25,849 matches
-
fără incidente, iar "" - numele dat atelajului - ajunge la Allahabad și la Kanpur, unde Munro, vizitând locul vechii tragedii, află că Nana Sahib este căutat de autorități. Între timp, după trecerea lor prin Varanasi, acesta din urmă a aflat de călătoria întreprinsă de Munro și de însoțitorii săi. Amanta lui Nana Sahib, prințesa din Bhopal, fusese ucisă de ofițerul britanic și astfel acesta caută acum răzbunarea. El îl însărcinează pe omul său fidel, Kalagani, să se apropie de Munro și să i-
Casa cu aburi () [Corola-website/Science/321309_a_322638]
-
iulie 1903, când a început să scrie acest roman pe baza unei scenariu detaliat, Jules Verne a plasat acțiunea în Congo. După ce presa, în iulie și august 1903, urmându-l pe Edmund Dene Morel, s-a făcut ecoul abuzurilor grave întreprinse împotriva populațiilor indigene, Jules Verne a suspendat redactarea romanului. Michel Verne va publica în 1913 o versiune finalizată de el, fără însă ca numele său să fie menționat. Acțiunea romanului finalizat de Michel Verne este situată în Sudanul francez (aflat
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac () [Corola-website/Science/321332_a_322661]
-
și mai pragmatica șefă a guvernului Kazimira Prunskienė a culminat cu demisia celei din urmă. Prunskienė se întâlnise în acea zi cu președintele Uniunii Sovietice Mihail Gorbaciov. El i-a refuzat cererea de a fi asigurată că nu se vor întreprinde acțiuni militare. La 8 ianuarie, mișcarea Iedinstvo a organizat un miting în fața Consiliului Suprem al Lituaniei. Protestatarii au încercat să pătrundă în clădirea parlamentului, dar au fost respinși de forțele de ordine cu tunuri de apă. Deși în aceeași zi
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
de la Lechfeld (955), de lângă Augsburg, unde o oștire germană, condusă de Otto, regele germanilor, a zdrobit oastea ungurească; incursiunile de jaf de pe teritoriul Imperiului Bizantin s-au oprit abia 15 ani mai târziu, în 970. Începând cu 917, ungurii au întreprins raiduri în mai multe teritorii, simultan ceea ce probabil a cauzat o slăbire a unității federației triburilor. Sursele atestă existența a cel puțin trei (poate chiar cinci) triburi în cadrul federației, dintre care doar unul era condus direct de familia lui Árpád
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
meritoriu faptul că întreaga activitate didactică și științifică privită în evoluția ei, a fost marcată de mereu nemulțumitul din El, care l-a determinat să nu se limiteze la abordarea pur juridică a organizării și funcționării administrației publice, ci să întreprindă cercetări deosebit de importante în domeniul Teoriei și Științei Administrative, apelând la metode și tehnici de căutare proprii sociologiei, științei politice sau managementului public. Numeroasele lucrări în domeniul juridic ori în care a abordat fenomenul administrativ în plan interdisciplinar pentru care
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
din București (1974-78) fiind colegă de generație cu regretata Mihaela Runceanu. A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol. Imediat după terminarea facultății a fost angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei. A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei (1978-81). De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria, Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia. A lansat câteva șlagăre de mare succes
Angela Ciochină () [Corola-website/Science/320694_a_322023]
-
remarcat însă că în acest nou domeniu de activitate, poliția a colaborat insuficient cu organismele de contrainformații ale armatei imperiale. Ohrana a fost dizolvată în mod oficial după Revoluția din Februarie 1917. O serie de istorici afirmă că în ciuda reformelor întreprinse la începutul secolului al XIX-lea, practicarea torturii de către organele poliției nu a fost niciodată abolită cu adevârat. Mai mult, se afirmă că odată cu apariția Ohranei, tortura a început să fie folosită intensiv, datorită faptului că agenția putea să procedeze
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
forțelor de ocupație. Toate sursele de conflict (inclusiv Problema armeană) urma să fie investigate de o comisie din care urmau să facă parte și doi observatori desemnați de guverne neutre . Calthorpe avea să transmită un mesaj la Foreign Office: „Acțiunile întreprinse pentru arestări au fost foarte satisfăcătoare și au intimidat, cred, Comitetul Uniunii pentru Progres din Constantinople”. Mesajul lui Calthorpe a fost bine înțeles de sultan. Tradiția orientală presupunea prezentarea unor daruri către o autoritate în timpul unui conflict serios. Uneori, aceste
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
secrete semnate în timpul războiului. După negocieri, s-a ajuns la un act care avea să fie semnat ca Tratatul de la Sèvres. Orice formă de rezistență din partea Imperiului Otoman trebuia să înceteze. Forțele militare aliate din Istanbul au primit ordinul să întreprindă toate acțiunile necesare. Din punct de vedere politic, negocierile pentru Tratatul de la Sèvres au presupus formarea unor zone de ocupației grecești, franco-armeană, italiană și lărgirea statului armean și păstrarea formală a integrității Imperiului Otoman. Cetățenii musulmani ai Imperiului Otoman au
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
lui Yunus Nadi Abalıoğlu, un jurnalist influent, care era purtătorul de cuvânt neoficial al mișcării de rezistență. Pe 16 martie 1920, a treia zi de la declanșarea ostilităților, forțele aliate au proclamat ocupația militară a orașului. Declarația afirma că ocupația Constantinopolului întreprinsă pentru împiedicarea răspândirii naționalismului turc. În continuare, declarația stipula că: Luna iunie a fost stabilită ca dată limită pentru semnarea tratatului de pace. Orice rezistență trebuia învinsă în perioada martie - iunie. Britanicii au cerut ca insurgenții naționaliști turci să fie
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
Anzavur, ale cărui forțe au fost sprijinite cu bani și arme de guvernul de la Istanbul și de britanici. Ahmet Anzavur a ajuns la un moment dat să conducă un număr de batalioane ale Armatei de Securitate, la comanda cărora a întreprins mai multe campanii în regiunile rurale ale Anatoliei. Eficiența acestor forțe a fost extrem de scăzută. Înfrângerea forțelor guvernamentale în apropierea Izmirului a dus la consecințe serioase. Britanicii i-au respins pe naționaliști doar cu ajutorul artileriei și aviației, dar la Istanbul
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
înființării unei Adunări Naționale a Țării Galilor, propusă de Partidul Laburist în "Referendumul pentru transferul politic", „a sugerat că marea majoritate a locuitorilor Țării Galilor nu dorea ca țara lor să aibă un viitor național”. În anii '80, restructurarea și reformele economice întreprinse de guvernul Margaret Thatcher au produs dislocări sociale în anumite regiuni din Țara Galilor, care era până atunci descrisă ca având „cel mai masiv sector de stat de la vest de Cortina de Fier”. Succesiunea de Secretari de Stat pentru Țara Galilor de
Independența Țării Galilor () [Corola-website/Science/320752_a_322081]
-
le părăsească, așa cum le ceruse britanicii. Membrii guvernului britanic erau divizați în ceea ce privește posibilitatea evitării conflictului militar. Generalul britanic Harington, comandantul aliat al Constantinopolului, le-a interzis militarilor săi să deschidă focul asupra turcilor și și-a prevenit guvernul să nu întreprindă nicio acțiune riscantă. De asemenea, el a cerut vaselor militare elene să părăsească portul capitalei imperiale. Kemal a acceptat propunerea de începere a negocierilor pentru un armistițiu, după ce Aliații i-au obligat pe greci să se retragă la vest de
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
strîmtoare, de către I. Viehmann, T. Rusu și Maria Alb, planul său fiind publicat, sub semnătura lui I. Viehmann, în lucrarea Peșteri din România. În anul 1975, T. Rusu stabilește originea apelor din peșteră și, împreună cu I. Viehmann și Maria Alb, întreprind o ridicare topografică a zonei carstice dintre Ponorul Văii Macră — Valea Luncilor și se cartează Peștera lui Cotuna, care face parte din același sistem carstic. În anul 1977, membrii Clubului Speologic „Z" din Oradea au forțat înaintarea .și, trecînd de
Peștera Moanei () [Corola-website/Science/320773_a_322102]
-
Luxemburg „cnezatul pădurii regale Leșnic” din pertinențele cetății Deva împreună cu muntele învecinat Muntele Mic („Kyshavas”), pădure pe care cele două râuri numite Leșnic o înconjoară. Aceste dovezi documentare îndreptățesc considerarea cneazului Dobre drept ctitor al bisericii din Leșnic. Sondajele arheologice întreprinse în cursul lunii mai 1984 la Leșnic au fost prilejuite de lucrările de restaurare a acestui monument arhitectonic, urmărindu-se completarea datelor privind evoluția sa. În interior a fost trasată o secțiune în axul longitudinal al naosului și pronaosului, câte
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
creație „Crizantema de aur”. În 1968 la Opera Națională Română s-a organizat o seară de balet Gershwin, în cadrul căreia a susținut partea solistică a pieselor "Preludii" și "Rhapsody in blue". La sfârșitul anului 1997 și începutul lui 1998 a întreprins un turneu de conferințe-concert la colegii și universități din șase state din SUA, incluzând orașe importante, ca New York și Washington, D.C.. În lunga sa carieră, Dan Mizrahy a cântat "Rhapsody in Blue", în varianta cu orchestră, de aproape 200 de
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
Suceava și împrejurimi, organizează cu ei expoziții, publică articole în presa locală.In paralel conduce și secția de artă plastică a Școlii populare de artă (1958-1966).După înființarea "Cenaclului U.A.P. Suceava", deține timp de cinci ani, funcția de secretar. Întreprinde călătorii de documentare în U.R.S.S. - 1974 și în Ungaria - 1975.Prima sa apariție publică se consemnează în 1937, în Botoșani.Ca plastician lucrează mult și cu patimă, veșnic în criză de timp, veșnic în căutare de subiecte care să
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
a făcut o mică modificare, „În Palestina ....”, al cărei scop era sublinierea faptului că nu toată regiunea urma să fie destinată constituirii căminului național evreiesc. De asemenea, a fost adăugat un paragraf prin care se sublinia că nu se va întreprinde nimic care ar putea prejudicia drepturile civile și religioase ale comunităților non-evreiești. Aceste schimbări au fost făcute, cel puțin în parte, și ca urmare a insistențele lui Edwin Samuel Montagu, un evreu antisionist, și Secretar de Stat pentru India în
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
1948. Ambasadorul SUA în Arabia Saudită a raportat secretarului de stat Marshall că liderii saudit și transiordanian îi avertizaseră pe ceilalți membri ai Ligii Arabe în martie 1948 că împărțirea era o problemă civilă, iar statele arabe nu ar trebui să întreprindă vreo acțiune pe care Consiliul de Securitate ar fi putut să o interpreteze drept o agresiune Cercetările unor istorici precum Benny Morris, Avi Shlaim, Ilan Pappe, Mary Wilson sau Eugene Rogan au subliniat faptul că între Abdullah și Yishuv a
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
comutată apoi la închisoare pe viață) și redactarea constituției în 1975. În 1977, "Noua Democrație" a câștigat din nou alegerile, iar Karamanlis a continuat să fie prim-ministru până în 1980. Sub mandatul de premier al lui Karamanlis, guvernul său a întreprins numeroase naționalizări în mai multe sectoare, inclusiv în sectorul bancar și în transporturi. Politicile de planificare a economiei, care au dus la crearea unui semnificativ sector de stat în economie, au fost descrise de mulți ca "socialmania". În urma semnării Tratatului
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
au continuat să celebreze această zi memorabilă ca pe o sărbătoare. Tot atunci, basileul s-a certat cu venețienii, a căror lăcomie depășise orice limită, și i-a expulzat în afara hotarelor Imperiului pe negustorii lor. Drept răspuns, flota Republicii a întreprins o serie de atacuri asupra insulelor Rhodos, Chios și Samos. Conflictul a durat 4 ani și s-a sfârșit cu recunoașterea de către Bizanț a propriei înfrângeri. Alte campanii spre apus ale lui Ioan au fost mai reușite. El a izbutit
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
al Siciliei a devenit Roger II, fratele mai mic al lui Robert Guiscard. Recurgând la un iscusit joc diplomatic, bazat pe alianțe încheiate cu alte state occidentale, basileul a reușit să-l împiedice pe acest dușman înverșunat al Bizanțului să întreprindă atacuri. Începând cu anii 30, Ioan a deplasat centrul de greutate al politicii externe a Bizanțului în Asia Mică. Folosind tactica tatălui său, el a împins treptat granița cu selgiucizii spre est și spre sud. Împăratul a recucerit de la turci
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
remarca în structura bisericii "trei compartimente inegale ale planului în afara de altar". Tot aici el face o descriere amănunțită a detaliilor, redând și dimensiunile fiecărei părți. În perioada interbelică, cercetări asupra arhitecturii complexului rupestru de la mănăstirea Japca nu s-au întreprins. Putem menționa doar lucrarea Arhimandritului Visarion Puiu, publicată în anul 1919 sub egida aceleiași Societății Istorico-Arheologice din Basarabia cu titlul "Monastiri din Basarabia", care adună la rândul lui într-un studiu monografic un scurt istoric al tuturor mănăstirilor din provincia
Mănăstirea Japca () [Corola-website/Science/315311_a_316640]
-
brusc orientarea, s-a împăcat cu normanzii și a încheiat chiar o alianță cu ei, împotriva lui Frederic Barbarossa. Comnenul a obținut succese considerabile, prin acțiuni diplomatice. Părăsind Italia, împăratul s-a avântat spre Răsărit. În anii 1158-1159, el a întreprins o expediție în Armenia Ciliciană, și cârmuitorul acesteia s-a declarat vasal al Imperiului. Renaud, principele Antiochiei, a venit în tabăra basileului cu o frânghie la gât, în semn de supunere, protecția lui Manuel a cerut-o regele Ierusalimului Balduin
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
unele teritorii litigioase. Peste 5 ani, el s-a răsculat, dar, fiind învins, a depus pentru a doua oară jurământul de fidelitate împăratului și i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții acestuia din urmă. La începutul anului 1176, împăratul a întreprins o expediție în posesiunile seldjiukizilor. După ce a reconstruit cetățile Dorylaion și Sublaion, el a ordonat oștirii să înainteze spre Iconion. La 17 septembrie, uriașa armată a lui Manuel a trecut pe lângă ruinele castelului Myriokephalon, îndreptându-se spre est pe drumuri
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]