26,424 matches
-
faptul că excesul ponderal ar conferi protecție în anumite afecțiuni cronice. Observația a fost dovedită pentru prima dată la pacienții cu boală renală cronică în stadii avansate, pentru care obezitatea a constituit un factor de prognostic favorabil (4,5). Conceptul propus este cunoscut ca „paradoxul obezității” (6,7). Ulterior, mai multe colective de autori au adus dovezi în favoarea acestui concept în diverse patologii: la pacienții cu afecțiuni cardiace cronice, inclusiv insuficiență cardiacă (IC) (8,9), cu fibrilație atrială (10), în caz
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
rezidă în modificarea statusului neuro‑endocrin al persoanelor cu exces ponderal, în sensul protecției oferite față de riscul de malnutriție în perioada postprocedurală, cu modularea progresiei remodelării cardiace postinfarct miocardic (secundară remodelării vasculare coronariene în caz de obezitate). Un alt mecanism propus ar fi protecția oferită de obezitate față de riscul de apariție a aritmiilor ventriculare maligne în cursul SCA, dar și în perioada postprocedurală, ceea ce ar conduce la reducerea riscului de moarte subită (14). Aceste rezultate sunt contrazise de autorii studiului MUSIC
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
decât ființa primită. Suntem, astfel, fără ca, omenește, să începem să fim. Primul pas pe care îl face copilul, în măsura în care reprezintă prima înfrângere a fricii și prima ieșire din hotarul primit al imobilității sale, este prima zvâcnire a libertății, primul hotar propus și atins, primul simulacru de proiect și de preluare de sine în proiect. Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sine în proiect. Acest „eu“ gol, care premerge oricărui proiect și care se refuză oricărei preluări în proiect, îl descopăr apoi în lene. Acest „eu“ gol, care apare la capătul oricărei neizbutite preluări în proiect, care rămâne, neputincios, în fața hotarelor propuse și neatinse, îl descopăr deopotrivă în ratare și în bovarism. Dar pentru că hotărârea poate să fie și hotărâre în privința altuia, orice preluare în proiect poate să fie o ieșire din granițele proprii, poate să fie o depășire de hotar spre
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
violentarea constantă a unui material rezistent. Intensitatea minimă a caracterului dramatic al destinului este desemnată îndeobște prin expresia „destin fericit“. Destinul fericit, care presupune victoria lesnicioasă a spiritului asupra materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul „destinului fericit“, distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când acest lucru se petrece, când limita de atins se confundă cu limita interioară (nemaiexistând astfel nici o limită de depășit), atunci în loc de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de prejudecata faptei și în care promisiunea se însoțește cu așteptarea împlinirii ei. Dar cum orice faptă - și mai ales aceea care urmează să dea socoteală de „sensul vieții“ și de împlinirea lui - presupune o ieșire din sine către scopul propus, sistemul constitutiv de limite interioare trebuie depășit în vederea obținerii unei noi identități. Într-o lume în care omul se definește prin alegere, promisiune și faptă și în care „tot ce e mai bun“ în el se află mereu dincolo de el
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
blestemul comenzii sau sub cel al supunerii este spaima însăși a pierderii libertății. Dar cine, dintre cel ce are libertatea și cel care o caută, provoacă primul blocarea mecanismului puterii? Pentru că orice căutare este dificilă, oboseala, renunțarea sau uitarea țelului propus țin de însăși esența căutării. De aceea, cel care caută îl corupe primul pe cel care are, făcându-l să piardă, prin perpetuarea comenzii, ceea ce el are deja: libertatea. Pentru că obosește și renunță, cel care caută se transformă în „cel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un an: Congresul voia să creadă că Planul Marshall reprezenta o barieră economică În calea expansiunii sovietice. Dar În iunie 1947, oferta de ajutor a fost Înaintată tuturor țărilor europene, fără deosebire. Stalin și Molotov suspectau, desigur, motivele americanilor (termenii propuși de Marshall erau incompatibili cu economia Închisă a Uniunii Sovietice), dar părerile lor nu erau Împărtășite de restul Europei de Est, care nu era Încă un bloc. Astfel, ministrul de Externe necomunist la Cehoslovaciei, Jan Masaryk, a acceptat cu entuziasm
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
muncitoare britanică (minerii mai ales) față de orice compromis cu miniștrii conservatori. Astfel, când Heath a sugerat În 1973 Închiderea unor mine de cărbuni neprofitabile și a Încercat să limiteze prin lege capacitatea sindicatelor de a iniția conflicte de muncă (lucru propus, apoi abandonat de Partidul Laburist cu câțiva ani Înainte), țara a fost paralizată de un val de greve. La alegerile pe care le-a organizat pentru a decide „cine conduce țara”, Heath a pierdut la limită În fața lui Harold Wilson
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai interveni. Dar, pe 18 decembrie, Partidul Comunist Lituanian s-a scindat; o majoritate zdrobitoare voia independența imediată. Gorbaciov nu mai putea rămâne neutru. Pe 11 ianuarie 1990, el s-a deplasat la Vilnius, unde s-a pronunțat Împotriva secesiunii propuse, făcând apel la moderație. Însă (a câta oară?) era contrazis de propriul exemplu. Încurajat de victoria electorală a grupării Sajüdis, de faptul că Gorbaciov convinsese Comitetul Central Sovietic să renunțe la garantarea prin constituție a „rolului conducător” al Partidului 9
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sugerează că toate formele de suferință colectivă sunt În esență comparabile, chiar interșanjabile, a fost respinsă energic de Marek Edelman, singurul dintre liderii răscoalei din ghetoul varșovian aflat Încă În viață. El a semnat În 2003 o petiție Împotriva Centrului propus. „Ce fel de aducere-aminte? Au suferit chiar atât de mult? Pentru că și-au pierdut casele? Bineînțeles că e trist să fii forțat să Îți părăsești casa și să-ți abandonezi pământurile. Dar evreii și-au pierdut casele și toate rudele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
proiect” realizat pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza, mai ales că În luna ianuarie s-au sărbătorit 148 de ani de la Unirea Principatelor Române. Acest proiect a permis abordarea transdisciplinară a Învățării școlare și a oferit elevilor cunoștințe În rezolvarea sarcinilor propuse. Principalele obiective ale acestui proiect au fost: - să identifice și să folosească informații provenite din lecturi și legende istorice - să descrie Într-o manieră simplă și clară un personaj istoric folosind surse istorice și literare date - să utilizeze tehnici simple
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Surdu Janeta, Surdu Mircea () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93540]
-
rupturii”, cu alte cuvinte, managementul resurselor umane are ca obiectiv nu o simplă schimbare treptată, reproducând vechile tendințe, ci promovarea unor procese și tendințe noi care să asigure o ,,configurație indusă”, concepută și realizată prin măsuri manageriale concentrate pe obiectivele propuse. „Sesizând începutul «rupturii», strategiile și politicile de ocupare vor avea un rol activ”<footnote Ibidem, p. 168. footnote>. În acest sens, „politicile de ocupare devin «pârghii» de creare a noi realități în structurile socio-profesionale, cunoaștere fiind nu numai un termen
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
situații de muncă. Putem, deci, vorbi de managementul activităților umane legate de proiectarea și conducerea afacerilor, de cercetare sau învățământ, de conducerea membrilor unor organizații în elaborarea și realizarea strategiilor de acțiune, în motivarea și coordonarea participării la împlinirea scopurilor propuse și rezolvarea conflictelor (posibile și reale) unor grupuri sociale etc. Managementul resurselor umane ca fundament al activităților manageriale. Putem spune că în orice activitate managerială și în orice domeniu de prezență al acestuia, practica managerială are ca fundament acțional relațiile
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umane, prin natura sa, presupune o acțiune bazată pe strategii bine elaborate, care (2.1) pot fi considerate ca oferind domeniul-cheie al analizelor manageriale. Orice fel de strategie trebuie să conțină un capitol privind asigurarea antrenării oamenilor la realizarea obiectivelor propuse. Dar în afara acestor referiri, strategiile elaborate în spațiul de competență a managementului resurselor umane au un anumit specific al lor. Strategiile managementului resurselor umane pornesc de la înțelegerea particularităților oamenilor din organizație și se dezvoltă prin luarea în considerare a capabilităților
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
relevabil pe un alt versant. Apariția societății artistice este dublată de apariția revistei cu același nume, (Ileana), din care nu apar, din păcate, decât șase numere, dintre care două numere duble principalul ei finanțator, Al. Bogdan-Pitești fiind arestat. Dintre conferințele propuse, societatea nu organizează decât una, prin aducerea în țară a lui Joséphin Péladan, principalul susținător al simbolismului în artele plastice. Apărau arta nouă simbolistă, de natură creștin-catolică a mișcărei din Paris. "Magul Sar Péladan, șeful acestei mișcări, a conferențiat și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
abilitatea de a ne face Înțele ideile, de a transmite informații, a explica, clar și precis, de a ne exprima punctele de vedere pe Înțelesul celor din jur, făcându-i pe ceilalți să colaboreze sau să ne urmeze ăn acțiunile propuse. Claritatea presupune și abilitate În utilizarea limbajului și În comunicare. Considerăm că, prin dezvoltarea componentelor intelectuale ale creativității, fluență și flexibilitate În comunicarea directă se antrenează și claritatea, transformându-se În competență În comunicare. Formularea și reformularea problemelor, definirea și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Băsescu nu pare să fi oferit un program pozitiv foarte atractiv. El a oferit mai degrabă o atitudine: promisiunea luptei împotriva corupției, a unei schimbări nedefinite și, în special, afișarea unui comportament dinamic și hotărât. Nu programul și nici obiectivele propuse - lupta împotriva corupției și reconsiderarea sistemului de pensii - au constituit cauza schimbării atitudinilor electorale, ci promisiunea unor acțiuni de schimbare, deși echipa care urma să vină nu prezenta o vizibilitate pozitivă, ci chiar un trecut înnegurat. Ulterior, incapacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acțiunea orientată de plan, presupune că se va realiza obiectivul dacă se aplică prevederile planului într-un mod corect. Rapoartele de monitorizare au mai multe funcții. În primul rând, se asigură aplicarea planului pentru a realiza, prin aplicarea acestuia, obiectivul propus. În al doilea rând, se asigură orientarea continuă a actorilor implicați pentru a acționa în direcția conținută în plan. Se creează o conștientizare și o interiorizare a obiectivului. Actorii individuali și colectivi, instituțiile interiorizează obiectivul/planul și creează o „cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
plan. Se creează o conștientizare și o interiorizare a obiectivului. Actorii individuali și colectivi, instituțiile interiorizează obiectivul/planul și creează o „cultură a orientării spre dezvoltare”. Monitorizarea poate asigura implementarea cu succes a planului, dar nu neapărat realizarea obiectivului global propus. Aceasta depinde nu numai de aplicarea consecventă a planului, ci și de calitatea strategiei/planului. Riscul monitorizării este crearea unei anumite rigidități a acțiunii, o deschidere insuficientă față de critica opțiunii strategice/a planului și explorarea alternativelor. Faza a opta: evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
administrare/repartiție a fondurilor, la faptul că structurile regionale, nu reușesc să reprezinte interese cu adevărat regionale impactul lor rămânând mai degrabă local, precum și la faptul că „noile structuri administrative consumă o parte din rezervele destinate dezvoltării” (Mărginean, 2003). Soluțiile propuse sunt, de asemenea, opuse. Pe de o parte, susținătorii ideii regionale vorbesc despre întărirea rolului instituțiilor regionale, argumentând faptul că lipsa lor de eficiență este cauzată tocmai de lipsa de libertăți administrative și financiare: „Diferitele modele de organizare din Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
asistență socială pot fi asimilate opțiunii de solidaritate socială liberale. Dar sumara analiză a secțiunii dedicate politicilor sociale din planul de guvernare și lipsa unui plan concret sau a unei analize a sectorului serviciilor conturează mai degrabă ideea că direcțiile propuse sunt elemente ale unui experiment riscant atât pentru sectorul nonguvernamental, cât și pentru cel public. Este suficient să aducem în discuție câteva puncte vulnerabile ale sectorului nonguvernamental: disparitățile regionale și pe medii ale distribuției ONG-urilor active - estimările FDSC (2001
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de sănătate și standard de viață. Națiunile Unite au stabilit pentru perioada 1990-2015 un plan de acțiune la nivel mondial, pentru a îmbunătăți unii indicatori globali implicați în dezvoltarea socială. Mă voi referi în continuare doar la unele dintre obiectivele propuse, ce sunt legate de îmbunătățirea indicatorilor de sănătate: • obiectivul nr. 4: se referă la reducerea mortalității infantile la nivel global (ținta este reducerea cu două treimi între 1990 și 2015 a numărului de decese sub 5 ani); • obiectivul nr. 5
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în mediul rural, spre exemplu); • ineficiența de organizare și de management financiar în domeniul sanitar (programele specifice pentru diverse boli nu sunt integrate în sistemul general într-un mod eficient). Principalele puncte nevralgice în care trebuie acționat depind de obiectivele propuse. În cazul mortalității infantile: malnutriția (starea de sănătate și nutriție a mamei înaintea și în timpul sarcinii), bolile parazitare sau infecțioase ale nou-născutului, imunizarea și nevoia de vitamina A, fier, zinc, iod a sugarului. În cazul mortalității materne, se poate acționa
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Salzburg. *** 2003, Reaching the Rural Poor, World Bank, Washington, DC. *** 2004, Millennium Declaration: Report of the Secretary-General, United Nations Organization. *** 2004, Our Common Future, World Bank, Washington, DC. Efecte ale migrației internaționale asupra dezvoltării sociale. Cazul României Monica Constantinescu Subiectul propus este unul susceptibil de a fi considerat o reacție la presiunea momentului. Migrația, este, fără discuție, un fenomen de actualitate în spațiul social românesc la începutul secolului XXI. S-ar putea afirma că realitatea îl impune. „Problema”, să spunem așa
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]