26,397 matches
-
cu România. Fost milițian sovietic (moldovean), el s-a „alăturat” filialei de la Tiraspol a FPCD condus de către Ilie Ilașcu (1989 -1992). El a mărturisit crimele și actele de terorism, care, spunea el, au fost plănuite de FPCD (Ilașcu) împreună cu Ministerul moldovean al Securității Naționale. La scurt timp după eliberare, Valeriu Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajații Ministerului Securității din Tiraspol. Vadim Șevțov, șeful acestui departament, i-a propus să „vorbească conform scenariului” în schimbul eliberării, ceea ce Garbuz a și
Valeriu Garbuz () [Corola-website/Science/307799_a_309128]
-
Grigore Stepanovici Mărăcuță (în ) (n. 15 octombrie 1942, satul Teiu, raionul Grigoriopol) este un om politic moldovean din Transnistria, care în perioada 1991-2005, a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului autoproclamatei Republici Moldovenești Transnistrene. s-a născut la 15 octombrie 1942 în satul Teiu (raionul Grigoriopol), fiind de etnie moldovean. În 1960, după absolvirea școlii secundare din
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
Teiu, raionul Grigoriopol) este un om politic moldovean din Transnistria, care în perioada 1991-2005, a îndeplinit funcția de președinte al Parlamentului autoproclamatei Republici Moldovenești Transnistrene. s-a născut la 15 octombrie 1942 în satul Teiu (raionul Grigoriopol), fiind de etnie moldovean. În 1960, după absolvirea școlii secundare din satul Parcani, a urmat cursurile Școlii de mecanizare a agriculturii din Dubăsari. La absolvirea acesteia în 1961, a lucrat ca tractorist și șofer de combină în Kazahstan. În 1968 a absolvit Institutul Agricol
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
preoțești, atenta supraveghere a mamei, dorința de a o impresiona pe Smărăndița, și beneficiul material obținut prin cântatul în corul bisericii. Școala este, însă, întreruptă brusc atunci când Vasile a Ilioaei este luat cu arcanul și recrutat cu forța în armata moldoveană. După o perioadă în care urmează școala sub supravegherea lui Iordache, pe care textul îl descrie ca pe un bețiv, noul învățător moare într-o epidemie de holeră, iar Smaranda și Ștefan decid să-și trimită fiul afară din sat
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda, care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca, vecinul și prietenul lor. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda, care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. Dan Grădinaru, autorul unei biografii a lui Creangă, consideră că narațiunea îl
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
nu doar în România, ci și în țara vecină, Republica Moldova (în Basarabia, subregiunea istorică a Moldovei, fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). Lucrările lui Creangă în general, și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru, care a scris "Copil la ruși", a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească.
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
jucat întreaga sa carieră la Zimbru Chișinău pe postul de mijlocaș (1972-1986), fiind și căpitanul echipei. În tricoul ”zimbrilor” acesta a bifat 341 de meciuri și a marcat 45 goluri. În anul 1980 a fost declarat cel mai bun fotbalist moldovean, iar în 2004 - fotbalistul secolului în fotbalul moldovenesc, conform versiunii Asociației de Istorie și Statistică Fotbalistică din Moldova. are un fiu pe nume Ilie Cebanu, care este și el fotbalist, jucând pe postul de portar.
Pavel Cebanu () [Corola-website/Science/307905_a_309234]
-
este un monument din bronz închinat cronicarului moldovean Miron Costin (1633-1691), care a fost realizat de către sculptorul de origine polonă Wladimir C. Hegel și inaugurat în anul 1888 în municipiul Iași. Statuia lui Miron Costin a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul
Statuia lui Miron Costin din Iași () [Corola-website/Science/307923_a_309252]
-
Asachi, artistul francez începând realizarea statuii în atelierul său din Rue de l'Université, din Paris. La data de 16 septembrie 1882, după ridicarea fundațiilor, s-a așezat la mijlocul soclului un act comemorativ în semn de recunoștință pentru vestitul domn moldovean. Statuia a fost definitivată și expusă în anul 1882 la Salonul Național de Sculptură din Franța. Ceremonia dezvelirii a avut loc la data de 5 iunie 1883, în prezența Regelui Carol I, și a fost memorabilă. Vasile Alecsandri a compus
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
a lui Ștefan cel Mare ar fi la Cracovia. Prof. dr. Adriana Ioniuc infirmă această teorie: ""Total fals. Nu a fost vreo comandă pentru un cneaz polon în atelierul sculptorului. Această legendă a apărut tocmai din înfățișarea catolică a domnitorului moldovean"" . Piedestalulul statuii este executat din marmură roz de Carrara. Pe părțile laterale ale piedestalului, se află două altoreliefuri din bronz, reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului - 1497 (cel din stânga) și Lupta de la Podu Înalt - 1475 (cel din dreapta). Statuia este flancată de către
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
epocă de spătarul unei strane bisericești din pronaos. De asemenea, se remarcă și prezența contraforturilor laterale masive pe colțurile pridvorului. Gheorghe Balș constată că Bârnova ca elansare și zveltețe a formelor sale nu se ridică la nivelul Dragomirnei, deși arhitecții moldoveni din acea vreme au împrumutat planul acestei monumentale biserici. Biserica Mănăstirii Bârnova este împărțită, conform tradiției bizantine, în pridvor, pronaos, naos și altar. "Pridvorul" este dreptunghiular, sprijinit în exterior, la colțuri, de contraforturi masive. În interior are o boltă cu
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
a fermei (1967), magazine, un nou spital, locuințe pentru medici etc. Începând din anul 1991, satul Romancăuți face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 73 (42+31), reprezentând 1,33% din populație . În prezent, satul are 5.066 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Romancăuți era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Romancăuți, Secureni () [Corola-website/Science/308380_a_309709]
-
Adormirea Maicii Domnului" din Ițcani, a existat o biserică de lemn, datând din perioada domniei lui Petru Mușat (1375-1391). Aceasta este menționată pentru prima dată în anul 1395 (fiind contemporană cu Biserica Mirăuți din Suceava), ea fiind ctitoria unui boier moldovean numit Iațco. În mai 1395, boierul Iațco o închina, împreună cu biserica Sfântului Dumitru din Suceava (cea veche, din lemn), patriarhului Constantinopolului, Antonie al IV-lea. Mănăstirea Ițcani, numită "a lui Iațco din țarina Sucevei", a funcționat inițial ca o mănăstire
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
cu proprietăți în Bucovina, au început să renunțe treptat la terenuri, vânzându-le foștilor arendași armeni, greci sau evrei. Astfel, mai mulți arendași armeni (în special din familiile Capri, Pruncul, Antonovici, Bogdanovici, Petrovici, Romașcan, Teodorovici) au cumpărat moșii de la boierii moldoveni, dobândind întinse suprafețe de teren. Ca urmare a patentei imperiale din anul 1787, care stabilea împrejurările în care familiilor boierești din Bucovina le puteau fi conferite titluri de noblețe austriacă, unele familii de latifundiari armeni (Antonovici, Bogdanovici, Capri, Petrovici, Pruncul
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
și vorbitori de ucraineană (%) și rusă (%). La recensământul din 1989, raionul Herța avea 29.611 locuitori. Conform recensământului efectuat de autoritățile ucrainene în anul 2001, populația raionului Herța era de 32.316 locuitori, fiind împărțită în următoarele grupuri etnice: (inclusiv Moldoveni - 756 (2,34%)) De asemenea, 6,40% din populația raionului locuia în așezări urbane (2.068 locuitori) și 93,60% în așezări rurale (30.248 locuitori). Cele mai populate localități sunt orașul Herța - 2.101 locuitori și satele Ostrița - 3
Raionul Herța () [Corola-website/Science/307358_a_308687]
-
în Legiunea de Cadeți, înființată în Moldova, în anul 1845. În anul 1851, a absolvit cursurile organizate pentru cadeți, obținând gradul de sublocotenent. După trei ani, în 1854, a fost avansat la gradul de locotenent și a intrat în flotila moldoveană, unde în primii ani de activitate a îndeplinit funcția de comandant al punctului Ismail, din anul 1856 având gradul de căpitan. În anul 1860 a avut loc unirea flotilelor celor două Principate Române (Moldova și Muntenia), după care căpitanul Murguleț
Scarlat Murguleț () [Corola-website/Science/307469_a_308798]
-
a ordinului s-a înrăutățit prin bătălia din 1422. A fost nevoit să renunțe în favoarea polonezilor cetăți, între care Gollub (Drewenz) era fortăreața cea mai puternică. În bătălia de la Marienburg din 1422, contra cavalerilor teutoni a luptat și un detașament moldovean trimis Alexandru cel Bun, la fel ca în 1410, când principatul Moldova participat printr-un grup militar la Grünwald (Tannenberg). La 7 iunie 1457, regele Poloniei ocupă cetatea Marienburg, marele maestru al ordinului teutonic refugiindu-se la Königsberg (astăzi Kaliningrad
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
medievală, pe de alta în perioada interbelică. În spatele protagonistului interbelic, diplomatul Radu Novac, se ascunde figura diplomatului Nicolae Titulescu. Încercarea eșuată a lui Novac de a transforma România într-un stat european se oglindește în încercarea eșuată a unui mitropolit moldovean de a uni biserica autohtonă cu cea catolică. Cartea a fost primită cu căldură. Dacă Monica Lovinescu făcea referință la Umberto Eco, criticul Alex Ștefănescu compara valoarea operei cu cea a romanelor "Orbitor" al lui Mircea Cărtărescu și "Recviem pentru
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
s-au opus au fost arestați. O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba română și-au petrecut sărbătorile de iarnă din 2004 în România la invitația Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul moldovean a decis să creeze o blocadă economică care să izoleze republica autonomă de restul țării. Transnistria a răspuns cu o serie de acțiuni menite să destabilizeze situația economică din Moldova. Școlile românești închise au fost redeschise, însă acestea au statut
Republica Moldovenească Nistreană () [Corola-website/Science/302261_a_303590]
-
a fost finalizată în a doua domnie a lui Lăpușneanu, în anul 1564. Domnitorul ar fi fost condus în acest loc de către sihastrul Pahomie. El l-a numit ca întâiul egumen pe Iacob zis și Molodeț, adică cel vrednic. Cronicarul moldovean Ion Neculce (1672 - circa 1745) relatează în lucrarea sa "O samă de cuvinte" următoarea legendă despre întemeierea Mănăstirii Slatina: ""Alexandru-vodă Lăpușneanul, fiind domnu, au făcut mănăstirea Slatina. Și așè dzicu oamenii că, trăind un săhastru acolo și fiind un paltin
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
au fost paltinul. Și au adus și capul Sfântului Grigorie Bogoslov, de stă pănă astădzi la sfânta mănăstire la Slatina, ferecat cu argint și cu pietri scumpe."" La punerea pietrei de temelie a bisericii Mănăstirii Slatina a participat alături de domnitorul moldovean și Patriarhul Ioasaf al Constantinopolului. Cronicarul Grigore Ureche a scris că sfințirea bisericii a avut loc la 14 octombrie 1558 (7066) și a fost celebrată de mitropolitul Grigorie Roșca, înconjurat de un sobor de 116 preoți și diaconi. (""Mai apoi
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Europa. Tratativele s-au soldat cu un eșec din motive necunoscute. Probabil Ferdinand nu a înțeles solia, ori s-a temut de Soliman Magnificul. În schimb, otomanii s-au îngrijorat de cutezanța lui Cornea și ca să regleze conturile cu domnitorul moldovean au dat domnia lui Petru Rareș, precum și oaste ca să cucerească tronul. Confruntarea a avut loc la Galați unde, părăsit de boieri, Alexandru Cornea a fost înfrânt de unchiul său. Pe 23 februarie 1541, Alexandru Cornea a fost decapitat iar la
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
în luna august a aceluiași an. Nu se cunoaște rezultatul luptelor din aceea vară însă, o lună mai târziu, Basarab cel Bătrân, reînscăunat pe tronul părinților săi, solicită principelui Transilvaniei, Ștefan Bathory I de Ecsed, sprijin militar până la sosirea armatelor moldovene care erau pe drum. Armata ardeleană a venit repede însă nu pentru a-l susține pe Laiotă Basarab ci pentru a impune pe tron pe Basarab cel Tânăr, nepotul de frate al acestuia. Prima luptă dintre cei doi se dă
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
oștire otomană în frunte cu fostul voievod Radu cel Frumos îi pune pe fugă pe ambii pretendenți. Armata ce venea se dovedi a fi forța principală a unei mari invazii otomane în drum spre Moldova. Laiotă îl înștiițează pe voievodul moldovean despre intențiile otomanilor, acesta pregătind din timp defensiva. Luptele care au urmat se încheie cu strălucita victorie de la Podul Înalt din 10 ianuarie în urma căreia tronul Țării Românești rămâne liber. Laiotă, în fruntea unui corp militar, taie calea unei armate
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]