26,276 matches
-
numai din punct de vedere politic. Și cu toții am căzut de acord că arta nu putea fi decât un instrument al luptei de clasă, dacă în genere avea vreo valoare. Sub imperiul amintirilor trecutului, dezamăgiți în speranțele noastre, nu vedeam salvarea omenirii decât într-o soluție radicală: lupta organizată a proletariatului, cucerirea puterii.” (Pișcător 1966, 27) Apariția teatrului politic și a experimentelor de teatru muncitoresc german se leagă de numele lui Erwin Pișcător (regizor) și Bertolt Brecht (regizor și dramaturg). Concepția
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
unui astfel de proces. Replica sarcastică a tatălui care îi repetă fiicei cât de bine se descurcă pe postul ei atrage atenția tocmai asupra naturii morale controversate a jobului, însă acest aspect rămâne un fir narativ fără continuitate. Pentru Winfried, salvarea de acest scenariu dezumanizant este umorul, însă în realitate râsul nu e o salvare propriu-zisă. ci mai degrabă o portiță prin care se strecoară doar Ines. Așa cum însăși protagonista punctează într-o conversație cu tatăl ei, umorul nu-i poate
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
bine se descurcă pe postul ei atrage atenția tocmai asupra naturii morale controversate a jobului, însă acest aspect rămâne un fir narativ fără continuitate. Pentru Winfried, salvarea de acest scenariu dezumanizant este umorul, însă în realitate râsul nu e o salvare propriu-zisă. ci mai degrabă o portiță prin care se strecoară doar Ines. Așa cum însăși protagonista punctează într-o conversație cu tatăl ei, umorul nu-i poate salva pe cei care urmează să-și piardă locul de muncă într-un viitor
Cronică - Toni Erdmann, regia Maren Ade () [Corola-website/Science/296116_a_297445]
-
fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare, fără să mai revadă vreodată Bucureștiul (un control radiologic a semnalat, încă din ianuarie, "opacitate suspectă la plămânul drept"). La 7 iulie, Rebreanu scria în "Jurnal": „"Perspective puține de salvare, dată fiind vârsta mea, chistul din plămânul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică."” La 1 septembrie 1944, la Valea Mare, a încetat din viață la vârsta de 59 de ani. După câteva luni a fost deshumat și reînhumat la Cimitirul
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
facilitat cucerirea peninsulei italiene, a Țărilor de Jos și a mai multor teritorii la vest de Rin. Pe plan intern, agitația populară a radicalizat Revoluția semnificativ, culminând cu ascensiunea lui Maximilien de Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă de Comitetul Salvării Publice în timpul „Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea lui Robespierre și înlăturarea de la
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
24 de ore de la prinderea lor, procesele desfășurându-se fără jurați și fără recurs. Au fost votate legi draconice împotriva emigranților, proprietățile fiind confiscate, iar cei care se întorceau în Franța erau executați. La 6 aprilie a fost înființat Comitetul salvării publice, care dirija și accelera activitățile miniștrilor, preluându-le autoritatea. Comitetul depindea de sprijinul Convenției. Danton, susținut de "câmpie", dorea un comitet fără extremiști. Dintre cei nouă membri aleși în aprilie, șapte erau din "Câmpie", inclusiv Barere, doi montagnarzi, dintre
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
produsele de baza. Pentru a evita un masacru, Convenția a fost nevoita să consimtă arestarea a 29 de deputați și a doi miniștri girondini. După 2 iunie, mulți deputați și-au pierdut încrederea în monagnarzi. La formarea noului comitet al salvării publice, în iulie-septembrie 1793, toți cei 12 membri erau montagnarzi sau deputați ai "câmpiei", toți aparținând clasei mijlocii, cu excepția nobilului Herault de Sechelles. Nu exista președinte și toți răspundeau împreuna pentru acțiunile Comitetului, care avea să devina primul guvern puternic
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în iunie 1793, precedată de o Declarație a drepturilor. A fost proclamat dreptul la insurecție. Toți bărbații aveau drept de vot, iar alegerile erau directe. Au fost cerute recrutări, "levée en masse" desfășurându-se în august 1793, sarcina revenind Comitetului salvării publice. Prima categorie de recruți erau bărbați necăsătoriți între 18-25 de ani, numărând un milion de oameni, ce trebuiau să fie hrăniți, înarmați și instruiți. Fabricile de stat au fost adaptate să producă arme și muniție, iar materiile prime erau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
efective, să asigure aprovizionarea cu alimente a capitalei, prin rechiziționări în zonele producătoare de cereale din nord, să ocupe o treime din oamenii săi, să participe la sălbatica reprimare a revoltei federaliste din Lyon și să participe la descreștinare. Comitetul salvării naționale nu a agreat armatele revoluționare pentru că erau anarhice și nu se supuneau autorităților și pentru că generau opoziție față de revoluție prin metode brutale. În iulie, Convenția a cedat presiunii populare exercitate de Roux și de sanculoți, votând legea care pedepsea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
guvernul a revenit asupra prețurilor, majorându-le în februarie 1794. Orașele și armatele au fost hrănite, iar asignatul, care valora 22% din valoarea nominală în august, a crescut la 48% în decembrie 1793. Teroarea oficială a fost exercitată de comitetele salvării publice și ale siguranței generale, centrat în Paris și ale cărei victime au fost aduse în fața Tribunalului revoluționar. Mai era Teroare în regiunile revoltelor federale. A treia Teroare era în celelalte zone ale Franței, controlată de comitete de supraveghere, a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Pe 4 decembrie, "câmpia" și "muntele" au acceptat o nouă lege. Cele două comitete căpătau puteri executive depline. Comitetul siguranței generale răspundea de politie și de siguranța internă, iar Tribunalul revoluționar și comitetele de supraveghere treceau sub controlul său. Comitetul Salvării publice avea atribuții ample ca supervizarea miniștrilor și generalilor, trebuind să stabilească politica externă, să epureze și să dirijeze administrația locală. Autoritățile din comune și departamente au fost trecute în subordinea unor agenți naționali numiți de guvernul central și răspunzători
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și să dirijeze administrația locală. Autoritățile din comune și departamente au fost trecute în subordinea unor agenți naționali numiți de guvernul central și răspunzători în fața acestuia. Reprezentanții în misiune, trimiși de Convenție în aprilie, au fost trecute sub autoritatea Comitetului salvării publice, toate armatele revoluționare fiind dispersate. Anarhia a luat sfârșit , iar autoritatea sanculoților a fost redusă. Multe elemente ale Vechiului Regim au reapărut, Robespierre justificând că era necesară o dictatură până când inamicii interni și externi vor fi înfrânți. Principalul pericol
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
popular în rândul sanculoților. Hebert i-a sprijinit pe iacobini împotriva girondinilor și dorea o funcție după lovitura de stat din 2 iunie 1793. Nu a fost numit ministru de interne și s-a întors împotriva iacobinilor. A acuzat Comitetul salvării publice de tiranie și a încercat să câștige puterea devenind susținător al nemulțumirii populare. Hebertiștii aveau puțini simpatizanți în Convenție, dar mulți în Clubul Cordelierilor, Comuna, Armata revoluționară pariziană și în societățile populare. Robespierre i-a antipatizat profund pentru că a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și pentru că ar fi fost cumpărat de puteri străine. Camille Desmoulins, prietenul sau, l-a susținut în tentativa de a pune capăt Terorii. Desmoulins a cerut în ziarul sau, Le Vieux Cordelier, eliberarea a 200.000 de cetățeni suspectați. Comitetul salvării publice l-a considerat pe Danton drept o amenințare, având mulți adepți în Convenție și credea că va restaura monarhia. Danton a fost adus în fața Tribunalului revoluționar la 5 aprilie 1794, el, Desmoulins și ceilalți adepți ai săi fiind executați
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Populația era scârbită de Marea Teroare. Nu mai era necesară pe plan extern din moment ce Franța preluase ofensiva în primăvara 1794, recucerind Belgia și traversând Rinul, Alpii și Pirineii. Cele două comitete au început să intre în conflict. În aprilie, Comitetul salvării publice și-a înființat propriul său departament de politie, condus de Robespierre, pentru a-i urmări pe funcționarii incorecți. Comitetul siguranței generale a fost profund afectat de amestecul atribuțiilor sale privind siguranța internă. Au izbucnit conflicte și în interiorul Comitetului salvării
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
salvării publice și-a înființat propriul său departament de politie, condus de Robespierre, pentru a-i urmări pe funcționarii incorecți. Comitetul siguranței generale a fost profund afectat de amestecul atribuțiilor sale privind siguranța internă. Au izbucnit conflicte și în interiorul Comitetului salvării publice. Billaud și Collot erau legați de Hebert, s-au simțit amenințați de Robespierre. Robespierre a dispărut din viata publica mai bine de o lună. Nu mai ținea discurs în Convenție. Era epuizat fizic și emoțional după ce membrii comitetului au
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de colaborarea cu PD și confruntat cu riscul de a nu mai intra în Parlament, PSDR a decis în 2001 fuziunea cu PDSR și formarea Partidului Social-Democrat (PSD). La 6 februarie 1990 s-a înscris în registrul partidelor politice Frontul Salvării Naționale, rezultat al transformării FSN din organ provizoriu al puterii de stat în mișcare populară. În aprilie 1990 a avut loc prima Conferință Națională a FSN, care l-a ales în funcția de președinte pe Ion Iliescu. Deși a câștigat
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
viziune au determinat divizarea FSN. Susținătorii moțiunii „Viitorul - Azi” au câștigat în urma votului iar Petre Roman a devenit președintele FSN. Grupul celor care au pierdut alegerile în interiorul FSN s-a desprins și a format un nou partid, Frontul Democrat al Salvării Naționale. La prima Conferință Națională a noului partid, care a avut loc în 27-28 iunie 1992, s-a hotărât susținerea lui Ion Iliescu pentru alegerile prezidențiale. Susținătorii moțiunii „Viitorul- Azi”, deși au reușit să se impună în interiorul FSN, au pierdut
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
care să asigure un control strict asupra finanțării campaniilor electorale. La data de 19 aprilie 2013, Congresul s-a desfășurat la București. Acesta s-a încheiat cu realegerea lui Victor Ponta în funcția de președinte al partidului. Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN) a rezultat prin desprinderea de FSN, în martie 1992, a unei aripi majoritare, grupate în jurul lui Ion Iliescu. În iulie 1993, FDSN a absorbit, prin fuziune, Partidul Republican, Partidul Cooperatist și Partidul Socialist Democratic Român și a devenit
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
a căpătat o celebritate nedorită, mai ales în urma prefeței semnată de magistrul lui Sebastian și al generației Criterioniste, profesorul Nae Ionescu. Textul lui Nae Ionescu încerca să fundamenteze antisemitismul din perspectivă teologală, conchizând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. La scurt timp va publica și Cum am devenit huligan, în care adună articolele apărute în presă, care reprezintă un dosar al receptării operei sale. Procedeul foarte modern îl reia pe cel folosit de romancierul André Gide
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
țării. Noul guvern a revocat multe din politicile autoritare comuniste și a închis câțiva dintre conducătorii regimului comunist. În mai 1990 s-au organizat alegeri ale partidelor pentru legislatură și președinție. Iliescu a fost ales președinte, iar partidul său, Frontul Salvării Naționale, a câștigat controlul legislativ. Petre Roman a devenit prim-ministru. Alegerile însă nu au pus punct demonstrațiilor antiguvernamentale. Dezlănțuirile minerilor au dus la demiterea guvernului Roman în septembrie 1991. În octombrie, fostul ministru de finanțe, Theodor Stolojan i-a
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
lucrează ca docent universitar de Istoria logicii și Metafizică (adresa Facultății de Litere și Filosofie din București, nr. 259, 12 iunie 1929). În noiembrie deschide cursul de "Teoria cunoștinței" (predat până în mai 1926) și cel de "Metafizică", cu tema " Problema salvării în „Faust” al lui Goethe". În Cartea Semicentenarului, Nae Ionescu apare cu art. "Filosofia românească". La 1 ianuarie 1926 este numit conferențiar definitiv de Istorie a logicii și Metafizică (adresa Ministerului Instrucțiunii nr. 8667, din 1926). 24 ianuarie - conferința "Misticii
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
Universitare "Carol I", ciclu organizat de Institutul de Cultură Italiană din București). 18 februarie - conferința "Charles Piguy" (aula Fundației Universitare "Carol I", ciclu consacrat literaturii franceze, organizat de Gruparea „Poesis”). 20 februarie - după șase prelegeri, încheie cursul cu tema " Problema salvării în „Faust" al lui Goethe" (litografiat; tipărit in 1996). Ține conferința "Filosofia regionalismului cultural" la Biblioteca populară „Petre Armencea", în cadrul "Cercului de studii și cercetări locale al orașului și ținutului Brăilei". (Rezumat în „Analele Brăilei", ianuarie - martie 1936, după presa
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
1934 apare romanul lui Mihail Sebastian, "De două mii de ani...", cu o prefață de Nae Ionescu concepută ca o antiteză la tematica romanului - această prefață încercă să fundamenteze antisemitismul prin perspective teologice, concluzând că evreii nu au nici o putință de salvare întrucât sunt evrei. Timp de câteva luni se duce o amplă și pasionantă polemică în presă în jurul romanului, prefeței și problematicii puse de autor și prefațator. Dintre polemiști: Tudor Teodorescu-Braniște, Pompiliu Constantinescu, Octav Șuluțiu, Șerban Cioculescu, Mircea Eliade, George Racoveanu
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
până în anul 2003, și să susțină, minim un an, forțe militare de până la 60000 de soldați, care să efectueze întreaga gamă de așa-numite "activități Petersburg", stabilite prin Tratatul de la Amsterdam, din 1997. Acestea constau în • sarcini umanitare și de salvare; • sarcini de menținere a păcii; • sarcini ale forțelor combatante în rezolvarea crizelor, inclusiv, de menținere a păcii. Rolul acestora ar fi acela de a efectua operațiunile militare sub conducerea UE, ca răspuns la crizele internaționale, în circumstanțe în care NATO
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord () [Corola-website/Science/296611_a_297940]