27,241 matches
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Grebănu, Homești, Herăști, Fântâna Turcului și Zăplazi, având în total 2397 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 104 elevi înființată în 1876 de Mihai Negru, și 4 biserici ortodoxe (două în Grebănu: datând din 1807 și alta din 1884, ambele zidite de familia marelui logofăt Costache Șuțu; o a treia la Homești, zidită la 1818 de
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
la Herăști, zidită de localnici în 1802). Pe teritoriul actual al comunei era organizată atunci și comuna Putreda, cu satele Putreda Mică și Putreda Mare (astăzi, Livada Mică și Livada), cu 1022 de locuitori. În comuna Putreda funcționau o școală mixtă cu 64 de elevi și două biserici, dintre care una de lemn datând din 1794, construită de Ioan Peticanu, și una datând din 1892. Satul Plevna făcea pe atunci parte din comuna Zgârciți, avea 198 de locuitori și în el
Comuna Grebănu, Buzău () [Corola-website/Science/300820_a_302149]
-
al XIX-lea, satul se numea "Socariciu" și era unicul sat al comunei cu același nume din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat. Comuna Socariciu avea 820 de locuitori, o biserică ortodoxă fondată în 1864 și o școală mixtă înființată în 1874. În 1925, comuna fusese trecută la plasa orașul din același județ și avea 736 de locuitori. În 1931, comuna purta numele de "Nicolae Fleva" și avea în compunere și satul Heliade Rădulescu. În 1950, comuna a fost
Lanurile, Buzău () [Corola-website/Science/300824_a_302153]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Mărgăritești și Șchiopeni, având în total 648 de locuitori. În comună, funcționau o școală mixtă cu 30 de elevi fondată în 1888 și 2 biserici ortodoxe (una zidită în 1841 de Mărgăritescu și una zidită de localnici în 1878). În acea perioadă, satul Câmpulungeanca alcătuia, împreună cu cătunul Cărănău, o comună separată în aceeași plasă, având
Comuna Mărgăritești, Buzău () [Corola-website/Science/300827_a_302156]
-
făcea parte din plasa Râmnicul de Sus a județului Râmnicu Sărat, și era formată din cătunele Chiperu, Batogu, Murgești și Valea Raței, având în total 765 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ, avea în componență satele Chiperu, Batogu, Valea Raței, Murgești (devenit deja reședința comunei), Mocani și Motohani (ultimele două preluate între timp de la comuna Racovițeni), în total cu 1537 de
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
forestier). Satul Damiș dispune de trei școli (una generală, cu clasele I-VIII, și două școli primare, cu clasele I-IV, în cătunele Poiana și Coaste), o grădiniță de copii, un cămin cultural, un dispensar medical și mai multe unități mixte, magazine tip ABC. De asemenea, există o biserică ortodoxă și una penticostală, ultima aflată într-un nou lăcaș, construit între anii 1988 și 1990. Accesul în localitate se poate face prin intermediul căilor ferate (magistrala București-Oradea, cu coborâre în stația Bratca
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
în 1720 erau 393 de locuitori. În 1762 populația satului sporește prin instalarea aici a unor familii săsești venite din Rodna, odată cu înființarea "Regimentului românesc de graniță pe Valea Someșului". Conscripția lui Klein din 1733 înregistra Satu Nou că așezare mixtă în care viețuiau și 30 de familii de români fără biserică și fără preot. Petriș ("Petresdorf" în germană, "Petres, Petresfalva" în maghiară se află, conform documentelor, în districtul Chirălești. O mărturie timpurie despre existența așezării ne-o oferă elementele din
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
o împărțire a contribuabililor în funcție de numărul satelor cu care este menționată și după metodologia anterioarei situații ar rezulta, ipotetic, următorul tabel: Locuitorii satului se ocupau cu creșterea animalelor mici (oi, capre) și a albinelor, cultivau cereale (grâu, mei, porumb, orz mixt), dădeau dijma din miei, iezi și stupi, precum și din cereale, având posibilitatea de a răscumpăra o parte din dijmă în bani. De exemplu, în anul 1694 ei răscumpărau 142 de iezi cu 8 florini și 52 dinari, iar peste trei
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
frugibus). Într-un timp scurt, aproximativ 4-5 ani, se extinde cultura cerealelor, încât la 1699, împreună cu localitatea Aștileu, locuitorii din Bălnaca aveau numai 32 de miei și 3 iezi, obținând însă 640 cruci de grâu și 50 cruci de orz mixt. Probabil că, datorită creșterii cantităților de cereale obținute la 1699, pe lângă dijmă se percepe și nona. Media de grâu pe cap de contribuabil era în 1696 de 6,5 cruci, 6,31 cruci în 1637, pentru a ajunge în 1699
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
secetoase, cu precipitații reduse ce au un regim neuniform, cu vânturi dominate dinspre NV. Hidrografica comunei este reprezentată prin ape subterane cu caracteristici fizico-chimice și dinamice proprii, dar insuficiente pentru a satisface nevoile locale, cea ce determină folosirea unor surse mixte (subterane și de suprafață) în alimentarea cu apă a localităților. Rețeaua hidrografică de suprafață este reprezentată prin răul Prut și afluentul său principal de pe raza comunei pârâul Volovăț(între 3-5m lațime, adâncime îintre 30cm-2m), la care se adaugă o rețea
Comuna Manoleasa, Botoșani () [Corola-website/Science/300916_a_302245]
-
adunau în casa unor bătrâni sau a unei văduve, pe care îi ajutau ducând petrolul pentru lampă, lemne de foc sau chiar alimente: lapte, ouă, făină de mălai, slănină, brânză, dacă familia respectivă era mai nevoiașă. În general, șezătorile erau mixte, formate din fete, neveste, femei bătrâne și feciori, dând prilejul fetelor să învețe multe lucruri de la cele mai în vârstă. Șezătoarea avea, așadar, o valoare de inițiere și era organizată pe grupuri de case mai apropiate. Șezătorile încep toamna târziu
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]
-
furajeră, sfecla de zahăr, floarea soarelui, cartofi, fasole, etc. În categoria activităților de ordin secundar se înscriu cele comerciale sau din sfera serviciilor. Dotările publice existente pe raza comunei, destinate activităților mai sus amintite, aparțin cu preponderență sectorului privat și mixt. Acestea se alătură clădirilor și echipamentelor care aparțin și se află în responsabilitatea instituțiilor publice locale: administrație publică, poștă, telecomunicații, învățământ, sănătate, asistență socială. Aceste instituții desfășoară activități doar în reședința de comună Sulița, în satele aparținătoare, în majoritatea cazurilor
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
de Sus, în plasa Gradiștea a județului Râmnicu Sărat. Comuna Gradiștea de Jos avea în componență doar satul de reședință, cu o populație de 564 de locuitori; în comună exista o biserică zidită de locuitori în 1871 și o școală mixtă cu 44 de elevi, înființată în 1887. Comuna Gradiștea de Sus era formată din satele Gradiștea de Sus, Balta Albă, Gradiștea de Sus Nouă și Custura, cu o populație totală de 1592 de locuitori. În comuna Gradiștea de Sus funcționau
Comuna Grădiștea, Brăila () [Corola-website/Science/300964_a_302293]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în componență doar satul de reședință, cu 1393 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi și o școală mixtă cu 90 de elevi, fondată în 1878. Singura biserică din comună era cea de la mănăstirea Măxineni, construită de domnitorul Țării Românești Matei Basarab în 1638 și întreținută în acel moment de Eforia Spitalelor Civile. În acea perioadă, pe actualul teritoriu
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
în aceeași plasă), și comuna Latinu, în plasa Vădeni din județul Brăila. Comuna Corbu avea în componență cătunele Corbu și Chioveanu, cu o populație de 1540 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită în 1868 de locuitori și o școală mixtă cu 73 de elevi (dintre care 9 fete), deschisă în 1870. Comuna Latinu avea în componență satele Latinu Vechi (înființat în 1836) și Latinu Nou (unde s-au mutat în 1861 locuitori din Latinu Vechi în urma inundațiilor produse de râul
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
Vechi (înființat în 1836) și Latinu Nou (unde s-au mutat în 1861 locuitori din Latinu Vechi în urma inundațiilor produse de râul Buzău), având în total 601 locuitori. În comuna Latinu funcționa o biserică datând din 1865 și o școală mixtă cu 26 de elevi. În 1925, comuna Măxineni avea 1259 de locuitori, iar comuna Corbu 1065; ambele făceau parte din plasa Măicănești a județului Rm. Sărat. Comuna Latinu avea în componență satele Gurgueți, Latinu Nou, Latinu Vechi, Oancea și Voinești
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
biserica este zidită la 1845, (rezidită la 1873), ctitor fiind clucerul Ioniță Budișteanu. La sucursala CEC din localitate erau înregistrate în anul 1888, un număr de 3 librete cu un sold de 1.888 lei. La Lișcoteanca întâlnim o școală mixtă, construită în1895. și o biserică, zidită în 1846 În satul Constantin Gabrielescu școala mixtă a fost construită în anul 1909, iar biserica abia după cel de-al doilea război mondial, în anul 1954. La sfârșitul secolului al XIX-lea și
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
sucursala CEC din localitate erau înregistrate în anul 1888, un număr de 3 librete cu un sold de 1.888 lei. La Lișcoteanca întâlnim o școală mixtă, construită în1895. și o biserică, zidită în 1846 În satul Constantin Gabrielescu școala mixtă a fost construită în anul 1909, iar biserica abia după cel de-al doilea război mondial, în anul 1954. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, comunele Bordeiul-Verde și Filiul făceau parte din Plasa Balta
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Pe teritoriul actual al comunei Dudești, funcționa la sfârșitul secolului al XIX-lea comuna Tătaru, formată doar din satul ei de reședință, cu o populație de 1470 de locuitori. În comună exista o biserică fondată în 1830 și o școală mixtă. În 1925, comuna Tătaru era formată tot din satul Tătaru și avea 2598 de locuitori. Satul Dudești s-a înființat mai întâi cu numele de "Nicolești-Jianu", după 1925, și în 1931 constituia o comună de sine stătătoare. În 1950, comunele
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
și meserii, o grădiniță ; 3 Unități culturale: căminul cultural care împreună cu terenul aferent a fost câștigat, prin hotărâre judecătorească de către urmașa proprietarului inițial al terenului, biblioteca; 1 Unități de cult: biserica ortodoxă; 2 Unități comerciale: - 7 societăți comerciale alimentare sau mixte, în curțile proprietarilor; - magazin mixt; - oficiu PTTR; - o societate comercială cu profil cofecții de beton(cruci); - CEC; - CJCC cooperativa de credite ; Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dudești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
Unități culturale: căminul cultural care împreună cu terenul aferent a fost câștigat, prin hotărâre judecătorească de către urmașa proprietarului inițial al terenului, biblioteca; 1 Unități de cult: biserica ortodoxă; 2 Unități comerciale: - 7 societăți comerciale alimentare sau mixte, în curțile proprietarilor; - magazin mixt; - oficiu PTTR; - o societate comercială cu profil cofecții de beton(cruci); - CEC; - CJCC cooperativa de credite ; Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Dudești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
purta numele de "Gulianca", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Gulianca, Olăneasca și Ariciu, cu o populație de 867 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două școli mixte cu 57 de elevi în total (una înființată în 1880 la Gulianca și alta în 1863 la Ariciu) și o biserică ortodoxă zidită în 1864. În 1925, comuna este atestată de Anuarul Socec în plasa Măicănești a aceluiași județ, cu
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
al XIX-lea, comuna Stăncuța făcea parte din plasa Balta a județului Brăila și era formată din satele Stăncuța, Stanca, Podari și Cornu Malului, precum și târlele Băndoiu, Marași, Stoinești și Agaua, cu 1713 locuitori. În comuna Stăncuța funcționau o școală mixtă și o biserică ridicată în 1854. În 1925, comuna era inclusă în plasa Viziru a aceluiași județ și avea în compunere satele Băndoiu, Mărașu, Stanca, Stăncuța, Agaua-Salcia și Zatna, cu 2656 de locuitori. În 1950, comuna Stăncuța a trecut la
Comuna Stăncuța, Brăila () [Corola-website/Science/300989_a_302318]
-
era alcătuită din trei sate, Comăneasca, Lutu Alb și Scorțaru Vechi, cu o populație totală de 937 de locuitori. În comuna Scorțaru Vechi se aflau o școală cu 60 de elevi, deschisă ca școală de băieți în 1865 și devenită mixtă în 1880, precum și o biserică ridicată de locuitori în 1873. În 1925, cele comuna făcea parte din plasa Silistraru a aceluiași județ, și avea aceeași configurație și populația de 1349 de locuitori. În 1950, comuna Scorțaru Vechi a fost inclusă
Scorțaru Vechi, Brăila () [Corola-website/Science/300988_a_302317]
-
păsări și produse agricole, până la apă minerală, pâine și produse de panificație, spirt, cuie, fierăstraie și mașini agricole, cherestea și produse rezultate din prelucrarea lemnului, cărămidă, bolțari și alte materiale de construcții. Pe raza comunei își au sediul și firme mixte româno-ungare, finlandeze și se obțin produse sub licență, competitive pe plan mondial. Pe raza localității își desfășoară activitatea o singură instituție financiar-bancară, și anume, C.E.C.-ul. Principalele materiale de construcții folosite sunt: cărămida, bolțarii și lemnul. Ca regim de înălțime
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]