25,868 matches
-
interpersonal într-un context de provocare. Aceste credințe astfel dezvoltate vor determina comportamentul ulterior al individului față de proprii săi copii la vârsta maturității. Maltratarea fizică este forma de agresiune cel mai ușor de identificat din cauza faptului că părinții aplică copiilor rele tratamente corporale. Copii aspru bătuți au tendința de a dezvolta scheme indirecte și deficitare de prelucrare a informației sociale (Dodge, Bates și Petit, 1990, citat de Coie et al., 1997). Identificarea acestor scheme permite prezicerea comportamentelor agresiv la copii. Maltratarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
individ să comită o agresiune sau o abatere diminuează probabilitatea unei reacții agresive sau a unui act de răzbunare. Cu ajutorul unor informații temperate și atenuante, individul poate înțelege că persoana care stă la originea abaterii nu este chiar atât de rea precum crezuseră. Comunicarea informațiilor atenuante este un exemplu a ceea ce Goffman (1971) numește schimbare reparatorie. Schimbarea reparatorie constă în a admite că individul a greșit, că ar fi putu să procedeze altfel, dar că, în ciuda a tot ceea ce a făcut
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
atenuante este un exemplu a ceea ce Goffman (1971) numește schimbare reparatorie. Schimbarea reparatorie constă în a admite că individul a greșit, că ar fi putu să procedeze altfel, dar că, în ciuda a tot ceea ce a făcut, nu este un om rău. Alte exemple de schimbări reparatorii pot fi justificările, scuzele, iertarea (Goffman, 1971). Justificările transmit ideea conform căreia individul a făcut ceea ce credea că este corect la momentul producerii evenimentului ("Este adevărat că v-am împins și că oamenii n-ar
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
iubitor. Unii, precum submediocrii consolatori ai lui Iov vor insista întotdeauna că suferința este o marcă a dizgrației sau pedepsei divine. Dar teologia creștină dezbate îndelung acest subiect. De la nivelul drumului vieții, suferința pare a fi o veste fără îndoială rea. Pare a arăta că suntem respinși din preajma lui Dumnezeu. Dar, situația se prezintă altfel. Suferința este văzută în creștinism ca o pecete potențială a bunăvoinței, a dragostei Și a prezenței lui Dumnezeu. Suferința este aceeași experiență, dar este văzută în
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
purta curajoși pe a noastră. Pentru o luptă, sunt necesare armele. Pentru un creștin nu există alte arme decât „armele luminii” (Rom. 13, 13), de care vorbește Apostolul Pavel și pe care le recomandă efesenilor să le folosească în „zilele rele” (Efes. 6, 10-13). De veghe la căpătâiul celui suferind Iubirea dezinteresată și sinceră manifestată față de cel suferind este un imperativ existențial al Evangheliei lui Hristos. Dragostea este un „har al Domnului”: „Pentru că dragostea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
de sânge, dacă nu lupți când victoria e sigură și nu prea costisitoare, ajungi într-un moment când va trebui să lupți având toate dezavantajele împotriva ta și doar o șansă precară de supraviețuire. Dar există o situație și mai rea. S-ar fi putut să trebuiască să lupți când nu mai este nicio speranță de victorie, doar pentru că e mai bine să pierzi decât să trăiești ca sclavii [6, p. 147]. ,,Războiul ciudat" După atacarea Poloniei de către Germania, guvernele Angliei
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
capăt bombardamentele aeriene și navale [2, p. 320]. Dacă nici una din aceste zile din iunie n-ar fi fost favorabilă, consecințele ar fi fost extrem de grave. Chiar și incertitudinea evoluției meteorologice a creat o situație foarte încordată, dar o vreme rea ar fi determinat o mare demoralizare a britanicilor și americanilor, a milioane de militari care așteptau să treacă la ofensivă și a zeci de milioane de oameni din Anglia, SUA, Franța și alte țări. Pentru naziști situația ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
noștri, de a vorbi, de a crea legături puternice , de a consolida relația părintecopil. Acțiune și reacțiune Oricărui copil trebuie să i se explice că fiecare faptă are și răsplată, că o faptă bună atrage după sine recompense, iar una rea sancțiuni. Model Părintele este primul model al copilului. De aceea este important să trăim frumos ca să putem fi un model pentru copii noștri. „Copii au nevoie mai mult de modele decât de critici” ÎJoseph Joubert). Să fim buni cu adevărat
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
de soarta condamnaților"108. J-P. Marat, în al său Plan de legislation criminelle (1780), s-a pronunțat pentru distincție din partea anchetatorilor în privința aplicării pedepselor după gravitate, atât a intențiilor cât și a faptelor. În acord cu practica penitenciară creștină, intențiile rele erau, de asemenea, pedepsite 109. Ideea creștină a reeducării delincventului prin muncă și prin învățături biblice a apărut la Rasphuis din Amsterdam în anul 1596. De atunci au mai trecut două secole pentru ca această idee să triumfe în state precum
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
din aceea a relațiilor sociale, a naturii și funcționalității cunoașterii într-o societate democratică, plurală și matură în gândire. Puterea politică funcționează în cadrul "cvartetului" cunoaștere-putere-guvernare-știință. Puterea politică nu poate exista fără ideea de cunoaștere, fie că aceasta este bună sau rea, eficientă sau ineficientă. Însă cunoașterea-în-sine există fără decizionalul politic, chiar dacă acesta încearcă să o "înregimenteze" în proiectele sale, să o combată, să o marginalizeze, să o anihileze, mai ales atunci când se opune proiectelor sale, iar toate luptele purtate de către factorul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
celor doi, cunoașterea este concomitent un bine și un rău dat. De asemenea, ea este și poate fi și un dincolo de bine și de rău, un dincolo de o mentalitate maniheistă. Cunoașterea (istorică) nu funcționează după mentalitatea maniheistă (ori bună, ori rea). De altfel, nici societatea nu funcționează așa. Ar fi bine să înțelegem cunoașterea ca o armă sau o unealtă într-o societate a puterii-cunoaștere. Ea poate fi utilizată pozitiv sau negativ, în funcție de intențiile utilizatorilor. Intențiile nu sunt idei, iar ideile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
umană și materială. Ar fi de răsturnat teza tezistă și pervers-politic lansată: societatea e oglinda școlilor (a gimnaziilor, a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate fi nici rea, nici bună. Școala este așa cum este și societatea, devenirea ei. Atât timp cât societatea românească este una subculturală și decadentă, nu va exista o societate civilă matură în gândire pentru că nu vor exista școli care să o formeze (gimnazii, licee, universități). Societatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contemporani, unul corespondent unui sistem social-politic limitat și totalitar. Auschwitz-ul și Gulag-ul sunt finalități ale acestui sistem modern al reprezentării și nicidecum ale unor "naziști" și "comuniști" luați drept "cazuri izolate", tratați la rece și maniheistic, pe criteriul "oameni răi". Intelectualii români, post-1990, în neputința lor hermeneutică, poate și fenomenologică, se pot juca mental și prin discursul public de-a doctrina și ideologia, "de-a stânga" și "de-a dreapta", dar acest joc pueril și prostesc nu ne va rezolva problemele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
încins cu viță”. La douăzeci și șase de ani, „sol al miilor ce-așteaptă-n suferință”, I. își puncta discursul cu semnale de alarmă: „Chiar sfânta noastră doină stă să piară!” Chemarea din 1901 lansată în „Sămănătorul” viza alienarea, decadentismul cu „vânturi rele”. În fapt, sensibilitatea rănită a poetului nu rezistă eforturilor, el nefiind o fire voluntară. Urmează inevitabil evaziunea în natură și istorie. Repudiind forfota Parisului (În atelier), transilvăneanul evocă „vremi patriarhale”. Trudit de mecanismul existenței citadine, el se adresează orizontului: „O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4.200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul său, un sclav, a fost „răstignit de viu pentru animalele sălbatice și pentru păsări” (Amyzon
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aceluiași eros pasional. Extraordinară rămâne imaginea halucinant-lunară a Vianei, al cărei dans nocturn pare a simboliza o senzualitate cosmică. Stilul voit naiv, stângaci, dar în substanță artist, absolvă o asemenea lume care nu cunoaște altă morală decât pasiunea vieții: „dincolo de rău și bun”. Începând cu volumul Laude, critica a constatat o modificare a discursului poetic, cu toate că tematica va fi cea din Declarația patetică: elogiul umanului și al naturalului surprinse în starea lor de germinație sau de împlinire. Fără îndoială, tumultul dinainte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
vrea”. Scoasă din context, această afirmație a condus la ideea predestinării oamenilor în funcție de voință arbitrară a divinității. Contextele însă arată întotdeauna că „rătăcirea” e pedeapsă pentru tăgada (13, 27; 74, 31/34), pentru împotrivire față de adevăr (14, 4), pentru fapte rele (16, 93; 35, 8/7), iar călăuzirea e dar și totodată răsplată pentru primirea adevărului (74, 31) sau pentru căința (13, 27). Bineînțeles că numai „Călăuzitorul” a fost reținut printre „numele frumoase” ale lui Dumnezeu. Semnificație de bază: călăuzitor (pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și o dată cu qadr (4, 149/148): ’ În tubdó ƒayran ’aw tuƒfó-hu ’aw ta‘fó ‘an só’ fă-’inna All"ha k"na ‘afuww qadr: „Dacă voi faceți bine pe față sau într-ascuns sau daca iertați o faptă rea, Allah este Îndurător și Atotputernic.” (ASM) Qušayr indică două sensuri ale lui ‘afw155: „ștergere”, de unde sensul figurat al lui ‘afuww, „care șterge păcatele” și „excedent, surplus”, de unde înțelege numele divin al-‘Afuww ca fiind sinonim cu al-Wahh"b, „Cel Darnic
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
drept, în tot cuprinsul ei (= cetății Ierusalimului) și nu face nici o strâmbătate. În fiecare dimineață el aduce judecată să la lumină...” (G-R) YHWH țaddq qițțeț ‘">ÄÖ reš"’m (Ps 129,4): „Domnul este drept: El a tăiat funiile celor răi.” (C) Wayyikk"n‘ó œ"rQy Yiœer"’Ql we hammelek wayyo’meró țaddq YHWH (2Cr 12,6): „Căpeteniile lui Israel și regele s-au smerit și au zis: Drept este Domnul!” (t.n.) We-’att"h țaddq ‘al
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ar avea locul în câmpul semantic „Stăpân”, dar Abraham, care îl numește astfel, face apel la una dintre funcțiile celui care guverneaza: de a exercita dreptatea - în situația de față, de a nu rezervă aceeași soartă celor buni și celor răi din Sodoma. ’Elohm ŠÄpQ” țaddq we-’Ql zo‘Qm be-kol yÄm (Ps 7,12): „Dumnezeu este drept Judecător, un Dumnezeu care mustra în fiecare zi.” (G-R) Este singurul loc din Vechiul Testament unde adjectivul țaddq îl califica pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și arcurile zdrobite.ț Domnul este Dumnezeul răsplătirilor și el răsplătește, de bună seama!” (G-R) Are aceeași structură gramaticala că și numele precedent. Substantivul gemól"h, „răsplată”, poate desemna fie o recompensă pentru fapte bune, fie o pedeapsă pentru fapte rele. Contextul determina aici semnificația expresiei, care, de fapt, este perfect sinonima cu cea a numelui precedent. Unii îl plasează între numele din această categorie și pe ’Pl zo‘Qm214 care, alcătuit din numele generic și participiul prezent al verbului z
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Metaforă păstorului pentru a descrie grijă lui Dumnezeu față de popor, preluată din Vechiul Testament 303, străbate Evangheliile - în cele sinoptice inspiră parabole (Lc 15,4-7), asemănări (de pildă Judecătorul, la Judecata de Apoi, îi va despărți pe cei buni de cei răi cum desparte pastorul oile de capre); multe metafore din spusele lui Isus sunt din universul pastoral, dar la Ioan găsim o amplă alegorie în care e descrisă grijă păstorului pentru oi, ocrotirea pe care le-o asigura chiar cu prețul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cf. Dan 12, 1; Lc 10, 20), si mai ales de niște cărți care vor fi aduse și deschise la Judecata de Apoi (Dan 7, 10; Ap 20, 12). Nu e vorba însă de o contabilitate a faptelor bune sau rele ale oamenilor: importantă este starea în care se află omul în clipa morții. La această doctrina, formulată cel mai limpede în Ezechiel 18, 20-30, se ajunge în urma unei întregi aprofundări, care continuă în Noul Testament, unde se spune: „...cine asculta cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de a căror cetățenie se îndoia , apoi, în noiembrie 1940, a ordonat să fie adunați; printre ei erau mulți care trăiau de zeci de ani în orășelul secuiesc. Pe deasupra, s-a dovedit că stabilirea sumei imputate a fost făcută cu rea credință într-o mulțime de cazuri - oamenii au fost internați în lagăr, trimiși apoi la frontiera cu România, încer-cându-se transferul lor dincolo. Întrucât autoritățile române i-au trimis de fiecare dată înapoi pe teritoriul ungar, grupul de 36 de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
cu toate modificările și transformările ce se produc în „interiorul” sistemului educațional. De fapt, calitatea unei metodologii este dată de flexibilitatea și deschiderea ei la exigențele noi ale învățământului contemporan. Așa cum spunea C. Cucoș, „o metodă nu este bună sau rea în sine, ci prin raportarea ei la situația didactică respectivă, criteriul oportunității sau adecvării la o anumită realitate fiind cel care o poate face mai mult sau mai puțin eficientă.” A include eseul, referatul, recenzia, proiectul de cercetare sau portofoliul
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3062]