28,530 matches
-
pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 398 Înalta trădare Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare și se pedepsesc cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 399 Acțiunile ostile contra statului Faptele prevăzute în art.
CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (*actualizat*) ( LEGEA nr. 286/2009 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272036_a_273365]
-
pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 398 Înalta trădare Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare și se pedepsesc cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 399 Acțiunile ostile contra statului Faptele prevăzute în art.
CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (*actualizat*) ( LEGEA nr. 286/2009 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272039_a_273368]
-
pune în pericol securitatea națională, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 398 Înalta trădare Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârșite de către Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, constituie infracțiunea de înaltă trădare și se pedepsesc cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Articolul 399 Acțiunile ostile contra statului Faptele prevăzute în art.
CODUL PENAL din 17 iulie 2009 (*actualizat*) ( LEGEA nr. 286/2009 ). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272034_a_273363]
-
cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Art. 127 din Codul de procedură civilă apare astfel ca fiind alternativa la instituția strămutării, în ipoteza aplicării sale nemaifiind necesară sesizarea curții de apel sau a instanței supreme, după caz, pentru a se pronunța asupra cererii de strămutare a procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților. 24. Curtea observă că, în speța de față, reclamantul judecător nu ar fi
DECIZIE nr. 7 din 16 mai 2016 referitoare la recursul în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură civilă, cu privire la interpretarea sintagmei "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", respectiv dacă aceste norme de drept sunt sau nu incidente şi în cazul reclamanţilor ce fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) al parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272749_a_274078]
-
aspect propriu de inadmisibilitate, prin aceea că, în mod obiectiv, nu constă în formularea unei probleme de drept, ci în expunerea datelor particulare ale cauzei cu care este învestită instanța de trimitere, finalitatea urmărită fiind aceea a rezolvării de către instanța supremă a conflictului de drept procesul penal dedus judecății. În concluzie, reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea sesizării, ca inadmisibilă. Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, președintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ��n materie penală
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
a pedepsei închisorii nr. 359/10 martie 2015, executabil în perioada 8 noiembrie 2017-7 noiembrie 2019. În raport cu situația factuală anterior menționată, raportânduse la critica formulată de contestator, Tribunalul Dâmbovița a apreciat că o primă chestiune care trebuie supusă dezlegării instanței supreme, în procedura prevăzută de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, este dacă "în cazul intervenirii liberării condiționate din executarea unei pedepse privative de libertate, acordată potrivit dispozițiilor art. 59 și următoarele din Codul penal anterior, dar după
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
427/262/2015. În argumentare, în esență, judecătorul-raportor a susținut că, deși sesizarea îndeplinește condițiile de admisibilitate privind titularul, etapa procesuală în care poate fi formulată, precum și cerința ca asupra chestiunii de drept să nu se mai fi pronunțat instanța supremă printr-o hotărâre prealabilă sau o decizie de recurs în interesul legii, aceasta nu îndeplinește și condiția referitoare la existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, întrucât prima chestiune de drept
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
penală, posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea o
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
nr. 21 din 14 ianuarie 2016, pronunțată de Judecătoria Moreni în Dosarul nr. 1.427/262/2015. De asemenea, este îndeplinită și cea de-a treia condiție enunțată, întrucât chestiunea de drept cu a cărei dezlegare a fost sesizată instanța supremă nu a primit o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă anterioară sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs. În ceea ce privește îndeplinirea cerinței existenței unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
lucru judecat (Sentința penală nr. 3.148/2014 a Judecătoriei Ploiești).Tribunalul Dâmbovița, apreciind că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 61 din Codul penal anterior, iar nu cele ale art. 104 alin. (2) din Codul penal, cere practic instanței supreme exercitarea unui control judiciar asupra unei soluții definitive, în afara cadrului prevăzut de dispozițiile legale care reglementează căile extraordinare de atac. Or, mecanismul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție rezolvarea de principiu a
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
chestiuni ce țin de particularitățile fondului speței; prin Decizia nr. 31 din 19 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 11 ianuarie 2016, de respingere a sesizării ca inadmisibilă, s-a reținut că instanța supremă, în unificarea practicii judiciare prin mecanismul hotărârii prealabile, vizează acele chestiuni de drept ce influențează soluția în cauză, însă nu determină baza factuală, caracterizarea în drept și nici legea aplicabilă cauzei în ipoteza succesiunii de legi, acestea aparținând exclusiv instanței
DECIZIE nr. 14 din 18 mai 2016 sesizarea formulată de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală prin Încheierea de şedinţă din data de 11 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.427/262/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272710_a_274039]
-
informare și relații publice. ... Articolul 32 (1) Campaniile de informare și relații publice se planifică în scopul atingerii unor obiective specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate, stabilite pentru domeniul apărării prin hotărâri ale Parlamentului României și ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, prin Strategia națională de apărare a țării și Programul de guvernare, precum și prin Carta albă a apărării și Strategia militară a României. ... (2) În raport cu obiectivele urmărite, campaniile de informare și relații publice se pot planifica pentru
INSTRUCŢIUNI din 7 iunie 2016 privind activitatea de informare şi relaţii publice în Ministerul Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272683_a_274012]
-
care modifică pct. 2 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 41 din 5 iulie 2012 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 5 iulie 2012. Articolul 24 (1) Biroul Electoral Central este alcătuit din 7 judecători ai Curții Supreme de Justiție, dintre care unul va îndeplini funcția de președinte, precum și din câte un delegat al fiecărui partid politic reprezentat în Parlament*). ... (2) Desemnarea celor 7 judecători se va face în cel mult 3 zile de la data stabilirii zilei referendumului
LEGE nr. 3 din 22 februarie 2000 (*actualizată*) privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272388_a_273717]
-
care unul va îndeplini funcția de președinte, precum și din câte un delegat al fiecărui partid politic reprezentat în Parlament*). ... (2) Desemnarea celor 7 judecători se va face în cel mult 3 zile de la data stabilirii zilei referendumului de către președintele Curții Supreme de Justiție, prin tragere la sorți, de pe o lista cuprinzând toți judecătorii în exercițiu ai Curții. ... (3) Președintele Biroului Electoral Central este ales prin vot secret de către membrii acestuia în cel mult 24 de ore de la desemnare. Articolul 25 (1
LEGE nr. 3 din 22 februarie 2000 (*actualizată*) privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272388_a_273717]
-
despre care este întrebat. Prin urmare, legiuitorul a prevăzut dreptul acuzatului de a nu contribui la propria sa acuzare, fapt care reprezintă un element esențial al dreptului la un proces echitabil. Cu privire la dreptul persoanei de a nu se autoacuza, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii, în Cauza Miranda vs. Arizona din 1966, a statuat că orice mărturisire a acuzatului este inadmisibilă dacă nu i se aduc la cunoștință, în prealabil, acele "avertismente Miranda". Astfel, înainte de interogatoriu trebuie să i se aducă acuzatului la
DECIZIE nr. 236 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. (1) şi (3) din Codul de procedură penală. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272416_a_273745]
-
a instanței de contencios administrativ următoarele: Prin Decizia nr. 1.202 din 9 aprilie 2004 Î.C.C.J. a statuat cu privire la nelegalitatea dispozițiilor art. 3 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 , așa cum erau în vigoare la data pronunțării instanței supreme, următoarele: "Dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevăd: «Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au
SENTINŢĂ nr. 225 din 7 mai 2013 referitoare la pronunţarea asupra excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1, 1^1 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271175_a_272504]
-
nu desfășoară activitate la sediul social, or, acest lucru nu este posibil, aducându-se prejudicii acestor persoane juridice, acestea fiind vătămate practic în drepturile lor." În consecință, ca urmare a acestor dispoziții, din alineatul precedent, cuprinse în considerentele Deciziei instanței supreme, Hotărârea Guvernului nr. 977/2003 a fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.012, care a întregit conținutul art. 3 alin. 3, adăugând: "cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale."; și de asemenea a introdus noi alineate
SENTINŢĂ nr. 225 din 7 mai 2013 referitoare la pronunţarea asupra excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1, 1^1 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271175_a_272504]
-
de stabilire a conținutului și sensului normelor de drept civil, această competență revenind chiar Guvernului, ale cărui atribuții sunt strict limitate și decurg din însăși natura funcției pe care acesta o îndeplinește. Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine numai organizarea executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și a o aplica cât mai corect. O hotărâre a Guvernului nu poate deci decât să precizeze și să
SENTINŢĂ nr. 225 din 7 mai 2013 referitoare la pronunţarea asupra excepţiei de nelegalitate a prevederilor art. 3 alin. 1, 1^1 din Hotărârea Guvernului nr. 977/2003. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271175_a_272504]
-
a Tribunalului Neamț și la un articol publicat la data de 27 noiembrie 2013 pe site-ul Juridice.ro. În fine, legat de cea de-a treia chestiune supusă dezbaterii, inculpații s-au limitat la a aprecia oportunitatea sesizării instanței supreme, evitând să exprime un punct de vedere tranșant. Partea civilă statul român nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la chestiunea supusă dezbaterii. Punctul de vedere al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală: Completul care a sesizat Înalta Curte
DECIZIE nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la cuprinsul acţiunilor enumerate în art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274568_a_275897]
-
penală a statuat că admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când privește o dispoziție de drept procesual, de împrejurarea ca interpretarea dată de instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. În considerentele Deciziei nr. 16/2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie
DECIZIE nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la cuprinsul acţiunilor enumerate în art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274568_a_275897]
-
475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea
DECIZIE nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la cuprinsul acţiunilor enumerate în art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274568_a_275897]
-
grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de articolul anterior menționat; - soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Chestiunile de drept cu care a fost sesizată instanța supremă nu au primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu fac obiectul unui asemenea recurs. În cauză, Curtea de Apel Alba Iulia a fost învestită cu soluționarea unei cauze în
DECIZIE nr. 16 din 8 iunie 2016 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile referitoare la cuprinsul acţiunilor enumerate în art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274568_a_275897]
-
Codul de procedură civilă din 1865, care a cunoscut categoria hotărârilor ce nu puteau fi controlate pe calea apelului. Rațiunile pentru care legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului sunt determinate, în principal, de imperativul major al descongestionării instanței supreme de un număr considerabil de recursuri, interesul relativ redus al litigiului constituindu-se deopotrivă într-un temei pentru eliminarea căii extraordinare de atac a recursului. Mai arată că soluția legislativă criticată trebuie analizată și în contextul regândirii regimului căilor de
DECIZIE nr. 362 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274675_a_276004]
-
caz. Totodată, arată că, în ceea ce privește evaluarea prejudiciului de care face vorbire textul, instanțele au o jurisprudență constantă în sensul stabilirii acestuia la momentul săvârșirii faptei prin raportare la cursul valutar de la acea dată. În ceea ce privește soluționarea laturii civile arată că instanța supremă, printr-un recurs în interesul legii, s-a pronunțat prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015. Astfel, arată că nu pot fi reținute criticile autorului
DECIZIE nr. 258 din 5 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274410_a_275739]
-
pronunțe asupra propriei sale hotărâri. Totodată, se generează o situație inechitabilă față de toți justițiabilii care intră sub incidența prevederilor sale și care, datorită unor împrejurări care nu țin de culpa lor procesuală, nu au putut finaliza judecarea recursurilor în fața instanței supreme până la intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 , prin deferirea recursurilor lor, pe cale administrativă, unei alte instanțe, ierarhic inferioare. 6. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt
DECIZIE nr. 364 din 2 iunie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274431_a_275760]