26,506 matches
-
și britanice. 3 septembrie: forțele republicane din Catalonia de sub comanda căpitanului Alberto Bayo au debarcat la Majorca. Această formațiune militară avea să fie atacată de forțele aeriene italiene pe 24 octombrie. În aceeași dată, bombardierele italiene, susținute de avioane de vânătoare, au executat primul raid aerian asupra Madridului. Atacul a fost menit să demonstreze republicanilor puterea de luptă a aliaților lui Franco. După acest prim atac, au urmat mai multe serii de raiduri de bombardament asupra capitalei Spaniei. 2 noiembrie: bombardierele
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
republicanilor puterea de luptă a aliaților lui Franco. După acest prim atac, au urmat mai multe serii de raiduri de bombardament asupra capitalei Spaniei. 2 noiembrie: bombardierele germane și italiene și avioanele de escortă au fost atacate de avioane de vânătoare sovietice de tip Polikarpov I-15, poreclite „Cârnul” de către spanioli. Atacul a dus la doborârea unor avioane italiene. 12 decembrie: după eșuarea atacului trupelor lui Franco împotriva Madridului, Mussolini a decis să trimită trupe regulate în Spania. Mussolini s-a
Corpo Truppe Volontarie () [Corola-website/Science/316907_a_318236]
-
Capcana (din ) sau cursa (din ) este un dispozitiv, ce poate avea diferite forme, folosit pentru prinderea unor animale și păsări. În gospodărie, capcana se folosește pentru prindrea șoarecilor și șobolanilor. În România, Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic prevede în Art. 33. - (1) că Vânătoarea se practică (între altele) cu: ... d) capcane autorizate, definite de prezenta lege. În Dispoziții generale, Art. 1 d) se definește ce este o "capcană autorizată": orice dispozitiv folosit
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
este un dispozitiv, ce poate avea diferite forme, folosit pentru prinderea unor animale și păsări. În gospodărie, capcana se folosește pentru prindrea șoarecilor și șobolanilor. În România, Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic prevede în Art. 33. - (1) că Vânătoarea se practică (între altele) cu: ... d) capcane autorizate, definite de prezenta lege. În Dispoziții generale, Art. 1 d) se definește ce este o "capcană autorizată": orice dispozitiv folosit în scopul capturării exemplarelor din speciile de faună de interes cinegetic, a
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
de vânare a speciei din care face parte este permisă în anumite cazuri, între care și dacă acesta este captiv într-un anumit tip de cursă sau capcană, cu leziuni fizice evidente, care îi reduc vitalitatea și capacitatea de supraviețuire. Vânătoarea, dar mai ales braconajul, s-au practicat de către țărani, pentru tot evul mediu, nu atât cu arme, cât pe bază de capcane. Cea mai simplă dintre ele, "lațul" sau "balțul" de sârmă sau de sfoară, era așezat în poziții strategice
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
crengi, altele cu momeala lăsată la vedere, în funcție de animalul urmărit. Existau și curse speciale pentru șobolani sau dihori. În cursele metalice puteau fi prinse animale mari: mistreți, căprioare, lupi, vulpi etc. Deoarece în evul mediu, în Transilvania a fost interzisă vânătoarea speciilor utile de către țăranii dependenți (șerbi), aceștia au dezvoltat și rafinat tehnici de vânare pasivă. Ei capturau animalele în gropi, cu capcane diverse, cu lațuri, cu curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
evul mediu, în Transilvania a fost interzisă vânătoarea speciilor utile de către țăranii dependenți (șerbi), aceștia au dezvoltat și rafinat tehnici de vânare pasivă. Ei capturau animalele în gropi, cu capcane diverse, cu lațuri, cu curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii, dar era practicată și în zonele de țărani liberi, cu atribuții militare. În Muzeul Etnografic al Transilvaniei sunt expuse piese legate de practicarea de către țărani a vânătorii pasive (cu capcane) și active (cu
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
curse metalice, declanșate de un arc. Vânătoarea cu arme de foc constituia apanajul nobilimii, dar era practicată și în zonele de țărani liberi, cu atribuții militare. În Muzeul Etnografic al Transilvaniei sunt expuse piese legate de practicarea de către țărani a vânătorii pasive (cu capcane) și active (cu arme albe și de arme de foc).
Capcană () [Corola-website/Science/316948_a_318277]
-
decât pinguinul mic de astăzi. De-a lungul evoluției aripile i s-au atrofiat și era incapabil să zboare. Mulțumită picioarelor dispuse foarte posterior înota bine, însă pe uscat se deplasa neîndemânatic. Deoarece nu știa să zboare, era dispus pericolului vânătorilor, în special pe uscat. Deși mulți marinari au văzut pinguini mari traversând Oceanul Atlantic, știm puține despre modul de viață a acestei păsări. Pinguinul mare își petrecea o mare parte a anului în larg, în special în nordul Oceanului Atlantic. Populații numeroase
Marele pinguin nordic () [Corola-website/Science/328945_a_330274]
-
(în limba rusă И-15) poreclit Ciaika (în limba rusă Чайка - pescăruș) a fost un avion de vânătoare biplan sovietic din anii 1930. A fost fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
И-15) poreclit Ciaika (în limba rusă Чайка - pescăruș) a fost un avion de vânătoare biplan sovietic din anii 1930. A fost fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
fabricat în număr mare de Forțele Aeriene Sovietice și împreună cu monoplanul Polikarpov I-16 era unul din avioanele de vânătoare standard al republicanilor în Războiul Civil Spaniol, unde avea porecla "Chato" (nas turtit). Cel de-al 14-lea avion de vânătoare pentru Forțele Aeriene Sovietice, I-14 a pornit ca un monoplan avansat (pentru perioada sa) sub coordonarea lui Andrei Tupolev. Deoarece proiectul monoplanului nu s-a dovedit fiabil, Tupolev a ordonat ca pentru siguranță să se fabrice două biplane ca
Polikarpov I-15 () [Corola-website/Science/329003_a_330332]
-
pentru modernizarea și creșlterea producției de avioane, sub comanda generalului carismatic Iakov Alksnis. Producția internă de avioane a crescut semnificativ la începutul anilor 1930 astfel că la sfarsitul deceniului Forțele Aeriene Sovietice au fost în măsură să introducă avioanele de vânătoare Polikarpov I-15 Ciaika și Polikarpov I-16 și bombardierele Tupolev SB și Iliușin DB-3. Unul din primele teste majore pentru Forțele Aeriene Sovietice a fost Războiul Civil Spaniol, unde au luptat unele împotriva celorlalte ultimele realizări sovietice cu cele
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
în Chină pentru a instrui piloții chinezi pentru continuarea războiului cu japonezii. Cu toate acestea, aceste experiențe s-au dovedit a fi foarte putin folositoare în [[Războiul de iarnă]] împotriva Finlandei în [[1939]], cănd zeci de bombardiere și avioane de vânătoare sovietice conduse de piloți lipsiți de experiență au fost doborâte de un număr relativ mic de piloți finlandezi. Forțele Aeriene Sovietice au trebuit să constate că procedurile de apărare dezvoltate în [[Războiul Civil Spaniol]], cum ar fi zborul în cerc
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
de doar 35 de avioane (din care 15 nu în timpul luptelor). Aeronavele principale ale Forțelor Aeriene Sovietice în timpul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] au fost [[Iliușin Îl-2]] „Șturmovik”, monoplan blindat de atac la sol din seria de avioane de vânătoare cu un singur motor proiectat de [[Aleksandr Sergheevici Yakovlev]], serie începută cu [[Yak-1]] și trioul de succesori în multe variante pentru care Îl-2 cu o producție de 36.183 de avioane a devenit avionul din care s-au fabricat cele mai multe
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
succesori în multe variante pentru care Îl-2 cu o producție de 36.183 de avioane a devenit avionul din care s-au fabricat cele mai multe bucăți, din toate timpurile, cu cele patru variante principale (Yak-1, Yak-3, Yak-7 și Yak-9), avioanele de vânătoare Yak fiind cele mai numeroase, cu un total de 36.716 de avioane, cele două tipuri principale împreună reprezentând aproximativ jumătate din puterea Forțelor Aeriene Sovietice pentru cea mai mare parte a [[al Doilea Război Mondial|Marelui Război pentru Apărare
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
permițându-i să obțină până în 1944 superioritate, când mulți piloți al Luftwaffe evitau în mod deliberat lupta cu ultima și cea mai bună varianta numerotat pentru inducere în eroare [[Yak-3]]. Celelalte avioane importante ale Forțelor Aeriene Sovietice erau avioanele de vânătoare Lavocikin, în principal, [[Lavocikin La-5]], și [[Petliakov Pe-2]], bombardiere de atac bimotor și un bombardier mediu de bază, funcțional și versatil, [[Iliușin Îl-4]]. [[Image:Tu-16 Badger E.jpg|thumb|right| [[Tu-16]]]] [[Image:MiG-23MLD.jpg|thumb|right| [[MiG-23]]MLD (NATO
Forțele Aeriene Sovietice () [Corola-website/Science/329004_a_330333]
-
complexă și sofisticată, departe de "brutele primitive" descrise de savanții din viitor - a căror informații fragmentate provin doar de la un mic copil de Neanderthal. Societatea neanderthaliană - prezentată în principal din punctul de vedere al unei femei decise să devină egala vânătorilor/războinicilor bărbați - este pusă în fața unei crize existențiale odată cu apariția unor ființe umane complet diferite - oamenii de Cro-Magnons. Deși nu știu sigur acest lucru, oamenii de Neanderthal presimt că, în cele din urmă, competiția cu noii oameni va duce la
Băiețelul cel urât () [Corola-website/Science/325496_a_326825]
-
a descrie metoda lui Dupin, este procesul prin care Dupin detectează ceea ce alții nu au văzut sau ceea ce alții au considerat lipsit de importanță. „Cărăbușul de aur” l-a inspirat pe Robert Louis Stevenson în scrierea unui roman despre o vânătoare de comori intitulat "Comoara din insulă" (1883). Stevenson a recunoscut această influență: „Am intrat in galeria domnului Poe... Fără îndoială, scheletul [în romanul meu] este preluat de la Poe”. Poe a jucat un rol major în popularizarea criptogramelor în ziarele și
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Londra. La aniversarea de șapte ani, Gloucester a participat la o ceremonie la capela Castelului Windsor unde a fost investit cavaler al Ordinului Jartierei. Gloucester s-a îmbolnăvit în timpul banchetului de după ceremonie și după ce s-a vindecat a mers la vânătoare la căprioare în marele parc al castelului Windsor unde a sângerat. Prințesa Anne i-a scris contesei de Marlborough: "Băiatul meu continuă foarte bine și arată mai bine, cred, ca niciodată în viața lui; adică e mai sănătos, pentru că, deși
Prințul William, Duce de Gloucester () [Corola-website/Science/325914_a_327243]
-
Tirul cu arcul este arta, tehnica sau abilitatea de a propulsa săgeți, folosind un arc. Din punct de vedere istoric, tirul cu arcul a fost folosit pentru vânătoare și lupta, iar în timpurile moderne, utilizarea să principala este în activitățile de agrement și în sport. În Japonia tirul cu arcul a devenit o artă marțiala, kyudo. Varianta occidentală a devenit un sport olimpic. Este sportul național în Bhutan
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
arcuri complete, care datează din Mezoliticul, au fost găsite în turbăriile din Scandinavia sau din nordul Rusiei, lemnul păstrându-se în mal. Arcul a fost armă preferată în Levantul, Anatolia și Egipt pe întreaga durată a Neoliticului, în principal pentru vânătoare, în timp ce a fost folosit pentru război în Europa încă din acea perioadă. În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică, cum o atestă descoperiri arheologice și reprezentările figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a aparut formă scurtă, compozita și
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
trebuie să aibă arcul și săgeți propri, iar puține țări au îndrăznit să-și armeze țărănimea. În Chină folosirea arcului ar putea fi mult mai veche decât în Europa. În orice caz, s-a dezvoltat în Epoca Bronzului pentru război, vânătoare și pescuit; arcul compozit a apărut în cursul dinastiei Shang. Abilitatea cu arcul era foarte apreciată la curtea imperiala și competiții de tip sportiv deja erau organizate. La sfârșitul secolului al VI-lea i. Hr. tirul cu arcul a fost identificat
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
specific ("yumi"), cu 2 m lungime și priză asimetrica, care este folosit încă în prezent la kyudo. În Americii arcul este atestat mai târziu decât în celelalte regiuni din lume. Totuși, era folosit pe scară largă în întregul continent pentru vânătoare și război. Chiar după sosirea europenilor a rămas arcul efectiv: săgețile putea pătrunde armura din zale sau răni grav, sfărâmându-se la contactul cu armura din plăci. După dezvoltarea artileriei cu praf de pușcă (că. 1430-1440 în Europa și în
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
contactul cu armura din plăci. După dezvoltarea artileriei cu praf de pușcă (că. 1430-1440 în Europa și în sfârșitul secolului al XVIII-lea în Americii) arcul și-a pierdut destinația militară. A rămas o activate de agrement, în special la vânătoare, si un sport. Tirul cu arcul a devenit o probă olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 1900 de la Paris. Există mai multe forme sportive ale tirului cu arcul și două federații internaționale: Internațional Field Archery Association și World Archery Federation
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]