26,800 matches
-
cel de plajă, unde consideră că se poate ajunge până la Jocurile Olimpice. Pe lângă competițiile europene și mondiale destinate tinerilor între 17 și 22 de ani, mai există turnee Challenger & Satellite în organizarea C.E.V., turnee la care nu participă jucătorii de prim rang, datorită nivelului mai scăzut al competiției, respectiv al recompensării bănești. Aceste turnee, pe lângă premiile modeste în valoare de aproximativ 10.000 $, sunt utile datorită punctajului acordat, cu ajutorul căruia se urcă în clasamentul mondial, obținând o poziție din ce în ce mai bună în eventualitatea
Volei de plajă () [Corola-website/Science/320497_a_321826]
-
În lingvistica limbii franceze se poate găsi de asemenea, în legătură cu derivarea, ideea opoziției dintre o „morfologie lexicală” și o „morfologie gramaticală”. În lingvistica limbilor din diasistemul slav de centru-sud, formarea cuvintelor este inclusă în gramatică, făcând obiectul unei părți de rang egal cu morfologia în sens gramatical și cu sintaxa. În lingvistica limbii maghiare sunt lucrări, de exemplu Kiefer (coord.) 2006, în care derivarea, în cadrul formării de cuvinte, este tratată și în partea despre morfologie, și în cea despre lexic. În
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
tratată și în partea despre morfologie, și în cea despre lexic. În alta, A. Jászó (coord.) 2007, capitolul despre formarea de cuvinte, ce cuprinde un subcapitol despre derivare, este inclus într-o parte numită „Cuvântul”, făcând obiectul unui capitol de rang egal cu cel despre lexicologie, cu unul numit „Părțile de vorbire” și cu unul intitulat „Morfologia cuvântului”. În lingvistica acestei limbi se deosebesc prin denumiri diferite, pe de o parte mărci și desinențe, care în principiu sunt sufixe gramaticale, și
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
trimisă să lupte împotriva Armatei Roșii ci, în septembrie 1943, a fost trimisă în Iugoslavia, unde a fost angajată în acțiuni împotriva partizanilor iugoslavi ai lui Josip Broz Tito. În vara anului 1944, cele două brigăzi au fost ridicate la rangul de divizii. De la începutul anului 1945, cele două divizii au fost combinate pentru a deveni Corpul al XV-lea SS de cavalerie. Spre sfârșitul războiului, SS a preluat controlul asupra tuturor forțelor străine din cadrul armatei germane. Dosarul lui Himmler de la
Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă () [Corola-website/Science/317956_a_319285]
-
special la Mannheim, astfel că a fost avansat comandant al noului regiment de vânători călare "Anton Mignot de Bussy". În 1796, pe când era doar căpitan de cavalerie, după luptele de la Frankenthal a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia ("Maria-Theresia-Orden") în rang de cavaler. În campania din 1800, s-a distins în Bătălia de la Marengo din 14 iunie 1800, în apropierea localității italiene Alessandria, în calitate de comandant al cavaleriei, fapt pentru care, în anul următor a fost avansat la gradul de general maior
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
gradul de "Feldmarschallleutnant". În 1809 a participat din nou la campania din Italia. Pentru chibzuința și curajul de care a dat dovadă în bătălia de la Fontana Fredda, a primit a fost decorat cu Ordinul Maria Terezia ("Kommandeurskreuz des Militär-Maria-Theresienordens") în rang de comandor. În 1812 a comandat în Rusia o divizie de cavalerie din cadrul Corpului de armată "Karl Philipp Fürst zu Schwarzenberg". În 1812 a fost avansat general de cavalerie și numit la comada Corpului de armată "Carl Philipp von Wrede
Johann Maria Philipp Frimont () [Corola-website/Science/317964_a_319293]
-
3 august 1793. Lăcașul de cult din lemn a fost incendiat de turci, fiind refăcut din cărămidă, pe temelie de piatră, de către Sandu și Luca Grigorie pe la anul 1785. În anul rectitoririi sale, Biserica „Sf. Lazăr” a fost ridicată la rangul de mănăstire, fiind închinată la Sfântul Mormânt de la Ierusalim. Călugării greci stabiliți aici au construit case egumenești și chilii pe ruinele caselor domnitorului Mihai Racoviță. Tot călugării greci au adus aici părticele din moaștele a trei sfinți: Haralambie, Teodor Stratilat
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
Kiev. Cu doi ani în urmă, în timpul unei scurte vacanțe petrecute la Kiev, o cunoscuse pe Maria Rogowska Falska, activistă a independenței comunității poloneze, care administra un cămin pentru băieți polonezi. După ce și-a terminat serviciul în cadrul Armatei Ruse cu rang de căpitan, s-a întors la Varșovia în iunie 1918. Imediat după declararea independenței Poloniei (11 noiembrie 1918), Korczak s-a întors în armată. De data aceasta, a fost repartizat în proaspăt restaurata Armată Poloneză. În timpul războiului sovieto-polonez (1919-1921), a
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
în armată. De data aceasta, a fost repartizat în proaspăt restaurata Armată Poloneză. În timpul războiului sovieto-polonez (1919-1921), a servit ca medic în spitalele militare din Łódź și Varșovia. A suferit și de tifos. Pentru munca depusă, a fost promovat la rangul de maior în cadrul Armatei Poloneze. Încă de la începutul tinereții, Korczak arăta interes pentru probleme legate de creșterea copiilor, fiind influențat de viziunea și practicile „noii educații”. A fost influențat de asemenea de teoria progresismului pedagogic dezvoltată, printre alții, de John
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
populației României din 29 decembrie 1930, în orașul Solca locuiau 856 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 30,33% din populația localității. Majoritatea lor era de etnie germană, dar existau și credincioși de etnie poloneză. Până în 1940, a avut rangul de parohie, având ca filială biserica din Arbore. Etnicii germani au imigrat în anul 1940 în Germania, împreună cu preotul paroh Francisc (Franz) Gaschler. Parohia Solca a fost desființată în anii '40 ai secolului al XX-lea, ca urmare a imigrării
Biserica romano-catolică din Solca () [Corola-website/Science/323477_a_324806]
-
mai mare decât dragostea pentru propria națiune. Se propagă masiv idei artificiale despre "reunirea poporului moldovenesc", "statalitatea sovietică moldovenească", "formarea națiunii socialiste moldovenești". Potrivit istoricului Ion Constantin, "poporul moldovenesc", după ce i s-a dăruit "statalitatea sovietică", "reunit" și promovat la rang de "națiune socialistă", este sortit contopirii cu masele rusești, fenomen ce a dus la "apariția românofobiei la români" și la pierderea identității naționale. Deși în perioada 1991-2001 s-au făcut progrese simțitoare în însușirea de către masa poporului din Moldova a
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
mare parte loiali lui Edward al IV-lea, și îl considerau pe Richard uzurpator. Planurile lor au fost coordonate de o lancastriană, mama lui Henric, Lady Margaret, care își promova fiul drept candidat la tron. Complotistul de cel mai înalt rang era Buckingham. Nu există cronici care să explice care au fost motivele pentru care el s-a alăturat complotului, deși istoricul Charles Ross sugerează că Buckingham ar fi încercat să se distanțeze de un rege care devenea din ce în ce mai nepopular în
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Din 29 martie 1936 a făcut parte din Reichstag iar din 1 iunie 1938 până în 1941 a fost locțiitorul gauleiter-ului din Niederdonau (azi: landul austriac Niederösterreich ). În SS a intrat Gerland în 1937 (nr. de membru 293.003) cu rangul unui "Hauptsturmführer". A avansat pe data de 1 aug. 1944 la rangul de "Gruppenführer" în cadrul SS-ului. Din noiembrie 1943 a preluat de fapt prerogativele gauleiter-ului din Kurhessen Karl Weinrich primind funcția acestuia în mod oficial pe 13 decembrie
Karl Gerland () [Corola-website/Science/322878_a_324207]
-
iunie 1938 până în 1941 a fost locțiitorul gauleiter-ului din Niederdonau (azi: landul austriac Niederösterreich ). În SS a intrat Gerland în 1937 (nr. de membru 293.003) cu rangul unui "Hauptsturmführer". A avansat pe data de 1 aug. 1944 la rangul de "Gruppenführer" în cadrul SS-ului. Din noiembrie 1943 a preluat de fapt prerogativele gauleiter-ului din Kurhessen Karl Weinrich primind funcția acestuia în mod oficial pe 13 decembrie 1944. Din iulie 1944 până la finele războiului a fost președintele suprem al
Karl Gerland () [Corola-website/Science/322878_a_324207]
-
Ducele Albrecht a comandat forțele germane în timpul celei de-a Doua Bătălii de la Ypres, unde gazul a fost folosit pe scară largă pentru prima dată. Duce Albrecht a fost medaliat pentru merite în august 1915 și a fost promovat la rang de "Generalfeldmarschall" în august 1916. Ducele Albrecht a devenit moștenitor prezumptiv al Regatului Württemberg după decesul tatălui său în octombrie 1917 însă ca urmare a înfrângerii Imperiului German în Primul Război Mondial și a abdicării vărului său, regele Wilhelm al
Albrecht, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/322938_a_324267]
-
de operele sale, în afară de Iuvenal, care îl asociază cu "Tebaida" (în ) sa. Puținele elemente de care dispunem sunt extrase din aluziile prezente în operele lui Statius. Tatăl său, originar din Velia, și-a pierdut averea și, în consecință, apartenența la rangul ecvestru. S-a instalat ca gramatician la Neapole, consacrându-se, în același timp, poeziei. Statius, din cea mai fragedă copilărie, se inițiase, în preajma tatălui său, în arta poeziei. El însuși, la Neapole era gramatician, înainte de a se instala la Roma
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
al Bavariei. Georg a intrat în armată bavareza că locotenent secund (germană: "Leutnant") cu o zi înainte să împlinească 17 ani, la 1 aprilie 1897; a fost asignat regimentului de infanterie Leib. La 8 februarie 1903, a fost promovat la rangul de prim locotenent (germană: "Oberleutnant") și reasignat regimentului 1 de cavalerie regală "Prințul Karl al Bavariei”. Doi ani mai tarziu, la 27 octombrie 1905, a fost promovat "Rittmeister" iar la 26 octombrie 1906 la cel de maior. În timp ce era în
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
Georg prelat intern cu titlul de "Monsenior". În anii 1930, Georg a fost numit preot la biserică Sf. Petru din Romă. La 12 noiembrie 1941, Papa Pius al XII-lea l-a numit "protonotarius apostolicus" (unul dintre cele mai înalte ranguri de monsignor). De-a lungul acestui timp în Romă, Georg a locuit la Villa Sân Francesco. A menținut un contact regulat cu familia sa, inclusiv cu vărul sau primar Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei care s-a mutat la Romă
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
corecta pe cele existente, chiar dacă limba țintă nu este cea nativă. Traducerile sunt legate automat de propoziția originală. Utilizatorii pot edita liber propriile propoziții, pot "adopta" și corecta propozițiile rămase fără proprietar și comenta propozițiile celorlalți. Utilizatorii de încredere, un rang după cel al utilizatorilor noi, pot eticheta, elimina etichete, crea și șterge legături între propoziții. Structura fundamentala a datelor Tatoeba este o serie de noduri și legături. Fiecare propoziție este un nod; fiecare legătură trece prin două sau mai multe
Tatoeba () [Corola-website/Science/323977_a_325306]
-
prăznuit la 28 octombrie. În semn de apreciere a efortului depus în restaurarea acestei biserici, arhiepiscopul Casian Crăciun al Dunării de Jos i-a decernat pr. paroh Vasile Ramfu distincția eparhială „Vrednicia andreiană” și pr. coslujitor Mihai Roșu a primit rangul bisericesc de iconom stavrofor, iar membrii Consiliului și Comitetului Parohial, Diploma eparhială „Crezul Ortodox”. În interiorul bisericii, deasupra ușii de intrare în pridvor, s-a pictat următoarea pisanie:
Biserica Sfântul Gheorghe din Tecuci () [Corola-website/Science/323976_a_325305]
-
Italia, cu Otto Ludwig Philipp von Seefried auf Buttenheim (1870 -1951). Elisabeta și Otto au fugit și s-au căsătorit în secret pentru că știau că nu vor obține niciodată permisiunea de a se căsători. Nu numai că Otto avea un rang mult mai mic decât cel al Elisabetei dar el era și protestant. În scrisoarea prin care și-a anunțat socrii de căsătorie, Otto a declarat că atât el cât și Elisabeta au fost atât de determinați să nu fie despărțiți
Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria () [Corola-website/Science/323994_a_325323]
-
ei Gisela și a bunicului matern, împăratul Franz Joseph. Franz Joseph a prezentat noul cuplu curții într-un palat în apropiere de Viena. L-a numit pe Otto locotenent al regimentului de infanterie de la Troppau/Moravia și i-a dăruit rangul de conte în 1904. La momentul fugii secrete, Franz Joseph i-a scris soției sale că deși nu a fost fericit de căsătorie, a simțit că Elisabeta a demonstrat curaj și tărie de caracter. Mariajul s-a dovedit a fi
Prințesa Elisabeta Maria de Bavaria () [Corola-website/Science/323994_a_325323]
-
care puteau salva echipa polară. După întoarcerea lui Cherry-Garrard de la depozitul de o tonă fără nici o veste de la Scott au început să apară încet griji. Atkinson, acum în comandă la Cape Evans pentru că era ofițerul prezent cel mai mare în rang, a decis să încerce să ajungă la echipa polară și pe a pornit împreună cu Keohane, trăgând o sanie cu provizii pentru 18 zile. La temperaturi foarte joase (−40 °C) ei au ajuns la Corner Camp pe , când, după părerea lui
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
întoarcerea la Hut Point pe 25 noiembrie echipa de căutare a aflat că grupul nordic al lui Campbell s-a salvat singur și s-a întors la bază în siguranță. Cum Campbell era acum ofițerul naval cel mai mare în rang, și-a asumat comanda pentru ultimele săptămâni ale expediției, până la sosirea navei "Terra Nova" pe 1913. Înainte de plecare a fost înălțată pe pantele Observation Hill o cruce mare de lemn inscripționată cu numele celor cinci oameni decedați și cu un
Expediția Terra Nova () [Corola-website/Science/323960_a_325289]
-
fost construit un conac boieresc care a fost stăpânit de Manolachi Conachi (d. 1803), vornic al Țării de Jos. În acest conac s-a născut la 14 octombrie 1777 Costache Conachi (1777-1849). Acesta a fost un om învățat și avea rangul de comis în anul morții tatălui său (în 1803). El a moștenit un ""sat întreg Țigănești (...) cu locuitori pe dânsul"". Tatăl său îi lăsase foarte multe datorii, astfel că ""averea ce mi-au lăsat-o a fost foarte puțină precum
Biserica Sfântul Nicolae din Țigănești () [Corola-website/Science/324003_a_325332]