25,515 matches
-
exista. Există acolo ceva care să i se adreseze? Autorul a ieșit din subiectul său, actorul este târât în afara rolului. Amândoi coboară de pe scenă. Îi văd la parter; și atâta vreme cât durează tirada, acțiunea este suspendată pentru mine, iar scena rămâne goală." Și mai categoric în Discursul asupra Poeziei dramatice, el este pentru o închidere totală a scenei. "Dacă, în loc să se închidă între personaje și să-l lase pe spectator în plata Domnului, poetul iese din acțiune și coboară la parter, va
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și nu va reuși să le impună Reforma sa. "Vedeam în zilele în care se juca Opera-comică o afluență de lume uimitoare, scrie Goldoni în partea a treia a Memoriilor sale, iar în zilele în care jucau Italienii sala era goală; acest lucru nu mă speria; scumpii mei compatrioți nu dădeau decât piese învechite, piese cu canevas de un gen de proastă calitate, de genul acela pe care îl reformasem în Italia. "Eu aș da, îmi spuneam vorbind cu mine însumi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a cărei lipsă de realism o biciuiește în nenumărate rânduri. Cu mult înaintea lui Brecht, îi reproșează că scufundă publicul într-o stare de totală pasivitate. "Este atât de comod, scrie el în Naturalismul în teatru, să fii cu mintea goală, să te lași în voia unei digestii amabile într-o baie de muzică." De aceea el refuză intruziunea muzicii, a cântului sau a dansului, în teatru, arte care nu sunt pentru el decât niște motive ornamentale destinate, falsificând realitatea, să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Scrieri despre teatru (traducere franceză) Novarina, Scrisoare către actori Sarraute, Mănușa întoarsă pe dos Copeau, Registrele I, II, III, IV Vilar, Teatrul, serviciu public Debutul publicării Operelor complete ale lui Artaud (22 volume) Kantor, Teatrul morții (traducere franceză) Brook, Spațiul gol (apărută în 1968 în engleză) Strehler, Un teatru pentru viață (traducere franceză) Vinaver, Scrieri despre teatru Novarina, Teatrul de cuvinte Vitez, Teatrul de idei Bibliografie ABIRACHED R. (1978), La Crise du personnage dans le théâtre moderne, Grasset. Architecture et dramaturgie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
după reacția. Aparatură și reactivi creuzet de porțelan, trepied metalic, triunghi de șamotă, sită de azbest, bec de gaz, clește de laborator, exicator, balanță analitică, spatule, cristalohidrați de cupru, magneziu și fier II. Mod de lucru Inițial se calcinează creuzetul gol, pentru îndepărtarea umidității, după care acesta se cântărește la balanța analitică, notându-se masa m 1 (g). Se introduce în creuzet proba de cristalohidrat (aproximativ 3g) și se cântărește creuzetul cu cristalohidrat, notâdu-se masa m 3 (g). Se calcinează creuzetul
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
face într-un tub de sticlă sau de metal efilat la partea inferioară, lung de 15-20 cm, cu diametrul de 2-4 cm, care are la partea inferioară o sită metalică sau un tifon, se urmăresc etapele: Se cântărește tubul uscat gol; Se pune în tub un strat de 10 cm de sol pregătit pentru analizele fizice; Se realizează o densitate cât mai omogenă a solului, la fel ca în metoda anterioară; Se cântărește tubul cu sol și prin diferență, se calculează
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
Conferențiază la universitățile din Bochum, Konstanz, Berlin și Jena (1981, 1986). Colaborează la „Revue des études sud-est européennes”, „Studii clasice”, „Studii de literatură universală” ș.a. Ca și alți înaintași clasiciști, P. a desfășurat o activitate complexă, menită a umple spații goale într-un domeniu puțin frecventat. Curs de istoria literaturii grecești. Epoca preclasică (sec. IX-VI î.e.n.) (1962), ce tratează poezia epică a lui Homer și cea didactică a lui Hesiod, precum și lirica din secolele VII-VI, precedă Istoria literaturii eline
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
crește destul de greu. Frunzele sunt ovale și opuse, de o culoare verde deschis. Temperatura optimă de creștere este de 1826° C. Are nevoie de multă lumină, iar dacă aceasta nu este asigurată, frunzele vor cădea (începând de la bază) rămânând tulpina goala. Chiar dacă este o plantă care crește complet sub apă, poate înflori dacă îi sunt îndeplinite condițiile necesare. Florile sunt albastre și au 4-5 petale . Barclaya longifolia Face parte din familia Nymphaeaceae, genul Barclaya, biotopul natural fiind Birmania, Tailanda și Vietnam
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
de solemn În regatul infernului care este păzit de șapte porți. Astfel, paznicul Îi scoate rând pe rând toate Însemnele (coroana, cerceii, colierul, agrafele, etc), În timp ce o conduce prin cele șapte porți ale infernului. La ultima poartă, zeița ajunge complet goală. La protestele repetate ale zeiței, paznicul răspunde că „acestea sunt poruncile Stăpânei ținutului șcelor morțiț”, adică ale lui Ereșkigal. Aceasta din urmă, În momentul În care se găsește În fața mândrei sale surori, o tratează cu cruzime, o umilește În diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se credea că morții lăsați la suprafața solului nu puteau ajunge În locuința de „dincolo” care le era destinată. Ajungerea În acest loc presupunea un drum lung și greu: Îndreptându-se spre occident, morții trebuiau să străbată un deșert cumplit, gol, care provoca foame și sete și era locuit de fiare și demoni agresivi; prin urmare, aveau nevoie de haine, sandale, burdufuri cu apă și merinde; ajungeau apoi la malurile Îngrozitoare ale râului Hubur (cf. En¿ma eliș, I, 133), pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Șertapșuru¿i; și este probabil „seducătorul” muntelui Wașittaxe "Wașitta" și a femeii mamă a „Argintului”. Despre zeița Iștarxe "Iștar" cunoaștem două episoade de seducție, unul care Îl implică pe Ullikummixe "Ullikummi", iar celălalt pe ¾eddamu, cărora zeița li se arată goală. În schimb, În alt episod mitic, Iștar este supusă unei agresiuni din partea muntelui Pișaișaxe "Pișaișa". În mitul „cananean” aș lui Alkunirșa și Așertuxe "Așertu", zeița Așertu este cea care Încearcă să-l seducă pe zeul furtuniixe "zeul furtunii". Există atestări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
el arde Într-un mare vas metalic, situat În centrul unei Încăperi, pe pereții căreia sunt agățate spade și o măciucă, simboluri ale armelor pe care credincioșii le vor folosi În lupta Împotriva forțelor răului. În fața focului, credinciosul, cu picioarele goale și capul descoperit, Își recită rugăciunile și contemplă cea mai sacră și venerată teofanie. Construirea unui nou templu al focului necesită folosirea jarului de la focurile precedente. Există o ierarhie complexă care diferențiază focurile și temple lor. Focurile cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și partenerul său antic, zeul „contractului”, Mitraxe "Mitra". Reapare Într-o formă, fără Îndoială, mult mai războinică decât cea inițială, atât pentru că vechiul zeu al celei de-a doua funcții - cea militară -, Indraxe "Indra", este plasat În rândul demonilor, lăsând gol un „sertar”, cât și pentru că un tip de logică internă duce la echiparea cu arme potrivite a unui zeu care trebuie să protejeze ordinea universală. Însă natura binevoitoare a zeului, care oferă celor drepți bunurile pe care aceștia le merită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de zaruri); Însă În acest caz este mai corect să vedem un rit de atragere a bunăvoinței zeilor, În vederea pregătirii pentru război (cf. Behm-Blancke, 1983, p. 365): „Este unic la germani un tip de spectacol, același ori de câte ori se Întâlnesc: tineri goi sar pentru a se distra În mijlocul spadelor și a lăncilor Îndreptate amenințător Înspre ei”. (Germania XXIV). Dar actul cultual cel mai semnificativ este, fără Îndoială, jertfa. Germanii practicau sacrificiul uman și au continuat să-l practice până Într-o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor, acela de a lucra pentru zei și a-i hrăni oferindu-le sacrificii. Pentru Biblie însă, începutul istoriei coincide cu începutul lumii noastre. Nimic nu s-a „întâmplat” înainte de acest moment; exista doar Dumnezeu și pământul era „pustiu și gol” (Gn 1,2). Istoria umanității este așadar determinată exclusiv de ceea ce este decis în momentul creației lumii noastre și după această creație, nu înaintea sa. Libertatea umană este prin urmare mai puțin „determinată” în Biblie decât în lumea Mesopotamiei. Al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
poartă arcuri și săgeți, lănci și toiege, în timp ce penultimul bărbat cântă la o liră cu opt coarde. Măgarii duc poveri, între altele burdufuri și o suliță. Capul Ibșa și un bărbat care îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce se poate observa că bărbații și femeile poartă diferite feluri de încălțăminte. Guvernatorul Khnum-othep poartă sandale foarte fine, slujitorii săi sunt și ei cu picioarele goale. 6. Un argument în favoarea istoricității patriarhilor Cercetătorii pot
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
îl urmează cu o capră sunt cu picioarele goale, probabil în semn de respect, în timp ce se poate observa că bărbații și femeile poartă diferite feluri de încălțăminte. Guvernatorul Khnum-othep poartă sandale foarte fine, slujitorii săi sunt și ei cu picioarele goale. 6. Un argument în favoarea istoricității patriarhilor Cercetătorii pot invoca în favoarea „istoricității” patriarhilor doar un argument suficient de solid: sunt strămoși, și e dificil să „inventezi” strămoșii unui popor. Dacă figura lor nu este bine ancorată în tradiția poporului nu are
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
de învingători. O face în sonuri înfiorate, de bocet, ca în Niho, inflexiunile trimițând parcă la Doina eminesciană: „Di Avlona pân’ Sărună,/ mași lăieț armânlu adună! Di Catrina-Elbasan,/ jalea creaști an di an.../ Di Aminciu la Tricol,/ Padea-i arsă, loclu gol.../ Di Giumaia pân’ Curceaua,/ cântă-n casi cucuveaua...”. P. a cules folclor aromân, editând chiar un disc de muzică polifonică al grupului vocal „Fârșeroții”. A mai publicat, în 1982, antologia Poezii din închisori, reunind, în peste șase sute de pagini, versurile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
învins-o, înfricoșat. Libertatea care se afirmă prin frică generează astfel scenariul întâlnirii dintre două frici: frica învinsă și frica celuilalt. „Frica celuilalt“ este cu atât mai mare cu cât cel care a învins frica vine în fața celuilalt „cu mâinile goale“. El este neînarmat și forța lui rezidă doar în ceea ce el are gata de moarte în el. Și pentru că acesta este gata de moarte, celălalt preia și sacrifică, în frica lui, ceea ce acesta îi oferă ca preț al fricii învinse
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu atât ea se înfundă mai adânc în spațiul purei ei interogativități. Căci răspunsul la această întrebare nu e un simplu răspuns înlăuntrul unui sistem de concepte; nu e un răspuns instalat confortabil în perimetrul lipsit de primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. „Ce e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgându-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în frică. Tocmai pentru că, prin amenințare, hotarele mele sunt puse în discuție, ele nu se revelă în pozitivitatea lor decât pe o cale negativă: știu că sunt pentru că, fiindu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu survine decât prin „depersonalizarea“ pe care o presupune metabolismul iubirii. De aceea cei care nu iubesc și nu sunt iubiți își pierd identitatea. Când nimeni nu ne-a iubit și nu am iubit pe nimeni, nu suntem decât eul gol care se revelă în frică. Când nimeni nu ne iubește, nu apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Suntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pe care îl ocupă un corp, Aristotel îl identifică cu acela care este marcat „de suprafață și de celelalte limite“ (epiphaneias kai ton loipon peraton). Este esențial să înțelegem însă că peste tot în aceste cazuri limita nu este suprafața goală a corpului, care îl caracterizează în inerția exteriorității sale și îl face distinct, la nivelul acestei exteriorități, de celelalte corpuri. Limita este proiecția exterioară a interiorității corpului, identitatea corpului care se dezvăluie, devenind vizibilă. Acesta este și motivul pentru care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
creat, așa cum marea este altceva decât apa dinaintea creației. Pământul care stă alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: „gol“ și „netocmit“, în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă „gol“, ci „nevăzut“, „ascuns privirii“, și el este așa tocmai pentru că trăiește în conjuncție cu întunericul; e indistinct. „Netocmit“, akataskeuastos, este sinonim în greacă cu autophyes, care trimite la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
alături de apă și întuneric ca element al indeterminării este materia nediferențiată în care nu a pătruns limita modelatoare. Textul grec ne spune că el era aoratos și akataskeuastos: „gol“ și „netocmit“, în varianta română. Exact tradus, aoratos nu înseamnă însă „gol“, ci „nevăzut“, „ascuns privirii“, și el este așa tocmai pentru că trăiește în conjuncție cu întunericul; e indistinct. „Netocmit“, akataskeuastos, este sinonim în greacă cu autophyes, care trimite la tot ce există prin sine, la naturalul frust, lipsit de orice gest
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]