256,150 matches
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile județelor Arad, Hunedoara și Timiș. Aria naturală se întinde în
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-vestică a
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
Messenger". Povestirea se referă la un bărbat pe nume Egaeus care se pregătește să se căsătorească cu verișoara sa Berenice. El are tendința de a cădea în perioade de concentrare intensă în care pare să se separe de lumea exterioară. Starea de sănătate a Berenicei începe să se deterioreze ca urmare a unei boli nenumite până ce singurele părți fizice ale ei care rămân sănătoase sunt dinții; frumusețea acestora începe să-l obsedeze pe Egaeus. Berenice este îngropată, iar în aceeași noapte
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
verișoarei sale, el se întreabă: „De ce ... mi s-a zburlit părul în cap și sângele mi-a înghețat în vene?”. Poe nu include de fapt scena în care dinții sunt scoși. Cititorul știe, de asemenea, că Egaeus era într-o stare de transă în acel timp, fiind incapabil să înțeleagă faptul evident că verișoara sa era încă în viață atunci când a comis îngrozitoarea faptă. În plus, povestirea subliniază că toți cei 32 de dinți au fost scoși. Tema principală este legată
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
pee-kay, cuvântul hindi pentru "bețiv". El adoptă acest nume. Oamenii îi spun că numai Dumnezeu îl poate ajuta să-și găsească telecomanda. PK începe atunci căutarea sa pentru a-l găsi pe D-zeu, dar este confuz / adus intr-o stare de confuzie (confused în limba engleză) de diversele religii ale Indiei și tradițiile lor confuze / neclare. În cele din urmă el descoperă că Tapasvi are telecomanda sa. În orice caz, Tapasvi pretinde în mod fals că a obținut obiectul de la
PK (film) () [Corola-website/Science/334281_a_335610]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nordul României, pe teritoriile județelor Bistrița Năsăud și Suceava. Aria naturală se întinde în extremitatea
Larion () [Corola-website/Science/334278_a_335607]
-
reacția persanilor musulmani împotriva procesului de arabizare din secolele al IX-lea și al X-lea din Iran. Mișcarea este considerată un conflict lingvistic ce are ca punct de pornire complexul de inferioritate lingvistică al iranienilor, care nu erau în stare să utilizeze așa cum trebuia limba arabă. În urmă cuceririi persanilor de către armatele arabe, aceștia se supun cu ușurință procesului de islamizare, dar ceea ce nu pot accepta este înlocuirea propriei limbi cu limba arabă, pe care o adoptă pentru câteva secole
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
în simplul "wali." Cu aceasta, treptat, ”fiind recipientul protectoratului special divin, "wali" devine adjunctul venerat însărcinat cu protecția credincioșilor” și apare o relație de tip maestru-discipol în care maestrul (, , imam (la șiiți) etc.), considerat cu o anumita realizare spirituală și stare de sfințenie, devine un canal de transmitere autorizat ("mawlâ)". ”Ascetul nu ajunge la Dumnezeu decât prin intermediul gnosticilor, titulari ai unei permisiuni speciale de inițiere” spune , fondator al , care a apărut la sfârșitul secolului XVII în Africa de Nord, continuator al liniilor clasice
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
Al șaptelea nivel este ocupat de către "qutb" (pilonul central, axul), care este deținătorul celei mai mari autorități spirituale în cadrul "awliya" '. Fiind sursa fundamentală a grației divine către omenire, el este numit și "al-ghawth" (salvatorul). În conformitate cu tradiția sufi, cel mai frecvent, starea de realizare divină a "awliyii"' rămâne ascunsă credincioșilor obișnuiți. Doar cine ajunge la un anumit grad de purificare lăuntrică poate recunoaște un "waIi. " precizează: "”walaya" este unul dintre secretele divine"”," și doar un "wali" poate cunoaște identitatea unui alt "wali
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
puține adjective, și nu există puține imagini concrete în afară de descrierea școlii lui Wilson. Ritmul este stabilit intenționat ca domol și măsurat cu ajutorul unui stil formal și al unor fraze mai lungi. Mai degrabă decât să creeze un efect poetic sau starea de spirit, așa cum recomandă Poe în „The Philosophy of Composition”, Poe concepe o poveste bazată pe raționalitate și logică. Când Poe i-a scris lui Washington Irving cerându-i un cuvânt de apreciere, el a cerut în mod expres o
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
a gândurilor minții umane însă cei suferinzi vor fi profund alarmați și vor încerca din toate puterile să neutralizeze gândul sau să evite să aibă gândul iar. Persoană în cauză începe să se întrebe în mod costant: “Sunt oare în stare de așa ceva?” sau “S-ar putea asta întâmplă în realitate?” sau “Sunt eu cu adevarat așa?” (deși își dă seama de obicei că frica ei este una irațională, ceea ce ii cauzează și mai mult chin) și încearcă din răsputeri să
Tulburare obsesiv-compulsivă principal obsesivă () [Corola-website/Science/334295_a_335624]
-
sau nevoia de a avea control asupra gândurilor. În ciuda faptului că aceste gânduri intruzive pot părea extrem de reale și impunătoare individului, persoana suferinda nu va duce probabil niciodată la bun sfârșit acțiuni legate de acele gânduri, chiar dacă se crede în stare de astă. Unul dintre motive este pentru că persoana va face tot ce-i stă în puțin ta să evite circumstanțele care pot declanșa gândurile intruzive. Tulburarea poate trece ușor neobservată de mulți clinicieni deoarece seamănă îndeaproape cu simptome ale tulburării
Tulburare obsesiv-compulsivă principal obsesivă () [Corola-website/Science/334295_a_335624]
-
este utilizat pentru Roderick Usher în „Prăbușirea Casei Usher” (1839) sau în „The Colloquy of Monos and Una” (1841). Nu este clar, cu toate acestea, dacă naratorul are de fapt simțurile foarte acute sau dacă el doar își imaginează. Dacă starea lui este considerată a fi adevărată, ceea ce aude el la sfârșitul povestirii nu poate fi inima bătrânului, ci insectele care mișună sub podea. Naratorul admite mai întâi că aude gândaci mișcându-se pe perete, după trezirea bătrânului din somn. Potrivit
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
de filozofi celebri cărora le-a mâncat sufletele, precum și evaluarea sa a gustului fiecăruia. Bon-Bon sugerează că sufletul său este potrivit pentru o tocană sau un sufleu și îl oferă oaspetelui său. Diavolul refuză, spunând că nu poate profita de starea sa de beție „respingătoare și nevrednică de un gentleman”. În timp ce Diavolul pleacă, Bon-Bon încearcă să arunce o sticlă după el, dar lampa de deasupra capului său cade și-l lovește în cap, doborându-l. Poe a trimis povestirea „Bon-Bon” (sub
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]
-
conduși de zvonuri precum că în incinta sa se aflau Bijuteriile Coroanei Poloneze și ale familiei Tęczyński. Ulterior a fost reconstruit, dar în 1768 a ars din nou după ce a fost lovit de un fulger și a rămas în această stare.
Castelul Tenczyn () [Corola-website/Science/334334_a_335663]
-
„” (în ) este o povestire de groază a scriitorului american Edgar Allan Poe, publicată pentru prima dată în decembrie 1845. Ea se referă la un mesmerist (hipnotizator) care introduce un om într-o stare hipnotică la momentul morții. Exemplu de poveste de suspans și de groază, ea este într-o anumită măsură o farsă ce a fost publicată fără pretenția de a fi fictivă și mulți cititori de la data publicării (1845) au considerat-o
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
a admite că povestirea era de fapt o pură ficțiune extremă. Naratorul prezintă faptele din cazul extraordinar al domnului Valdemar, care a provocat discuții publice controversate. El este interesat de mesmerism, o pseudoștiință care implică aducerea unui pacient într-o stare hipnagogică prin influența magnetismului, o activitate care s-a dezvoltat mai târziu în hipnotism. Naratorul subliniază faptul că, după cum știe, nimeni nu a fost vreodată hipnotizat în pragul morții și el este curios să vadă ce efecte ar putea avea
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
și care a fost recent diagnosticat cu ftizie (tuberculoză). Valdemar consimte să fie supus la acel experiment și-l informează pe narator printr-o scrisoare că va muri probabil în douăzeci și patru de ore. Cei doi medici ai lui Valdemar confirmă starea de sănătate proastă a pacientului lor. După obținerea unei noi confirmări din partea lui Valdemar că este dispus să facă experimentul, naratorul se întoarce în noaptea următoare cu două asistente și cu un student la medicină care să-i servească în calitate de
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
mult timp”. Valdemar este hipnotizat rapid, chiar în timpul în care cei doi medici revin și-i servesc ca martori suplimentari. Aflat în transă, el anunță mai întâi că este pe moarte, apoi că este mort. Naratorul îl lasă într-o stare mesmerică timp de șapte luni, verificând-o zilnic. În acest timp Valdemar are pielea rece și albă, fiind lipsit de puls, de bătăile inimii sau de o respirație perceptibilă. În cele din urmă, naratorul face încercări de a-l trezi
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
a-l trezi pe Valdemar, punându-i întrebări cărora li se răspunde cu greutate deoarece vocea lui Valdemar pare să-i iasă din gât și din limba ce-i atârnă, iar buzele și fălcile sale sunt înțepenite. Aflat într-o stare intermediară între transă și veghe, Valdemar îl imploră pe narator să-l adoarmă sau să-l trezească repede. În timp ce făcea cu repeziciune pasele magnetice pentru a-l scoate din transă, Valdemar strigă „Mort! Mort!” în mod repetat; în acest proces
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
un singur moment. Finalul poate sugera că încercările de a dobândi putere asupra morții au rezultate hidoase și că sunt sortite să nu aibă succes. Jeffrey Meyers notează că „Valdemar” poate fi tradus aproximativ ca „valea mării”, sugerând probabil atât starea solidă, cât și pe cea lichidă așa cum apar în imaginile în care corpul lui Valdemar se transformă din starea sa normală solidă în cea lichidă în finalul povestirii. Poe folosește de obicei dinții pentru a simboliza mortalitatea ca și în
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
sunt sortite să nu aibă succes. Jeffrey Meyers notează că „Valdemar” poate fi tradus aproximativ ca „valea mării”, sugerând probabil atât starea solidă, cât și pe cea lichidă așa cum apar în imaginile în care corpul lui Valdemar se transformă din starea sa normală solidă în cea lichidă în finalul povestirii. Poe folosește de obicei dinții pentru a simboliza mortalitatea ca și în dinții „sepulcrali și dezgustători” ai calului din „Metzengerstein”, obsesia cu privire la dinți din „Berenice” sau în sunetul scrâșnetului de dinți
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sud-estul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Bacău, Covasna și Vrancea. Aria naturală se întinde la limita
Oituz - Ojdula () [Corola-website/Science/334329_a_335658]
-
zbor cât și în relaxare. Țipete mai ascuțite pot fi auzite în sezonul împerecherii. În timpul iernii, pasărea este, în general, liniștită. Deși populația se află în declin, specia nu este amenințată de dispariție, conform IUCN Red List, fiind marcată cu stare de conservare „fără risc” ().
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
destupa sticlele de vin pe care urma să le primească. Dar atunci când naratorul (un locuitor din Rattleborough și prieten cu Shuttleworthy și Goodfellow) deschide lada, nu găsește în interior nicio sticlă de vin. Acolo se află, în schimb, cadavrul în stare de putrefacție al domnului Shuttleworthy, care se uită la Goodfellow și-i spune: Cuprins de spaimă, Goodfellow mărturisește că el l-a ucis pe Shuttleworthy, după care imediat cade mort. Nepotul acuzat de crimă este apoi eliberat. Se pare că
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]