27,010 matches
-
un pavilion special amenajat, a unor monumente de arhitectură populară. Ceva mai târziu, savantul Alexandru Tzigara-Samurcaș avea să preconizeze aducerea în Muzeul Etnografic, de Artă Națională, Artă Decorativă și Artă Industrială din București, înființat de el în 1906, a unor „gospodării autentice și complete din toate regiunile mai însemnate locuite de români”. Proiectul său se va concretiza prin expunerea, în 1909, în acest muzeu, a casei „Ceauru”, adevărata bijuterie arhitectonică în lemn, din zona Gorj. Toate aceste inițiative au constituit premisele
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
să-și exercite și funcția de principal mijloc „... de acțiune al pedagogiei sociale”. În 1940, ca urmare a înglobării Basarabiei, Bucovinei și a unei părți a Ținutului Herței și Bucovinei în Uniunea Sovietică, municipalitatea Bucureștiului a hotărât ca în unele gospodării din muzeu să fie găzduite familii de refugiați bucovineni și basarăbeni. Adăpostirea refugiaților în muzeu a avut un impact negativ asupra patrimoniului și a scopurilor pentru care a fost creat, ceea ce a determinat solicitarea eliberarării construcțiilor în 1942. După terminarea
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
etapă în dezvoltarea Muzeului Satului caracterizată prin extinderea teritoriului, efectuarea de restaurări masive, completarea patrimoniului cu noi monumente valoroase, organizarea de expoziții, publicarea de studii etc.. Într-un incendiu care a avut loc pe 5 septembrie 1997 au fost distruse gospodării din totalul de 42 ale muzeului. Atunci au ars gospodării din secolele XVI-XVIII din satele Berbești-Maramureș (secolul XVIII), Șurdești-Maramureș (secol XVIII), Chereluș-Arad (secol XVIII), Drăguș-Brașov și Dumitra-Alba (ambele secolul XVI). Pe 20 februarie 2002, după amiaza, în jurul orei 15:30
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
de restaurări masive, completarea patrimoniului cu noi monumente valoroase, organizarea de expoziții, publicarea de studii etc.. Într-un incendiu care a avut loc pe 5 septembrie 1997 au fost distruse gospodării din totalul de 42 ale muzeului. Atunci au ars gospodării din secolele XVI-XVIII din satele Berbești-Maramureș (secolul XVIII), Șurdești-Maramureș (secol XVIII), Chereluș-Arad (secol XVIII), Drăguș-Brașov și Dumitra-Alba (ambele secolul XVI). Pe 20 februarie 2002, după amiaza, în jurul orei 15:30, la Muzeul Satului din București a izbucnit un incendiu devastator
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
ofere o imagine cât mai concludentă a vieții țăranilor, a spiritului lor de inventivitate, remarcabilului lor simț artistic, Muzeul Satului încearcă să reconstituie, într-un cadru natural generos, ambianța intimă a fiecărei locuințe și reușește acest lucru aducând, în jurul fiecărei gospodării, hambarele, grajdurile și celelalte acareturi, gardurile lucrate din lemn, nuiele sau chirpici, porțile modeste sau impunătoare, interioarele cu mobilierul specific, uneltele de munca, vasele, covoarele și alte țesături etc. Echipele de specialiști și studenți, conduse de profesorii D. Gusti și
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova), o foarte bună analiză comparativă a arhitecturii tradiționale românești. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
bună analiză comparativă a arhitecturii tradiționale românești. Pe aproximativ 20% din suprafața muzeului sunt amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
amplasate anexe gospodărești, ateliere, biserici, mori, instalații tehnice, fântâni, un scrânciob precum și multe alte ustensile tradiționale adunate din gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți și balustrada din scândura traforată. Din Oltenia au fost aduse
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
gospodării provenind din diverse provincii ale României. Dintre gospodăriile dobrogene atrag atenția casa din Ostrov cu prispa susținută de stâlpi frumos ornamentați, gospodăria lipovenească (1898) și cherhanaua, ambele din Jurilovca. Arhitectura populară din Muntenia este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți și balustrada din scândura traforată. Din Oltenia au fost aduse două locuințe arhaice (bordeiele din Drăghiceni și Castranova), dar pe lângă alte gospodării din această parte a țării se
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
este ilustrată, printre altele, de frumoasa gospodărie din Chiojdu, construită din bolovani și având un foișor cu stâlpi ciopliți și balustrada din scândura traforată. Din Oltenia au fost aduse două locuințe arhaice (bordeiele din Drăghiceni și Castranova), dar pe lângă alte gospodării din această parte a țării se impune casa din Curtișoara (inc. sec. XIX-lea), tipică pentru așezările zonei de deal. Transilvania ne oferă o mare diversitate de construcții: casa din Sălciua (Țara Moților) cu un acoperiș enorm din paie, modesta
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Românească și Moldova și pe sticlă în Transilvania), cuferele de zestre, etc.. Muzeul are în colecțiile sale și locuințe ale minorităților etnice ceea ce aduce o mai bună înțelegere a diferențelor etnice dar și a interferenței acestora cu cultura populară românească (gospodăria secuilor din Bancu, Harghita și gospodăria lipovenilor din Jurilovca, Tulcea). Pe lângă patrimoniul din expoziția în aer liber și din colecții, muzeul deține și un bogat fond documentar de o inestimabilă valoare istorico-etnografică alcătuit din colecții de manuscrise, studii, schițe, desene
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
în Transilvania), cuferele de zestre, etc.. Muzeul are în colecțiile sale și locuințe ale minorităților etnice ceea ce aduce o mai bună înțelegere a diferențelor etnice dar și a interferenței acestora cu cultura populară românească (gospodăria secuilor din Bancu, Harghita și gospodăria lipovenilor din Jurilovca, Tulcea). Pe lângă patrimoniul din expoziția în aer liber și din colecții, muzeul deține și un bogat fond documentar de o inestimabilă valoare istorico-etnografică alcătuit din colecții de manuscrise, studii, schițe, desene, relevee, planșe, clișee pe sticlă, filme
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
Bengtsson. Cand Nils a fost admis la Universitatea din Lund, el a avut ocazia de a-și alege un nume de familie, moment în care el a adoptat numele latinizat Linnæus, după un tei gigant ( în suedeză) care creștea în gospodăria familiei. ∅ Acest nume a fost ortografiat inițial cu ligatura æ. (Linnæus) și-a scris numele mereu cu ligatura æ, atât în manuscrise cât și în publicații. Patronimul sau a fost Nilsson, iar numele sau complet în suedeză ar fi Carl
Carl Linné () [Corola-website/Science/302288_a_303617]
-
plăcut munca fizică grea asociată vieții la Frontieră. Din familia sa, și chiar din vecinătate, mai mulți îl considerau leneș. În adolescență însă, el și-a asumat voluntar responsabilitatea tuturor muncilor ce se lăsau de regulă în seama băieților din gospodărie și a devenit un tăietor de lemne îndemânatic în munca sa de construcții de traverse de cale ferată. A dobândit o reputație de om puternic și îndrăzneț după o întrecere de lupte la care fusese provocat de cunoscutul lider al
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
deținut de guvern la dispoziția oricui dorea să-l cumpere cu preț redus. , promulgată și ea în 1862, conținea granturi pentru colegiile agricole din fiecare stat. din 1862 și 1864 acorda susținere federală pentru construirea , terminată în 1869. Adoptarea Legii Gospodăriilor și celei a Căii Ferate a Pacificului a fost făcută posibilă prin absența congressmanilor din Sud și senatorilor care se opuseseră acestor măsuri în anii 1850. Alte legi importante au fost două măsuri de creștere a veniturilor pentru guvernul federal
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
datelor supuse observării, spre exemplu: populația, animalele, vehiculele, etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune dată. Scopul recensământului este obținerea de date statistice privind numărul și distribuția teritorială a populației, a structurilor sale demografice și socio-economice, date referitoare la gospodăriile populației, precum și a condițiilor de locuit a populației țării, date asupra veniturilor populației și altele. Datele care se obțin în urma recensământului depind într-o măsură directă de întrebările care sunt incluse în chestionarele de recensământ, care pot fi diferite de la
Recensământ () [Corola-website/Science/302403_a_303732]
-
situat în sudul județului Botoșani, pe drumul european E58 Botoșani-Hârlău. Este înconjurat de terenuri agricole cultivate în principal cu porumb, grâu, floarea soarelui, orz și sfecla de zahăr. Pășunile și imașurile comunale asigura hrana pentru oile, vitele și caii din gospodăriile țărănești. În sfera industrială se remarcă confecțiile, prelucrarea lemnului (mobilă), prelucrarea laptelui, morărit, transporturi și comerț. Sunt prezente și unele ocupații tradiționale: olăritul, confecționarea obiectelor de artizanat, confecționarea de obiecte din rachița și paie etc. Conform recensământului efectuat în 2011
Flămânzi () [Corola-website/Science/302389_a_303718]
-
și Verești (reședința). Satul Verești este nod de cale ferată, aici făcându-se legătura cu orașul Botoșani. Aici a funcționat până în jurul anilor 1992-1993 o topitorie de cânepă, o fabrica de nutrețuri combinate, o întreprindere de creștere a porcilor, o gospodărie agricolă de stat în care se creșteau vaci și păsări și o balastieră, unități în care lucra o parte importantă din populația localității și din comunele învecinate. Pământurile comunei, foarte roditoare, au dat randament bun în culturile de cartof și
Comuna Verești, Suceava () [Corola-website/Science/302013_a_303342]
-
grădinei, iar ca arhitect a fost Gh. Vasiliu, foarte cunoscut la aceea vreme datorită măiestriei sale, având la activul său clădirea școlilor din Tudora, Siminicea, Burdujeni sat, precum și Bucecea. Un mare binefăcător, acest arhitect avea una din cele mai frumoase gospodării în satul Siliștea, se spune că mulțumirea acestuia era să-și viziteze construcțiile. Școala are lungimea de 24 m cu două săli foarte spațioase, o sală având lungimea de 11 m iar lățimea de 7 m. În anul 1923 T.
Stamate, Suceava () [Corola-website/Science/301999_a_303328]
-
acest fapt. Astfel, în 1910 existau 3315 locuitori, în 1939 existau 4662 locuitori, iar în 1956 4103 locuitori. În 1992 populația a crescut la 5555 locuitori, iar în 2002 la 5884 locuitori. Locuințele populației sunt în proprietate privată. Construcțiile din gospodărie sunt grajdul pentru vite, bucătăria de vară. magazia pentru lemne, cămara pentru alimente, poclitul pentru fan. Locuința tradițională este construită din lemn de molid sau brad și este acoperită cu dranița în patru ape. Portul popular al străjenilor este de
Comuna Straja, Suceava () [Corola-website/Science/302000_a_303329]
-
1944 a plecat ultimul eșalon de germani.Din Comună Voivodeasa,au plecat 476 de familii cu 1954 de suflete.După 137 de ani de convețuire pașnică și prosperă cu românii,propagandă nazistă i-a dezrădăcinat pe etnicii germani părăsindu-și gospodăriile chibzuit construite și bine înstăriți luîndu-și cu ei cca.550 Kg din avut,plecînd în necunoscut într-o aventură complet necunoscută..Comună Voivodeasa,astfel depopulata,a fost colonizata din nou de astă dată cu familii de romîni mai ales din
Voievodeasa, Suceava () [Corola-website/Science/302015_a_303344]
-
februarie 1503, Ștefan cel Mare întărea ctitoriei sale, mănăstirea Putna, printre celelalte sate, și „satul Vicșani”. În Vicșani, numit de polonezi Ruda, primul grup de coloniști polonezi a venit în jurul anului 1848, din ținutul Sanok. Ei au primit terenuri pentru gospodării, în majoritate acoperite de o deasă pădure de fagi. Această suprafață a aparținut cândva mănăstirii Putna ca urmare a daniei făcute mănăstirii de voievodul Ștefan cel Mare. Pământurile acestea erau cunoscute sub numele de Vieșanii, de aici și denumirea oficială
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
Cine nu avea pe nimeni se îndrepta cel mai des spre Lwówek. Repatrianții aveau de ales între patru localități: Oleśna, Podgórska Lwówek, Pławna și Lubomierz. În fiecare din ele îi așteptau pregătite căruțe cu care să-și transporte bunurile la gospodăriile repartizate dinainte. Cel mai frecvent acestea erau gospodării părăsite cu câțiva ani mai înainte de către nemți. În prezent în Vicșani trăiesc 40-50 de familii poloneze (aproximativ 120 de persoane). Majoritatea se întrețin din gospodării nu prea mari. Biserica Maicii Domnului
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
mai des spre Lwówek. Repatrianții aveau de ales între patru localități: Oleśna, Podgórska Lwówek, Pławna și Lubomierz. În fiecare din ele îi așteptau pregătite căruțe cu care să-și transporte bunurile la gospodăriile repartizate dinainte. Cel mai frecvent acestea erau gospodării părăsite cu câțiva ani mai înainte de către nemți. În prezent în Vicșani trăiesc 40-50 de familii poloneze (aproximativ 120 de persoane). Majoritatea se întrețin din gospodării nu prea mari. Biserica Maicii Domnului Regina Poloniei din anul 1909 a fost grav
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]
-
care să-și transporte bunurile la gospodăriile repartizate dinainte. Cel mai frecvent acestea erau gospodării părăsite cu câțiva ani mai înainte de către nemți. În prezent în Vicșani trăiesc 40-50 de familii poloneze (aproximativ 120 de persoane). Majoritatea se întrețin din gospodării nu prea mari. Biserica Maicii Domnului Regina Poloniei din anul 1909 a fost grav afectată în perioada Primului Război Mondial, a fost refăcută în anul 1920, iar pe urmă renovată pentru prima dată în anii 60 și supusă renovării generale în 1992
Vicșani, Suceava () [Corola-website/Science/302014_a_303343]