă pentru problemele României anilor '30? Iorga credea în continuare în soluția sa sămănătoristă cu o încăpățînare pe care doar "Legea Supremă" a lui Eminescu i-o putuse impregna. Marea criză a discreditat democrația din punct de vedere economic. Căutarea unor soluții facile va contribui la apariția pe cerul Europei de sud-est a "Curcubeului fascist". În cadrul acestui "Curcubeu fascist", fluctuațiile neprincipiale și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a spus: "Ce valoare are adevărul dacă trebuie să apăr interesele țării mele?"164 Orice am crede despre credibilitatea lui Giurescu, remarca aceasta putea foarte bine să fi fost rostită de Iorga. Ea se înscrie perfect pe linia "Legii supreme" a lui Eminescu. Primul număr al "Revistei istorice române" din martie 1931 i-a dat replica lui Iorga, cerînd "o respectare strictă a adevărului" și scoțînd în evidență că nu pot exista contradicții între patriotism și adevăr 165. Pe lîngă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
caracter aproape pur maghiar și în ținutul secuilor (ca și în alte zone locuite de etnia maghiară) se întîmpla de prea multe ori ca o întreagă generație să crească fără să vorbească românește. Românii cereau să fie supuși la proba supremă înainte de a le garanta drepturi depline: acceptarea dominației românești și loialitate. Și mai era o problemă. Cu excepția zonei de graniță intens populată de unguri, o mare parte a minorității maghiare din Transilvania trăia departe de aceasta, amestecați printre români. Dacă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
învierii unui stat distrus cu aproape o jumătate de mileniu în urmă". Iorga explica limpede că reușita lui Mazarýk avea la bază un singur secret: credința profundă în omenire și în oameni. "Moartea lui va deveni o transfigurație, o cale supremă de înălțare dincolo de limitele strîmte ale vieții", încheia Iorga. Mareșalul Ludendorff a murit cîteva luni mai tîrziu. Iorga, care ura tot ceea ce reprezenta Ludendorff, scria: "Moartea unui păgîn: cea a lui Ludendorff. Ludendorff nu și-a găsit pacea în sînul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stare să delimiteze politicianismul de onoare sau pur și simplu față de moralitate, încercînd să țină cont în primul și în ultimul rînd de România, Iorga a făcut cîteva compromisuri neplăcute. Proces în cadrul căruia te poți inevitabil compromite, chiar dacă respecți "Legea supremă" a lui Eminescu. Iorga îi prezenta întotdeauna pe evreii occidentali (mai ales pe cei din Franța!) ca exemplu demn de urmat pentru evreii din România. În noiembrie 1937, atunci cînd Iorga a plecat la Sorbona ca să-și țină obișnuitele conferințe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga a fost și el inițiat pe 8 februarie. Iar la 10 februarie 1938, regele a anunțat la "Radio România" cu vocea sa plăcută, că: "În timpuri grele, doar metodele eroice pot întări România, a cărei salvare constituie legea noastră supremă și căreia mă voi supune fără ezitare"54. Goga, care se simțea pe drept cuvînt manipulat, a ieșit din formație, a depus fără pic de ceremonie armele și a plecat lipsit total de grație, cu o expresie devenită celebră: "Israel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
naționalismul său cultural este compatibil cu umanitatea, un naționalism angajat numai în autoapărare legitimă. Din punct de vedere teoretic, el îi considera pe români ca un fel de "specie periclitată", a căror apărare (ca a membrilor familiei) devenea o "Lege Supremă" căreia totul i se supunea. Dar această "Lege Supremă" eminesciană era permanent defensivă. Dificultatea apare atunci cînd încercăm să aplicăm o astfel de autodeterminare într-o regiune atît de amestecată. Cum să procedăm cu ea? Aici, naționalismul nu este considerat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
angajat numai în autoapărare legitimă. Din punct de vedere teoretic, el îi considera pe români ca un fel de "specie periclitată", a căror apărare (ca a membrilor familiei) devenea o "Lege Supremă" căreia totul i se supunea. Dar această "Lege Supremă" eminesciană era permanent defensivă. Dificultatea apare atunci cînd încercăm să aplicăm o astfel de autodeterminare într-o regiune atît de amestecată. Cum să procedăm cu ea? Aici, naționalismul nu este considerat drept o extremă. Datorită unei istorii sinuoase, el a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
obscurantist și xenofob, îi recunoaște totuși "realismul extrem". Pentru strălucitul istoric și intelectual polonez A. Walicki, Dmowski era "principalul teoretician al realismului politic din Polonia" și totodată un reprezentant al "unui naționalism de interes național". Toate acestea seamănă cu "Legea Supremă" a lui Eminescu. Diferența constă mai curînd în gradul de coeziune decît în privința genului. Dmowski era mai realist și mai puțin romantic decît Iorga. Pentru Iorga, a explica prin violență sau a aplica un naționalism cu brutalitate erau de neconceput
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
estimată o politică sau o națiune. Ignora unele iluzii economice care constituiau baza marxismului de ieri și ale liberalismului de astăzi. Pentru el, națiunea reprezenta adevărul, cel mai important adevăr. Păstrarea identității naționale și a bunăstării națiunii constituiau esența "Legii Supreme". Din fericire, chiar și adevărul istoric avea sens doar uneori pentru Iorga, atunci cînd servea interesele României. Dar o adaptare la nivel mondial a sămănătorismului ar rezolva, după părerea lui, aceste contradicții. Naționalismul cultural urma să instituie armonia în România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
serios față de lipsurile existente în această țară. Accesele lui periodice dovedesc faptul că era la curent cu aceste carențe. Cu toate acestea, Iorga pretindea rareori că este 100% imparțial în ceea ce privește România. Atitudinile adoptate de el reflectau mai curînd principiile "Legii Supreme" a lui Eminescu decît imparțialitatea. Loialitatea aceasta și problemele personale (ego-ul său, preferințele, antipatiile și temperamentul său) ar fi putut în mare măsură să-l facă să șovăie. Iorga făcea mari eforturi ca să promoveze înțelegerea României în lume, fiind partizanul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dreptul inalienabil și necontestat de a trăi după propriile ei tradiții și dorințe în structuri autonome și extrem de descentralizate. Într-o astfel de Europă Unită, "un naționalism sinucigaș" (cum numea Iorga "Noul naționalism" al Extremei drepte) este de neconceput; "Legea Supremă" a lui Eminescu chiar și în sensul "naționalism defensiv" propovăduit de Iorga devine superfluă; speranța lui Iorga într-o "armonie între națiuni" poate deveni realitate. Astfel, așa cum afirma recent președintele Franței, François Mittérand: "... o Europă a culturilor, adică o Europă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
misiune nemaiauzită pentru uriașa mașină militară care, cu numai câteva săptămâni Înainte, se consacra exclusiv răpunerii Wehrmachtului. În răspuns la criticile privind felul În care militarii se ocupau de refugiați și de supraviețuitorii din lagăre, generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate, Îi scria lui Harry Truman Într-un raport din 8 octombrie 1945: „În anumite cazuri nu am fost la Înălțime, dar aș dori să subliniez cât de complexă este pentru Întreaga armată trecerea de la lupta militară la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau neplăcute și să-și reia viețile Întrerupte de război. În orice caz, puțini erau pe atunci dispuși să-și acuze compatrioții de crimele cele mai sângeroase. Responsabilitatea acestora, considerau toți la unison, le revenea integral germanilor. Ideea că vina supremă pentru ororile celui de-al doilea război mondial trebuie să cadă pe umerii Germaniei era atât de răspândită, Încât până și Austria a fost exceptată. Printr-un acord al Aliaților din 1943, Austria era declarată oficial „prima victimă” a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
angajament militar major, Întemeiat pe resursele aparent nelimitate ale economiei Statelor Unite, obligându-i pe americani și aliații lor la o acumulare de forțe umane și materiale nemaivăzută pe timp de pace. Generalul Eisenhower s-a Întors În Europa În calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate, iar În Franța și Belgia au apărut state-majore și birouri administrative ale NATO. Pactul Nord-Atlantic era acum, fără Îndoială, o alianță. Sarcina sa principală era ceea ce strategii militari numesc „apărarea ofensivă” a Europei, și anume confruntarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acum apogeul. Documentarele sovietice despre al doilea război mondial Îl Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de necontestat. Biologii sovietici au primit ordin să adopte teoriile șarlatanului LÎsenko, care Îi promisese lui Stalin progrese inimaginabile dacă aplica În agricultură teoriile lui despre transmisibilitatea genetică a caracteristicilor dobândite - ceea ce s-a și făcut, cu efecte dezastruoase 6
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii 1813-1815 a precipitat, se pare, revolta decembristă din 1825, contactele din timpul războiului, se temea Stalin, puteau da naștere la contaminări și proteste. Orice soldat sau cetățean sovietic care supraviețuise Încarcerării sau ocupației naziste era suspect. Când Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a promulgat, În 1949, o lege ce-i pedepsea pe soldații care comiseseră violuri cu 10 până la 15 ani Într-un lagăr de muncă forțată, nu a făcut-o câtuși de puțin din dezaprobare față de faptele comise
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimeni nu mai cântă. Franța e În umbră. Voi, Însă, ați descoperit strălucirea Fericirii”. Același Éluard, un an mai târziu, În Ungaria ocupată de sovietici: „Nu trebuie decât să redai pământul poporului și În câțiva ani Fericirea va fi lege supremă, iar Bucuria, orizontul zilnic”. Sentimentele comunistului Éluard se regăseau chiar la intelectuali și artiști care nu intraseră În partid. În 1948, după lovitura de stat cehă, Simone de Beauvoir era sigură că victoria va fi a comuniștilor pretutindeni: după cum nota
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost forțat să declare În ianuarie 1951 că făcuse o greșeală identificând Wehrmachtul cu naziștii: „Soldatul german a luptat cu vitejie și onoare pentru patrie”. Într-o manieră similară, generalul Ridgeway, succesorul lui Eisenhower În funcția de comandant aliat suprem În Europa, le-a cerut În 1953 Înalților comisari aliați să-i achite pe toți ofițerii germani care fuseseră condamnați pentru crime de război pe Frontul de Est. Comportamenul lui Adenauer nu a atras stima interlocutorilor săi: Dean Acheson, de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intensificarea comerțului maritim, care a crescut mult mai rapid decât producția națională totală În majoritatea țărilor europene. Prin simpla Înlăturare a impedimentelor ce stânjeneau comerțul internațional, guvernele din Vestul postbelic au reușit să depășească stagnarea din deceniile anterioare 1. Beneficiarul suprem a fost Germania de Vest, a cărei parte din exportul mondial de mărfuri a sporit de la 7,3% În 1950 la 19,3% doar zece ani mai târziu, redând economiei germane locul de frunte pe care-l ocupa În comerțul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
renumite au resimțit acest impact: din 1965, designerii parizieni au creat constant mai mulți pantaloni decât fuste. Ei au redus și producția de pălării. Fapt revelator pentru primatul unui segment de piață juvenil, părul, și nu pălăria, era acum marca supremă a personalității; tradiționalele pălării nu mai erau purtate decât de „cei În vârstă” la ocazii speciale 6. Însă acoperămintele nu au dispărut complet. Într-o a doua fază, ce reflecta și evoluția gustului muzical, hainele În culori țipătoare (culori elementare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]