27,241 matches
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Ianca a județului Brăila și era compusă din satele Surdila-Greci, Vizireni, Făurei și Gara Făurei, cu o populație totală de 1264 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1858, și o moară cu aburi. În 1925, comuna avea aceeași componență, 2013 locuitori și era reședința plășii Călmățui din același județ. Din cauza evoluției puternice datorată faptului că a devenit nod feroviar pe liniile București-Ploiești-Galați și Fetești-Tecuci, satele
Comuna Surdila-Greci, Brăila () [Corola-website/Science/300990_a_302319]
-
parte din plasa Vădeni a județului Brăila și era alcătuită doar din satul Tudor Vladimirescu, înființat odată cu împroprietărirea însurățeilor, în 1879. Comuna avea 899 de locuitori și în ea funcționau o biserică ridicată de locuitori în 1884 și o școală mixtă înființată în 1882. Celelalte două sate, Comăneasca și Scorțaru Vechi, împreună cu satul Lutu Alb, formau comuna Scorțaru Vechi (Mola), cu 937 de locuitori. În comuna Scorțaru Vechi se aflau o școală cu 60 de elevi, deschisă ca școală de băieți
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
două sate, Comăneasca și Scorțaru Vechi, împreună cu satul Lutu Alb, formau comuna Scorțaru Vechi (Mola), cu 937 de locuitori. În comuna Scorțaru Vechi se aflau o școală cu 60 de elevi, deschisă ca școală de băieți în 1865 și devenită mixtă în 1880, precum și o biserică ridicată de locuitori în 1873. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Silistraru a aceluiași județ. Comuna Tudor Vladimirescu (formată din satul omonim) avea 1374 de locuitori. Comuna Scorțaru Vechi avea în componență
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
XIX-lea, satul Tătaru era reședința unei comune din plasa Călmățui a județului Brăila, comună formată doar din satul ei de reședință, cu o populație de 1470 de locuitori. În comună exista o biserică fondată în 1830 și o școală mixtă. În 1925, comuna Tătaru era formată tot din satul Tătaru și avea 2598 de locuitori. În 1950, comuna Tătaru a trecut în subordinea raionului Făurei din regiunea Galați, iar în 1968 a fost desființată și inclusă în comuna Dudești, arondată
Tătaru, Brăila () [Corola-website/Science/300991_a_302320]
-
total 1204 locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală și o biserică fondată de locuitori în 1873. În acea perioadă, satul Dudescu alcătuia o comună separată, eponimă, în care locuiau 700 de locuitori. Comuna avea o școală mixtă cu 33 de elevi, o moară de vânt și o biserică fondată de fostul proprietar Ștefan Jianu. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Ianca a aceluiași județ; fiecare din ele era formată doar din satul de reședință
Comuna Zăvoaia, Brăila () [Corola-website/Science/300997_a_302326]
-
o biserică ortodoxă zidită în 1858 de către mănăstirea Sf. Gheorghe-Nou din București. Pe atunci, satul Jugureanu, cu 745 de locuitori ce trăiau în 183 de case, forma o comună de sine stătătoare în aceeași plasă. În ea erau o școală mixtă cu 25 de elevi (dintre care o fată) și o biserică zidită de frații Chiriacescu în 1843. În 1925, comunele făceau parte din aceeași plasă; Jugureanu era constituită tot dintr-un singur sat, cu 1921 de locuitori, în vreme ce Ulmu avea
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vișani făcea parte din plasa Râmnicul de Jos a județului Râmnicu Sărat, și era formată doar din satul de reședință, cu 1061 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, o școală mixtă și o biserică zidită în 1837. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei funcționa în plasa Grădiștea a aceluiași județ și comuna Câineni, formată din cătunele Stăvărești (care era reședința), Plăsoiu, Maralaiu și Câineni, cu o populație totală de
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]
-
în partea de sud a județului, pe valea râului Olt, fiind traversată de șoseaua județeană Turnu-Măgurele - Drăgănești-Olt - Slatina, la o distanță de numai 5 kilometri față de orașul Turnu-Măgurele. Comuna Lița are 2 scolii. La 1 ianuarie 1935 ia ființă Școala Mixtă nr. 2 (cum se numea pe atunci), într-o clădire a unui boier de lângă Ferma Lița, construită în anul 1888, cu două săli de clasă și cancelarie. În prezent în acest local funcționează Grădinița nr. 2. Școala a avut atunci
Comuna Lița, Teleorman () [Corola-website/Science/301809_a_303138]
-
Din fericire, statul român va coloniză populația românească în localitate, astfel peste ani avem pentru satul Florești o populație de 330 de locuitori de origine română și 22 de țigani creștini. În anul 1897, în Florești se ridică o școală mixtă. Biserică ce poartă hramul "Acoperământul Maicii Domnului" este fondată la inițiativa unei rusoaice din satul "Geaferca Rusă", în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Florești, Tulcea () [Corola-website/Science/301838_a_303167]
-
de Sus a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Lacu lui Băban (denumit și Constandoiu), Gura Caliței, Groapa Tufei, Poenile, Bălănești și Cocoșari, cu o populație totală de 1617 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 150 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în plaiul Râmnicul din același județ și comuna Dealu Lung, formată din satele Peletic, Plopu, Rașca, Tinosu și Șotănari, cu o populație de 898 de locuitori
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
comunei, mai funcționa în plaiul Râmnicul din același județ și comuna Dealu Lung, formată din satele Peletic, Plopu, Rașca, Tinosu și Șotănari, cu o populație de 898 de locuitori. Aici existau două biserici (una datând din 1833) și o școală mixtă cu 28 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Dealu Lung și includerea ei în comuna Lacul lui Băban, cu satele Cocoșari, Constandoiu, Gura Caliței, Peletic, Plopu, Poenile, Tinoasa și cătunele Bălănești, Groapa Tufei, Rașca și Șotărcari, populația
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și avea în compunere satele Chețcani, Frecăței, Movilița și Trotușanu, având în total 2008 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 18 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Diocheți, cu satele Diocheți, Bolotești și Sperieți, populația acestora fiind de 1071 de locuitori ce trăiau în 302 case. În comună funcționau
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și avea în compunere satele Grumăzești, Negrilești și Vrâncioara, cu 1004 locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 15 elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează 1058 de locuitori în comuna având aceeași compoziție și aparținând aceleiași plăși. În 1950, comuna Negrilești a trecut în administrarea raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și
Comuna Negrilești, Vrancea () [Corola-website/Science/301885_a_303214]
-
parte componentă comunei Hîngulești, iar în 1968 Maluri devine componentă a comunei Vulturu. În 1838 ia ființă la Maluri o școală , dar care nu va funcționa decât în 1839, când vine învățătorul Dumitru Marchidan. În anul 1856 ia ființă Școală Mixtă Maluri, învățător fiind domnul Florea Tudorache. În perioada anilor 1862-1863 la scoala frecventau și elevi de la Maluri Moldova. În 1912 se construiește primul local de școală, alcătuit din : o sală de clasă, cancelaria, un antreu și casa învățătorului. De-a
Maluri, Vrancea () [Corola-website/Science/301881_a_303210]
-
XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Coza, Hăulișca și Păulești, cu o populație de 1671 de locuitori ce trăiau în 402 case. În comună funcționau două biserici și o școală mixtă cu 29 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, în aceeași plasă, și cu o populație de 1920 de locuitori. Satul Coza a fost transferat în 1931 comunei Tulnici. În 1950, a intrat în componența raionului
Comuna Păulești, Vrancea () [Corola-website/Science/301888_a_303217]
-
cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Zăbrăuți a județului Putna și avea în compunere satele Răcoasa, Gogoiu, Mărăști și Verdea, cu 2162 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici și o școală mixtă. În timpul Primului Război Mondial, comuna a fost teatru de luptă în 1917, aici având loc bătălia de la Mărăști. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire și în aceeași plasă, populația ridicându-se la 2395 de locuitori. Satul Mărăști s-a
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau în județul Putna comunele Vizantea (în plasa Zăbrăuți) și Găurile (în plasa Vrancea). Comuna Vizantea, formată din satele Vizantea Mănăstirească și Vizantea Răzășească, avea 1043 de locuitori, două biserici și o școală mixtă. Comuna Găurile era formată din satele Găurile, Piscu Radului și Purcei și avea 1362 de locuitori ce trăiau în 336 de case. În comuna Găurile existau trei biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează ambele comune în plasa Vidra a aceluiași
Comuna Vizantea-Livezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301913_a_303242]
-
este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și era formată din satele Burca, Călimanu, Vidra și Voloșcani, cu 1729 de locuitori. În comună erau patru biserici, o școală mixtă și un spital cu 68 de paturi înființat în 1887. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, și comunele Tichiriș (în aceeași plasă) și Irești (în plasa Gârlele). Comuna Tichiriș era compusă din satele Părosu, Rugetu și
Comuna Vidra, Vrancea () [Corola-website/Science/301912_a_303241]
-
1013 locuitori, trei biserici și o școală de meserii deschisă în 1883. Comuna Irești avea 1543 de locuitori ce trăiau în 400 de case în satele Cucueți, Irești și Șerbănești. Aici existau două biserici în satul Irești și o școală mixtă cu 24 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Vidră drept reședință a plășii Vidra din același județ Putna. Comuna avea 1570 de locuitori în satele Burca, Călimanu, Scufari, Vidra și Voloșcani. Comunele Tichiriș și Irești făceau parte din
Comuna Vidra, Vrancea () [Corola-website/Science/301912_a_303241]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Gârlele a județului Putna, și avea în compunere satele Oleșești, Sârbi și Țifești, cu 1921 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici, o școală mixtă și o moară de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau comuna Clipicești (în aceeași plasă) și comuna Bătinești (în plasa Șușița). Comuna Clipicești era formată din satele Clipicești, Vităneștii de Jos și Vităneștii de Sus
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
actual al comunei mai funcționau comuna Clipicești (în aceeași plasă) și comuna Bătinești (în plasa Șușița). Comuna Clipicești era formată din satele Clipicești, Vităneștii de Jos și Vităneștii de Sus și avea 864 de locuitori, două biserici și o școală mixtă cu 10 elevi (din care 4 fete). Comuna Bătinești, cu satele Bătinești, Igești și Pătrășcani, avea 855 de locuitori, trei mori de apă, două biserici și o școală mixtă cu 35 de elevi (din care 3 fete). Anuarul Socec din
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
Sus și avea 864 de locuitori, două biserici și o școală mixtă cu 10 elevi (din care 4 fete). Comuna Bătinești, cu satele Bătinești, Igești și Pătrășcani, avea 855 de locuitori, trei mori de apă, două biserici și o școală mixtă cu 35 de elevi (din care 3 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în același județ comuna Țifești în plasa Zăbrăuți, iar comunele Bătinești și Clipiceștiîn plasa Gârlele. Comuna Țifești avea în satele Oleșești, Sârbi, Țifești și Tufele 2131
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Zăbrăuți a județului Putna și era, ca și acum, formată din satele Dobrosloveni și Rucăreni, cu 2491 de locuitori. În comuna funcționau două biserici și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comună în plasă Vidra a aceluiași județ, cu o populație de 2500 de locuitori. În 1950, a fost transferată raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea
Comuna Soveja, Vrancea () [Corola-website/Science/301901_a_303230]
-
Slobozia, Coroteni și Obrejița, cu o populație de 2047 de locuitori. În comună funcționau un schit, trei biserici una la Coroteni, zidită în 1830, una la Obrejița zidită în 1846 și una la Slobozia, zidită în 1808 și trei școli mixte. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Plăginești a aceluiași județ, cu o populație de 2324 de locuitori în satele Cornetu, Coroteni, Liești, Obrejița, Slobozia și Valea Beciului. În 2931, satul Obrejița s-a separat pentru a forma o
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și era formată doar din satul de reședință, cu 1278 de locuitori. În comună existau două biserici și o școală mixtă cu 78 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, și comunele Anghelești și Copăcești. Comuna Anghelești avea 520 de locuitori ce trăiau în 129 de case, și o biserică
Comuna Ruginești, Vrancea () [Corola-website/Science/301897_a_303226]