25,471 matches
-
și obsesiile politice ale anilor ’60 În Europa nu pot fi Înțelese decât În lumina fascinației durabile exersate de Marx și marxism. În 1960, Jean-Paul Sartre scria În Critique de la raison dialectique (Critica rațiunii dialectice): „Consider că marxismul reprezintă filosofia supremă a timpului nostru”. Credința de nezdruncinat a lui Sartre nu era Împărtășită de toți, dar Întreg spectrul politic era de acord că oricine Încearcă să Înțeleagă lumea trebuie să ia În serios marxismul și moștenirea sa politică. Raymond Aron - contemporanul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
imprudent catalogate drept un deranj inevitabil și trecător. Aspectul cu adevărat scandalos era noua tendință a tinerilor radicali de a identifica teoria marxistă cu practicile revoluționare din țări exotice, unde autoritățile și categoriile tradiționale nu păreau să se aplice. Argumentul suprem al stângii istorice În Europa era că reprezintă - iar În cazul comunismului, că Încarnează - proletariatul: clasa muncitoare din mediul industrial. Identificarea socialismului cu muncitorimea de la oraș era mai mult decât o afinitate electivă: era trăsătura distinctivă care separa ideologia stângii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a funcționat până În anii ’80, deși mult redusă; În august 1981, ea a bombardat cartierul general al aviației americane la Ramstein, În Germania de Vest, iar luna următoare, „Gudrun Ensslin Kommando” a Încercat fără succes să-l asasineze pe comandantul suprem al forțelor americane În Europa. De vreme ce terorismul german nu avea țeluri clar definite, realizările sale pot fi măsurate doar În succesul cu care a perturbat sau nu viața publică germană și a subminat instituțiile republicii. În acest sens, el a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
l’heure. Din acest moment, Mitterrand a abandonat orice referire la „calea franceză spre socialism”. Aliații comuniști ai președintelui și câțiva dintre colegii lui socialiști au fost profund șocați. Dar n-ar fi trebuit să fie surprinși. În pragmatismul lui suprem, Mitterrand a sesizat rapid că era de neconceput ca Franța să iasă de pe orbita economică (și politică) occidentală pentru a porni pe o cale de mijloc incertă Între capitalism și comunism. Transformând necesitatea de moment Într-o virtute durabilă, el
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Mihail Gorbaciov era un apparatcik tipic. El urcase treptele ierarhiei partidului, fiind pe rând prim-secretar al Tineretului Comunist din regiunea Stavropol În 1956, secretar regional al comitetului organizațiilor de partid din fermele de stat și membru ales al Sovietului Suprem În 1970. Noul lider Întruchipa sentimentele multor comuniști din generația sa: fără a critica vreodată fățiș partidul sau politica acestuia, el a fost profund afectat și stimulat de revelațiile anului 1956; mai târziu, și-a văzut așteptările Înșelate de greșelile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alegeri libere În anul următor pentru un Congres al Deputaților Poporului. În octombrie 1988, el i-a Îndepărtat din funcții pe câțiva dintre principalii săi oponenți - printre care vechiul său adversar Igor Ligaciov - și a fost ales președinte al Sovietului Suprem (adică șef de stat) În locul lui Andrei Gromîko, ultimul dinozaur. În interiorul partidului, Gorbaciov avea Încă de Înfruntat o puternică opoziție din partea vechii gărzi, Însă În țară popularitatea sa era la apogeu, ceea ce i-a permis să forțeze continuarea reformei - de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
simbolică a reînhumării lui Nagy. Prin ea se recunoștea un eșec și era admis faptul că partidul a trăit, a propovăduit și a impus o minciună. Când János Kádár a murit, după trei săptămâni - În aceeași zi În care Curtea Supremă a Ungariei pronunța decizia de reabilitare completă a lui Nagy -, comunismul maghiar a murit și el. Mai rămâneau doar formalitățile de deces: s-a eliminat „rolul conducător” al partidului, au fost programate alegeri pluripartite pentru luna martie a anului următor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reflectau acum modelul lituanian, declarând deschis că scopul lor era independența națională, confruntarea cu Moscova părea inevitabilă. și totuși, ea s-a produs extrem de lent. În 1989 mișcările pentru independență din țările baltice au Încercat marea cu degetul. Când sovietele supreme din Lituania și apoi din Letonia, Înclinând acum spre independență, au Încercat să imite o lege estonă din noiembrie 1988 care autoriza privatizarea Întreprinderilor de stat locale, Moscova a anulat decretele, așa cum respinsese Înainte și inițiativa estonă; În rest, guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de victoria electorală a grupării Sajüdis, de faptul că Gorbaciov convinsese Comitetul Central Sovietic să renunțe la garantarea prin constituție a „rolului conducător” al Partidului 9 și de negocierile În plină desfășurare ale grupului „4+2”, pe 11 martie Sovietul Suprem lituanian a aprobat independența națională cu 124 de voturi pentru și 0 Împotrivă, reinstaurând simbolic „Constituția statului lituanian” din 1938 și declarând nulă autoritatea Constituției Uniunii Sovietice În Republica Lituania. Instabilitatea anului 1990, când Însuși guvernul Republicii Ruse și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mai puțin de o săptămână, peste 150.000 de oameni s-au adunat la Moscova pentru a protesta Împotriva omorârii civililor. Boris Elțîn, prim-secretar al Comitetului de partid al orașului Moscova și - din mai 1990 - președinte al Sovietului Suprem Rus, s-a deplasat la Tallinn pentru a semna un acord de recunoaștere reciprocă a „suveranității” Între Rusia și republicile baltice, peste capul autorităților sovietice. În martie 1991, referendumurile din Letonia și Estonia au confirmat că și acolo electorii preferau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sprijin considerabil, mai ales În orașele importante și din partea comuniștilor reformiști șaizeciști, dar, spre deosebire de mișcările pentru independență din zona baltică, ea nu a primit automat sprijinul maselor și nu a reflectat o coalizare a sentimentului național. La alegerile pentru Sovietul Suprem ucrainean din martie 1990, comuniștii au obținut o majoritate clară; RUKH a câștigat mai puțin de un sfert din locuri. Drept urmare, inițiativa le-a aparținut nu naționaliștilor ucraineni, ci chiar comuniștilor. Ei au votat la 16 iulie 1990 proclamarea „suveranității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În fașă de birocrația de partid și de stat, a avut inteligența politică de a se reinventa ca politician rus: remarcându-se mai Întâi ca deputat reprezentând Federația Rusă după alegerile din martie 1990 și apoi ca președinte al Sovietului Suprem rus (Parlamentul rus). De pe această poziție influentă și vizibilă, Elțîn a devenit primul reformist al țării, părăsind demonstrativ Partidul Comunist În iulie 1990 și folosindu-se de baza sa electorală din Moscova rusă pentru a-i ataca pe foștii camarazi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie restabilită. Între timp, pe 12 iunie 1991, Elțîn, care Îl Întrecuse de mult pe Gorbaciov ca popularitate, a fost ales președinte al Republicii Sovietice Ruse - primul lider al Rusiei ales pe cale democratică 16. Luna următoare, pe 12 iulie, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a votat În favoarea unei noi Uniuni: descentralizată și acordând o libertate considerabilă statelor membre aflate În dezacord. Acest lucru, alături de succesul lui Elțîn (acum declarat anticomunist) În alegeri, a Înclinat În sfârșit balanța. Conservatorii din partid erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Gaidar Aliev din Azerbaidjan sau Stanislav șușkevici din Belarus s-au distanțat abil de vechea lor afiliere de partid și s-au repliat la conducerea statelor proaspăt formate, având grijă să naționalizeze rapid toate bunurile partidului local. Gorbaciov și Sovietul Suprem din Moscova nu puteau decât să accepte realitatea, să recunoască noile state și să propună iar o „nouă” Constituție care ar fi cuprins republicile independente Într-un soi de aranjament confederal. În acest timp, la câteva sute de metri, Boris
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie desființate: pe 24 octombrie KGB-ul și-a Încetat existența. Când Gorbaciov a propus un nou „Tratat asupra Comunității Economice a Statelor Suverane”, cele mai multe republici independente au refuzat pur și simplu să semneze. La ședințele din octombrie ale Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice, reprezentanții republicilor din partea de vest au absentat. În cele din urmă, pe 8 decembrie, președinții și prim-miniștrii din Rusia, Ucraina și Belarus - principalele state slave din imperiul sovietic - au fost de acord să se Întâlnească lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
frecvente ale unor diplomați americani - teribil de mândri de talentele lor de negociatori -, dictatorul iugoslav putea crede că era privit În Vest nu ca un dușman de moarte, ci ca un interlocutor privilegiat 10. și el cunoștea prea bine dorința supremă a comunității internaționale de a evita orice altă redesenare a frontierelor dintre state. Chiar și În iulie 1998, când existau dovezi clare că situația din Kosovo e disperată, miniștrii de Externe din Grupul de Contact declarau public că soluția independenței
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
medievală sau "poporul arab" din zilele noastre. Elada reprezenta înainte de toate o comunitate culturală care se exprima pe deplin în arta viței de vie și culmina în mitul lui Dionisos, părintele fondator al civilizației vinului. Fiu al lui Zeus, zeul suprem al grecilor și al Semelei, prințesa Tebei, Dionisos se naște în împrejurări extraordinare: timp de șase luni în sânul mamei sale apoi, ultimele trei luni, cusut în coapsa tatălui său. Această manieră deloc obișnuită de a veni pe lume ar
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
egipteană povestește că Isis, pe atunci o simplă slujnică în serviciul lui Ra, a reușit să afle numele secret al acestuia pentru a și-l însuși și a-și extinde astfel puterea sa de vrăjitoare asupra întregului univers, asemeni zeului suprem. Isis a fost de atunci venerată drept mama universală, fiecare om reprezentând o picătură din sângele zeiței egiptene. În toate religiilor sângele este sinonim cu viața. De exemplu, potrivit unei tradiții sumeriene, specia umană a luat naștere din amestecul sângelui
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Bachus. Isis, al cărei nume înseamnă, cel mai probabil, "tron" sau "scaun", a fost adorată în întregul Imperiu Roman unde era reprezentată purtând coafura lui Hathor coarne de vacă în formă de liră care cuprind discul solar cu care zeița supremă s-a asimilat. Cultul lui Isis în Galia a stat la originea legendei conform căreia orașul Paris și-ar trage numele dintr-un joc de cuvinte: "Par-Isis" ("prin Isis"). S-a stabilit istoric faptul că tribul celtic al parizilor, venit
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mod cu totul surprinzător, părinții fondatori ai CEE (creștin-democrați) s-au comportat ca niște marxiști fără să o știe. Au plasat economia ("infrastructura") la baza a ceea ce avea să devină într-o zi edificiul politic sau "suprastructura" administrativă. Acest stadiu suprem ar lua naștere de la sine din unificarea piețelor și dispariția vămilor, după exemplul istoric al lui Zollverein (Zollverein fiind acea asociere vamală între Statele Confederației germane care, din 1834 până în 1867, a pregătit unitatea germană). Datorită faptului că nu a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de a rămâne indiferenți la intemperiile prin care trecem. Dragostea pentru neam e primită și plăcută lui Dumnezeu, căci ea îmbrățișează destinul a milioane de suflete. Lupta de a-l face să strălucească în istorie, alături de alte popoare, e țelul suprem al legionarului. Să facem milostenie și să nu nedreptățim pe nimeni. Când se vor încrucișa dragostea cu fapta, atunci înseamnă că Dumnezeu e cu noi. MORȚILOR NOȘTRI Ecoul luptei voastre din temnițe și munți, Plutind ca o mireasmă din cer
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
va întinde asupra lor și asupra familiei lor.” (Corneliu Zelea Codreanu, Cărticica Șefului de Cuib, punctul 55) JURĂMÂNTUL CADRELOR LEGIONARE Iubiți camarazi, „Ori de câte ori am fost în fața unei jertfe legionare, mi-am spus: ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfă supremă a camarazilor noștri să se instituie o castă biruitoare căreia să i se deschidă porțile către viața afacerilor, a loviturilor fantastice, a îmbuibărilor, a exploatării altora. Deci, au murit unii pentru ca să slujească poftele de îmbogățire, de viață comodă și desfrânare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
alungarea luxului, a îmbuibării și iubirea aproapelui până la dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și se clătina așezarea creștină a lumii”, dar putem urca către nori, treaptă cu treaptă, biruind cu spada voinței amarul multor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
râvnire de măriri fiindcă ei, handicapați mintal și spiritual, sunt niște răgălii de ars în foc, sunt cioburi ridicole din adevăratul om. Ei au mers până la nebunia de a afirma că jertfele legionare sunt misticism și naționalism infantil. Da! Jertfa supremă a eroilor legionari Ion Moța și Vasile Marin, căzuți pe frontul Spaniei naționaliste pentru apărarea Crucii și a Mântuitorului Hristos la Majadahonda în 13 ianuarie 1937, așa o consideră. Citez din ultima scrisoare a lui Ion I. Moța către iubiții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zbuciumul, în speranța că mărturia generației din care a făcut parte, nu va fi uitată. Au luptat împotriva regimului care a mutilat atâtea suflete. Au luptat cu toată tinerețea lor, cu toată dragostea față de semeni și de neam, până la jertfa supremă. Asemenea Mântuitorului Iisus Hristos, nu au greșit nimic, au dat jertfa din iubire, pentru care sunt veșnic osândiți de adevărații dușmani ai neamului nostru și al lui Hristos. În sufletul autorului se simte o urmă de tristețe. Jertfa martirilor din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]