282,134 matches
-
privind transportul au arătat că sitagliptin este un substrat al glicoproteinei p și OAT3 ( transport anionic organic ) . Transportul de sitagliptin mediat de OAT3 a fost inhibat in vitro de către probenecid , deși riscul interacțiunilor clinic semnificative este considerat a fi mic . Administrarea concomitentă de inhibitori OAT3 nu a fost evaluată in vivo . Datele sugerează că in vitro , sitagliptin nu inhibă , nici nu induce izoenzimele CYP450 . În studii clinice , sitagliptin nu a influențat semnificativ farmacocinetica metforminului , gliburidei , simvastatinei , rosiglitazonei , warfarinei sau a contraceptivelor
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
și transportorului cationic organic ( TCO ) . Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentrațiilor plasmatice de digoxin și poate fi un inhibitor ușor al glicoproteinei p in vivo . Digoxină : Sitagliptin a avut un efect mic asupra concentrațiilor plasmatice de digoxină . După administrarea a 0, 25 mg digoxină concomitent cu 100 mg Xelevia , timp de 10 zile , ASC plasmatic al digoxinei a crescut în medie cu 11 % , iar Cmax plasmatică în medie cu 18 % . Nu se recomandă ajustarea dozei de digoxină . Cu toate
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
frecventă frecventă somnolență mai puțin frecventă frecvente mai puțin frecvente frecventă frecventă frecvente mai puțin frecventă În studii clinice cu Xelevia în monoterapie și sitagliptin ca parte a terapiei asociate cu metformin sau pioglitazonă , frecvențele de raportare a hipoglicemiei la administrarea sitagliptin au fost similare cu frecvențele din cazul pacienților tratați cu placebo . 1 În acest studiu controlat cu placebo cu durata de 24 săptămâni cu sitagliptin 100 mg administrat o dată pe zi în asociere cu metformin , incidențele reacțiilor adverse considerate
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
depășit 5 % , dar au apărut cu o incidență mai mare de 0, 5 % la Xelevia față de cea din grupul de control ) ce au inclus osteoartrită și dureri la nivelul extremităților . Într- un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni cu administrarea inițială de două ori pe zi a sitagliptinului asociat cu metformin ( sitagliptin/ metformin 50 mg/ 500 mg sau 50 mg/ 1000 mg ) , incidența globală a reacțiilor adverse considerate legate de medicament la pacienții tratați cu asocierea dintre sitagliptin și metformin
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
cărora li s- a administrat placebo a fost de 14, 0 % , respectiv de 9, 7 % . Incidența globală a reacțiilor adverse considerate legate de medicament la pacienții tratați cu asocierea dintre sitagliptin și metformin a fost comparabilă cu cea din cazul administrării de metformin în monoterapie ( 14, 0 % fiecare ) și mai mare decât în cazul administrării de sitagliptin în monoterapie ( 6, 7 % ) , diferențele privind administrarea de sitagliptin în monoterapie fiind datorate în principal reacțiilor adverse gastro- intestinale . 18 În studiile clinice a
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
7 % . Incidența globală a reacțiilor adverse considerate legate de medicament la pacienții tratați cu asocierea dintre sitagliptin și metformin a fost comparabilă cu cea din cazul administrării de metformin în monoterapie ( 14, 0 % fiecare ) și mai mare decât în cazul administrării de sitagliptin în monoterapie ( 6, 7 % ) , diferențele privind administrarea de sitagliptin în monoterapie fiind datorate în principal reacțiilor adverse gastro- intestinale . 18 În studiile clinice a fost observată o creștere mică a numărului de leucocite ( diferență de aproximativ 200 celule
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
medicament la pacienții tratați cu asocierea dintre sitagliptin și metformin a fost comparabilă cu cea din cazul administrării de metformin în monoterapie ( 14, 0 % fiecare ) și mai mare decât în cazul administrării de sitagliptin în monoterapie ( 6, 7 % ) , diferențele privind administrarea de sitagliptin în monoterapie fiind datorate în principal reacțiilor adverse gastro- intestinale . 18 În studiile clinice a fost observată o creștere mică a numărului de leucocite ( diferență de aproximativ 200 celule/ microlitru în numărul de leucocite , comparativ cu placebo ; număr
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
sitagliptin comparativ cu placebo . În aceste studii , incidența hipoglicemiei raportate a fost similară la pacienții tratați cu sitagliptin , comparativ cu placebo . Un studiu clinic cu durata de 24 săptămâni controlat cu placebo a fost conceput să evalueze eficacitatea și siguranța administrării sitagliptinului ( 100 mg o dată pe zi ) adăugat la glimepiridă în monoterapie sau glimepiridă în asociere cu metformin . Adăugarea sitagliptinului fie la glimepiridă în monoterapie , fie la glimepiridă și metformin a determinat îmbunătățiri semnificative ale parametrilor glicemici . Pacienții tratați cu sitagliptin
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
semnificative ale parametrilor glicemici . Pacienții tratați cu sitagliptin au prezentat o creștere modestă a greutății corporale comparativ cu cei cărora li s- a administrat placebo . Într- un studiu clinic cu design factorial cu durata de 24 săptămâni , controlat cu placebo , administrarea inițială de sitagliptin 50 mg de două ori pe zi în asociere cu metformin ( 500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fircare administrare a acestora în monoterapie
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
săptămâni , controlat cu placebo , administrarea inițială de sitagliptin 50 mg de două ori pe zi în asociere cu metformin ( 500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fircare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
de două ori pe zi în asociere cu metformin ( 500 mg sau 1000 mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fircare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie nu s- a înregistrat nicio modificare față de valoarea inițială . Incidența
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
mg de două ori pe zi ) a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fircare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie nu s- a înregistrat nicio modificare față de valoarea inițială . Incidența hipoglicemiei în cadrul grupurilor de tratament a fost similară . 20 Tabel 2 : Rezultatele HbA1c
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
a determinat îmbunătățiri semnificative ale valorilor parametrilor glicemici , comparativ cu fircare administrare a acestora în monoterapie . Scăderea greutății corporale în cazul administrării sitagliptinului în asociere cu metformin a fost similară cu cea observată la administrarea metforminului în monoterapie sau la administrarea placebo ; la pacienții cărora li s- a administrat sitagliptin în monoterapie nu s- a înregistrat nicio modificare față de valoarea inițială . Incidența hipoglicemiei în cadrul grupurilor de tratament a fost similară . 20 Tabel 2 : Rezultatele HbA1c în urma monoterapiei și terapiei asociate în
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
a fost îmbunătățită cu sitagliptin și deteriorată în tratamentul cu glipizidă . Incidența hipoglicemiei în grupul tratat cu sitagliptin ( 4, 9 % ) a fost semnificativ mai mică decât în grupul tratat cu glipizidă ( 32, 0 % ) . 21 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecți sănătoși , sitagliptin a fost rapid absorbit , cu concentrațiile plasmatice maxime ( Tmax median ) înregistrate la 1- 4 ore după administrarea dozei , ASC plasmatic mediu de sitagliptin a fost de 8, 52 μM
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
tratat cu glipizidă ( 32, 0 % ) . 21 5. 2 Proprietăți farmacocinetice Absorbție După administrarea orală a unei doze de 100 mg la subiecți sănătoși , sitagliptin a fost rapid absorbit , cu concentrațiile plasmatice maxime ( Tmax median ) înregistrate la 1- 4 ore după administrarea dozei , ASC plasmatic mediu de sitagliptin a fost de 8, 52 μM• oră , iar Cmax a fost de 950 nM . Biodisponibilitatea absolută a sitagliptin este de aproximativ 87 % . Deoarece administrarea concomitentă cu Xelevia a unei mese bogate în lipide nu
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
plasmatice maxime ( Tmax median ) înregistrate la 1- 4 ore după administrarea dozei , ASC plasmatic mediu de sitagliptin a fost de 8, 52 μM• oră , iar Cmax a fost de 950 nM . Biodisponibilitatea absolută a sitagliptin este de aproximativ 87 % . Deoarece administrarea concomitentă cu Xelevia a unei mese bogate în lipide nu are nici un efect asupra parametrilor farmacocinetici , Xelevia poate fi administrat cu sau fără alimente . ASC plasmatică de sitagliptin a crescut proporțional cu doza . Relația de proporționalitate cu doza nu s-
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
proporționalitate cu doza nu s- a stabilit pentru Cmax și C24hr ( Cmax a crescut mai mult decât proporțional cu doza iar C24hr a scăzut mai puțin decât proporțional cu doza ) . Distribuție Volumul mediu de distribuție la starea de echilibru , după administrarea intravenoasă a unei doze unice de 100 mg sitagliptin la subiecți sănătoși , este de 198 litri . Fracția de sitagliptin care se leagă în mod reversibil de proteinele plasmatice este mică ( 38 % ) . Metabolizare Sitagliptin se elimină în principal nemodificat prin urină
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
sitagliptin care se leagă în mod reversibil de proteinele plasmatice este mică ( 38 % ) . Metabolizare Sitagliptin se elimină în principal nemodificat prin urină , iar metabolizarea este minoră . Aproximativ 79 % din doza de sitagliptin se elimină sub formă nemodificată prin urină . După administrarea orală a unei doze de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 16 % din radioactivitate a fost excretată ca metaboliți ai sitagliptin . Au fost detectați șase metaboliți , în concentrații foarte mici , și nu este de așteptat ca aceștia să contribuie la activitatea
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
CYP3A4 , cu o contribuție a CYP2C8 . Datele au arătat că in vitro , sitagliptin nu este un inhibitor al izoenzimelor citocromului P , CYP3A4 , 2C8 , 2C9 , 2D6 , 1A2 , 2C19 sau 2B6 și nu este un inductor al CYP3A4 sau CYP1A2 . Eliminare După administrarea la subiecți sănătoși a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
al CYP3A4 sau CYP1A2 . Eliminare După administrarea la subiecți sănătoși a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptin după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
subiecți sănătoși a unei doze orale de sitagliptin marcat cu [ 14C ] , aproximativ 100 % din radioactivitatea administrată a fost eliminată prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptin după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptin se produce în principal
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
prin materiile fecale ( 13 % ) sau urină ( 87 % ) , în interval de o săptămână de la administrarea dozei . T1/ 2 aparent prin eliminare , după administrarea orală a unei doze de 100 mg sitagliptin , a fost de aproximativ 12, 4 ore . Acumularea sitagliptin după administrarea de doze repetate este minimă . Clearance- ul renal a fost de aproximativ 350 ml/ min . Eliminarea sitagliptin se produce în principal prin excreție renală și implică mecanismul de secreție tubulară activă . Sitagliptin este un substrat al transportorului anionic organic uman
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
hemodializă o creștere de aproximativ 4 ori , comparativ cu subiecții normali sănătoși - lot de control . Sitagliptin a fost îndepărtat în proporție redusă prin hemodializă ( 13, 5 % într- o ședință de 3- 4 ore de hemodializă inițiată la 4 ore de la administrarea dozei ) . Xelevia nu este recomandat pentru utilizare la pacienții cu insuficiență moderată până la severă , inclusiv pentru cei cu IRST deoarece experiența la acești pacienți este prea limitată ( vezi pct . 4. 2 ) . Insuficiență hepatică La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
la care este adecvată folosirea agoniștilor PPARγ ( de exemplu tiazolidindionă ) , Xelevia este indicat : în asociere cu agoniști PPARγ când dieta și exercițiul fizic plus agoniștii PPARγ în monoterapie nu realizează un control glicemic adecvat . 4. 2 Doze și mod de administrare Doza de Xelevia este de 100 mg , o dată pe zi . Se menține doza de metformin sau de agonist PPARγ , iar sitagliptin se administrează concomitent . În cazul în care Xelevia este administrat în asociere cu o sulfoniluree , trebuie avută în vedere
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]
-
de apariție a hipoglicemiei raportate pentru sitagliptin au fost similare cu cele raportate la pacienții la care s- a administrat placebo . În cazul asocierii sitagliptinului cu o sulfoniluree , incidența hipoglicemiei a fost crescută , depășind- o pe cea observată în cazul administrării placebo ( vezi pct . 4. 8 ) . De aceea , pentru a diminua riscul hipoglicemiei trebuie avută în vedere utilizarea unei doze mai mici de sulfoniluree ( vezi pct . 4. 2 ) . Nu a fost suficient studiată utilizarea sitagliptinului în asociere cu insulina . Insuficiența renală
Ro_1178 () [Corola-website/Science/291936_a_293265]