27,241 matches
-
de 5 km», alta-i către «Brădești, de 7 km.». Despre "reședința comunei, care-i satul / cătunul Tatomirești", «situat pe stânga râului Jiul și străbătut de dealul Tatomirești», mai aflăm că «are o populație de 583 suflete» și «o școală mixtă, ce funcționează din 1874» "(ibid.)". Moșia particulară" Tatomirești, din «jud. Dolj, plasa Jiul de Sus, comuna Tatomirești, aparținând d-nei Filișanu și locuitorilor, aduce venit anual de 54.000 lei (și) are pe dânsa 60 hectare vie și 300 hectare pădure
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
plasa Neajlov a județului Vlașca și era formată din satele Crevedia Mare (sau Crevedia Șuțului), Crevedia-Sfântu Gheorghe (sau Crevedia Mică), Crevedia-Stavropoleos și Sicaru, având în total 987 de locuitori. Existau în comună trei mori de apă pe Neajlov, o școală mixtă cu 50 de elevi (dintre care 9 fete), și două biserici (la Crevedia Mare și la Crevedia Mică). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 1789 de locuitori în satele Crevedia Mare și Golășei. În 1950, comuna
Comuna Crevedia Mare, Giurgiu () [Corola-website/Science/300428_a_301757]
-
pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Grădiștea, cu satele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus, având o populație de 1064 de locuitori, o biserică zidită în 1658 de Bunea Grădișteanu și o școală mixtă cu 31 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Călugăreni a aceluiași județ; comuna Comana era reședința plășii și avea 7603 locuitori în aceleași sate, iar comuna Grădiștea avea 1371 de locuitori în unicul sat
Comuna Comana, Giurgiu () [Corola-website/Science/300427_a_301756]
-
plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată din satele Iepurești-Sârbi, Iepurești-Români și Matei Basarab (Valter Mărăcineanu), cu o populație de 1674 de locuitori. În comună existau o moară de apă pe Neajlov, o biserică la Iepurești-Sârbi și o școală mixtă cu 57 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Argeșul a aceluiași județ, având 2740 de locuitori doar în satul Epurești. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei a apărut în aceeași plasă și comuna Gorneni
Comuna Iepurești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300437_a_301766]
-
școală cu 70 de elevi (dintre care 20 de fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa și comuna Cacaleți (sau Racovița), formată numai din satul de reședință, cu 1037 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 67 de elevi (dintre care 12 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Dunărea a aceluiași județ; comuna Cacaleți avea 2916 locuitori în unicul ei sat, iar comuna Gogoșari avea 3169 de locuitori în satele
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată numai din satul de reședință, cu 1653 de locuitori ce trăiau în 273 de case și 5 bordeie. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 43 de elevi (dintre care 7 fete). Anuarul Socec din 1925 o consemenază în aceeași plasă, având 2353 de locuitori în satele Greaca, Puțu Greci și Zboiu. În 1950, comuna a fost arondată raionului Oltenița din regiunea București. În
Comuna Greaca, Giurgiu () [Corola-website/Science/300435_a_301764]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Gostinu-Hagiu, Gostinu-Pietrele și Gostinu-Mănăstirei, având 987 de locuitori. Existau în comună o biserică ridicată în 1885 și o școală mixtă cu 26 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Călugăreni a aceluiași județ, cu 1697 de locuitori într-un singur sat, Gostinu. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Giurgiu din regiunea
Gostinu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300434_a_301763]
-
ortodocși (90,3%). Pentru 9,14% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era reședința plășii Câlniștea a județului Vlașca și era formată numai din satul de reședință; în ea existau o școală mixtă cu 87 de elevi (dintre care 15 fete) și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Bălării, Copaciu și Naipu. Comuna Bălării cuprindea satele Bălării, Curuienii de Jos (Gorneni), Curuienii
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Prundu și Flămânda, având în total 942 de locuitori ce trăiau în 198 de case și 24 de bordeie. În comună existau două biserici și o școală mixtă, iar principalul proprietar de pământ era B. Belu. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a județului Vlașca și comuna Pueni, formată din satele Pueni, Flămânda și Prundu Comenei. Existau și aici o biserică
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a județului Vlașca și comuna Pueni, formată din satele Pueni, Flămânda și Prundu Comenei. Existau și aici o biserică zidită în 1858 de arendașul Ioniță Padiu, și o școală mixtă cu 37 de elevi (dintre care 12 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Prundu în aceeași plasă și cu aceeași structură, având 1540 de locuitori; iar comuna Pueni în plasa Călugăreni a județului Vlașca, cu 1274 de locuitori în
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Neajlov a județului Vlașca și era formată doar din satul de reședință, cu 1100 de locuitori. Existau în comună o biserică și o școală mixtă cu 50 de elevi (dintre care 10 fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2241 de locuitori în satele Mârșa și Ciupagea (ultimul preluat de la comuna Uești-Goleasca. În 1950, comuna a fost transferată raionului Crevedia și
Mârșa, Giurgiu () [Corola-website/Science/300440_a_301769]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Neajlov a județului Vlașca, și era formată numai din satul de reședință, cu 1259 de locuitori. Existau în comună o biserică de zid ridicată în 1860 și o școală mixtă cu 45 de elevi (dintre care 2 fete). La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Letca Veche și Rușii lui Asan. Comuna Letca Veche avea 1268 de locuitori în unicul ei sat
Comuna Letca Nouă, Giurgiu () [Corola-website/Science/300439_a_301768]
-
acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Letca Veche și Rușii lui Asan. Comuna Letca Veche avea 1268 de locuitori în unicul ei sat, o moară de foc, o biserică și o școală mixtă cu 19 elevi. Comuna Rușii lui Asan, formată din satele Rușii lui Asan, Satu Nou și din mahalaua Cunești, avea 909 locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 41 de elevi (dintre care 7 fete). Anuarul Socec din 1925
Comuna Letca Nouă, Giurgiu () [Corola-website/Science/300439_a_301768]
-
unicul ei sat, o moară de foc, o biserică și o școală mixtă cu 19 elevi. Comuna Rușii lui Asan, formată din satele Rușii lui Asan, Satu Nou și din mahalaua Cunești, avea 909 locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 41 de elevi (dintre care 7 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele Letca Nouă și Rușii lui Asan în plasa Argeșul a aceluiași județ, iar comuna Letca Veche în plasa Câlniștea. Comuna Letca Nouă avea 1653 de locuitori
Comuna Letca Nouă, Giurgiu () [Corola-website/Science/300439_a_301768]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată numai din satul de reședință, cu 2011 locuitori. Existau în comună o biserică și o școală mixtă, iar principalii proprietari erau moștenitorii doamnei Momulu. La avea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Bălănoaia, cu satele Bălănoaia, Coșoveni, Nazâru, Oncești, Turbatu, Cantemir și Ruica, având în total 2130 de locuitori; existau
Comuna Frătești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300430_a_301759]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată doar din satul de reședință, cu 1475 de locuitori ce trăiau în 304 case. Existau în comună o biserică și o școală mixtă cu 12 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Balașoieni, cu satele Balașoieni, Bolovani și Hobaia, având în total 1249 de locuitori ce trăiau în 242 de case și 4 bordeie
Comuna Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300441_a_301770]
-
comuna Balașoieni, cu satele Balașoieni, Bolovani și Hobaia, având în total 1249 de locuitori ce trăiau în 242 de case și 4 bordeie. În comuna aceasta erau o moară cu aburi, două biserici (la Balașoieni și Hobaia) și o școală mixtă, iar principalii proprietari de pământ erau statul, V. Steriu, N. Delide, G. Mântulescu și Dem. Tănăsescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează desființarea comunei Balașoieni și împărțirea ei între comunele Ogrezeni și Grădinari. Astfel, comuna Ogrezeni-Balașoieni avea 3920 de locuitori în
Comuna Ogrezeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300441_a_301770]
-
Tântava; Căminul de persoane cu dizabilități. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1589. Comună Tântava era formată din satele Tântava Banului și Tântava-Bălășoaia, cu 1180 de locuitori. Existau aici o biserică, o moară de apă și o școală mixtă. În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești și apoi (după 1952) raionului Videle din regiunea București. După al Doilea Război Mondial, comuna Grădinari-Fălcoianca a luat numele actual de "Grădinari" și a absorbit comună Tântava, iar satul Fălcoianca a luat
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
sunt ortodocși (93,33%). Pentru 6,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca, și era formată doar din satul de reședință, având o școală mixtă și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Trestenicu de Jos, formată din satele Trestenicu-Grăjdănești, Trestenicu-Popești și Trestenicu-Tomulești, având în total 920 de locuitori, două biserici (la Trestenicu-Popești și Trestenicu-Tomulești
Comuna Toporu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300447_a_301776]
-
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Trestenicu de Jos, formată din satele Trestenicu-Grăjdănești, Trestenicu-Popești și Trestenicu-Tomulești, având în total 920 de locuitori, două biserici (la Trestenicu-Popești și Trestenicu-Tomulești) și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Dunărea a aceluiași județ, comuna Toporu având 1595 de locuitori în unicul ei sat, iar comuna Trestenicu de Jos (denumită acum Trestenicu), având 1415 locuitori în satele Grăjdănești, Tomulești și Trestenicu-Popești. În
Comuna Toporu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300447_a_301776]
-
din plasa Negoești a județului Ilfov și era formată din satele Buciumeni, Gruiu și Herăști, având 2389 de locuitori ce trăiau în 616 case și 22 de bordeie. În comună existau trei biserici (una în fiecare sat) și două școli mixte (la Herăști și la Buciumeni), iar principalii proprietari de pământ erau C.D. Maratea și A. Stolojan. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea numelui comunei în "Herăști", comună care făcea parte din plasa Budești a aceluiași județ și avea atunci 3072
Comuna Herăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300436_a_301765]
-
purta numele de "Pângălești", făcea parte din plasa Câlniștea a județului Vlașca și era formată doar din satul de reședință (care avea și un cătun Ciolanu), având în total 656 de locuitori. În comună existau o biserică și o școală mixtă cu 54 de elevi (dintre care 6 fete), iar principalii proprietari de pământ erau moștenitorii lui Em. Pangal. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cămineasca, cu satele Cămineasca și Bila, având
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
de pământ erau moștenitorii lui Em. Pangal. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Cămineasca, cu satele Cămineasca și Bila, având 1494 de locuitori. Erau și aici două biserici și o școală mixtă cu 33 de elevi (dintre care 2 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeș a aceluiași județ; comuna Pângălești avea 2514 locuitori în satele Pângălești, Petru Rareș și Principele Nicolae și în cătunul Albele. Satul Bila se
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Stăneștii de Jos, Stăneștii de Sus și Ghizdaru, având 3108 locuitori, trei biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași județ, având 5780 de locuitori în satele Stănești și Ghizdaru. În 1931, satul Oncești s-a desprins de comuna vecină Bălănoaia și a preluat satul Ghizdaru de la comuna Stănești
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
6,33% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Neajlov a județului Vlașca și era formată din satele Roată de Jos și Zgâia, având 758 de locuitori, o școală mixtă și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Cârtojani și Roata-Cătunul. Comună Cârtojani, cu satele Cârtojani și Sadina, avea 1954 de locuitori. În comuna existau două biserici (una în fiecare
Comuna Roata de Jos, Giurgiu () [Corola-website/Science/300443_a_301772]