26,679 matches
-
Naziste, au recunoscut ocuparea de facto a celor trei state baltice de către sovietici, dar, în perioada postbelică, atât americanii și britanicii cât și celelalte democrații occidentale nu au recunoscut de jure ocupația URSS a Estoniei, Lituaniei și Letoniei. Ca urmare, democrațiile occidentale au recunoscut diplomații estoni, letoni și lituanieni care continuau să funcționeze în numeroase state în numele fostelor lor guverne. Acești diplomați îmbătrâniți au continuat să-și reprezinte statele lor până la recâștigarea independenței patriilor lor. Churchill recunoașterea "de jure" a graniței
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
Anglia Tudorilor coroana a forțat biserica să se separe de Roma astfel încât puterea regală (și în special, mai târziu, parlamenteră) să poate avea control asupra ierarhiei Bisericii Anglicane și să-i poată confisca proprietăți și venituri. Andorra a fost o democrație parlamentară din 1993 Înainte de 1993, Andorra a fost o co-principalitate cu doi șefi de stat: conducătorul Franței (un rege sau președinte) și episcopul spaniol din Urgel. Deși sistemul curent de guvernare permite votul democratic pentru reprezentanții în parlament, episcopul de
Teocrație () [Corola-website/Science/309347_a_310676]
-
în "Caietele / Les Cahiers / Note Books Tristan Tzara", vol. III - IV / no. 5 - 12, 2005, p. 122 sq.), luând atitudine / distanță față de «anemierea literaturii» și față de „câmpia ruginită a imaginarului“ (cf. "Mouvances", articolul-program), ceea ce reverberează (în „capitalismul sălbatic“ și-n „democrația junglei“), de fapt, un alt soi de șabloane / anchiloze, înrudite cu cele de tip proletcultist. Claudine Bertrand descoperă „polidimensionalitatea“ limbii / limbajului "(Limbă-criminal / care zgâlțâie certitudinile // Limbaj gol de cuvinte / Limbă-crucificatoare / Limbă-dâre-de-cerneală / Limbă-pe-hârtie...)", desigur, și dintre limitele tragice ale existențialismului sartrean
Claudine Bertrand () [Corola-website/Science/310355_a_311684]
-
Traian Băsescu, au atins punctul culminant. Pe parcursul anului 2007 au fost readuse în discuție proiectele privind votul uninominal, depuse în anii trecuți de PSD și PNL, dar au fost lansate și alte propuneri, printre care cel propus de Asociația Pro Democrația. La discuțiile lansate de Pro Democrația au fost invitate și partidele politice, având loc mai multe runde de negocieri, astfel încât proiectul să corespundă nevoilor actuale ale României, dar să fie împărtășit și de partidele politice aflate în prim planul scenei
Referendumul pentru schimbarea sistemului de vot din România, 2007 () [Corola-website/Science/310425_a_311754]
-
Pe parcursul anului 2007 au fost readuse în discuție proiectele privind votul uninominal, depuse în anii trecuți de PSD și PNL, dar au fost lansate și alte propuneri, printre care cel propus de Asociația Pro Democrația. La discuțiile lansate de Pro Democrația au fost invitate și partidele politice, având loc mai multe runde de negocieri, astfel încât proiectul să corespundă nevoilor actuale ale României, dar să fie împărtășit și de partidele politice aflate în prim planul scenei politice. La finele acestor negocieri a
Referendumul pentru schimbarea sistemului de vot din România, 2007 () [Corola-website/Science/310425_a_311754]
-
cele două palate, Cotroceni - avându-l ca protagonist pe Traian Băsescu și Palatul Victoria - avându-l ca opozant pe Călin Popescu-Tăriceanu, s-au format două tabere: Guvernul, care suținea în continuare proiectul "votului uninominal mixt prin compensare", propus de Pro Democrația și Traian Băsescu și ulterior PD, adepți ai votului uninominal majoritar în două tururi de scrutin. În octombrie 2007, Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru proiectul elaborat de Pro Democrația și PNL, iar Parlamentul a adoptat, în aceași lună
Referendumul pentru schimbarea sistemului de vot din România, 2007 () [Corola-website/Science/310425_a_311754]
-
proiectul "votului uninominal mixt prin compensare", propus de Pro Democrația și Traian Băsescu și ulterior PD, adepți ai votului uninominal majoritar în două tururi de scrutin. În octombrie 2007, Guvernul României și-a asumat răspunderea pentru proiectul elaborat de Pro Democrația și PNL, iar Parlamentul a adoptat, în aceași lună, această lege. Traian Băsescu a contestat în 21 noiembrie 2007, la Curtea Constituțională, legea asumată de Guvernul României, refuzând să o promulge până ce instanța superioară nu se va exprima asupra constituționalității
Referendumul pentru schimbarea sistemului de vot din România, 2007 () [Corola-website/Science/310425_a_311754]
-
stat|luarea puterii]] de către o junta de ofițeri dominată de [[Georgios Papadopoulos]]. Membrii juntei erau: În 1974, după perioada de dictatură de șapte ani a avut loc un referendum, iar guvernul a schimbat de la o monarhie constituțională la o Prezidențiale democrației parlamentare, iar în 1981 Grecia a devenit membru al Comunității Europene / Uniunii Europene.
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
mandatul de deputat al Alianței PSD+PC în 2008. În perioada 1991 - 1993 se află între fondatorii Partidului Republican și ocupă funcția de Prim-Vicepreședinte al acestui partid timp de doi ani - 1991-1993. Partidul Republican fuzionează în 1993 cu Partidul Democrației Sociale din România, al cărui lider era președintele în exercițiu, Ion Iliescu. Între 1995 și 2004, devine Vicepreședinte al PDSR (ulterior, PSD) și Președinte al Organizației PSD - București, poziție din care a fost înlocuit în februarie 2006. În 2004 Partidul
Dan Ioan Popescu () [Corola-website/Science/304947_a_306276]
-
precum și ziarul lor de partid "Dreptatea". În acest fel, Leonte Răutu se individualizează alături de Ștefan Voicu, Nestor Ignat, Miron Radu Paraschivescu, Silviu Brucan, Sorin Toma, Nicoale Moraru și Traian Șemlaru ca unul dintre criticii de forță ai sistemului pluripartinic al democrației. Din acest grup de propagandiști comuniști se va recruta nucleul dur al ideologilor Partidului Muncitoresc Român. Leonte Răutu este recunoscut că a fost cel mai apropiat colaborator al lui Chișinevschi și deținea funcția de membru al Comitetului Central al PMR
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
Președinte al Consiliului de miniștri al URSS NICHITA HRUSCIOV, Secretar general al PC din URSS Felicitând întreg poporul rus pentru cele cuprinse în comunicatul dat de D-voastră privitor la apropiata retragere a trupelor sovietice din așa-zisele „țări de democrație populară”, în numele poporului român de pe întreg teritoriul locuit de el, în numele dreptății imanente și în numele prieteniei adevărate care trebuie să se creeze de acum încolo între poporul român și poporul rus, vă rog, din adâncul sufletului meu, ca, în măsurile
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
gros de uitare. În Declarația sa de la 26 octomvrie 1917, când Lenin a luat în mâinile sale cârma Rusiei revoluționare, el a spus printre altele: „Prin anexiune sau acaparare a unor teritorii străine, guvernul înțelege, potrivit cu concepțiile despre drept ale democrației, în general, și a claselor celor ce muncesc, în special, orice alipire la un stat mare sau puternic a unei naționalități mici sau slabe, fără consimțământul și dorința acestei naționalități, dorință exprimată precis, limpede și cu bunăvoie, indiferent când a
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
dictaturi militare și războiul civil, Adunarea Națională l-a rechemat la conducere pe Charles de Gaulle. Guvernul acestuia a elaborat Constituția celei de-a Cincea Republici, prezentată populației printr-un referendum și apropbata cu 79% din voturi. Franța devenise o democrație prezidențială, șeful statului și premierul împărțind puterea. Președintele avea puteri speciale din 1962, putând să numească premierul și cabinetul de miniștri, fiind comandantul suprem al armatei, având drept de veto asupra legilor aprobate de parlament și puterea de a dizolvă
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
alte țări, fuseseră condamnați și ei la ani grei de lagăr sub diferite pretexte. Văzuseră pe unde umblaseră un alt mod de viață, își dădeau seama că în lumea capitalistă oamenii trăiau mai bine și că acolo era mai multă democrație decât în țara lor. După terminarea războiului ei se întorseseră în URSS „contaminați” de o ideologie burgheză și erau periculoși. La fel de periculoși erau și prizonierii sovietici de război care lucraseră în lagăre pentru nemți între 1941 și 1945, deoarece văzuseră
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
istorice și de reprezentanți ai societății civile ca un continuator direct, sub o fațadă democratică, al Partidului Comunist Român. CDR s-a constituit la 26 noiembrie 1991, pe baza unui protocol semnat de partidele membre ale Convenției Naționale pentru Instaurarea Democrației (PNȚCD, PNL, PSDR, PER, PAC și UDMR), precum și de alte formațiuni politice și civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România (Partidul Unității Democratice, Uniunea Democrat-Creștină, Alianța Civică, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociația 21 Decembrie, Mișcarea România
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
simțitoare a vieții românilor în decurs de 200 de zile de la preluarea guvernării. Alegerile locale din iunie 1996 au demonstrat ascensiunea popularității CDR. Aceasta a obținut un număr aproximativ egal de voturi cu partidul de guvernare de la acel moment - Partidul Democrației Sociale din România (PDSR), care era succesorul fostului FDSN. Alegerile locale din București au fost din nou câștigate de CDR, care a obținut atât mandatul de primar al Capitalei, prin Victor Ciorbea, cât și cinci dintre cele șase primării de
Convenția Democrată Română () [Corola-website/Science/306097_a_307426]
-
din Rivonia din iunie 1964, Mandela și alți șapte politicieni au fost condamnați la închisoare pe viață pentru trădare. Declarația lui Mandela la un proces a devenit faimoasă: "„Am luptat cu dominația albilor și cu dominația negrilor. Am dorit o democrație ideală și o societate liberă în care toate persoanele să trăiască în armonie și cu egalitate de șanse. E un ideal cu care vreau să trăiesc și să reușesc. Dar dacă este necesar, este un ideal pentru care sunt dispus
Apartheid () [Corola-website/Science/306153_a_307482]
-
de justiție a promovat și a impus în mod brutal legislația antisemită. În anul 1945, după venirea comuniștilor la putere, prof. Istrate Micescu a fost exclus din barou. A fost apoi arestat, acuzat de „acțiuni de rezistență împotriva regimului de democrație populară” și condamnat la data de 1 iulie 1948 la sentința de 20 de ani de temniță grea. După cum relatează cei prezenți în sală, în momentul în care și-a auzit sentința, prof. Micescu a replicat judecătorilor astfel: "„Mulțumesc generozității
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
și frustrările naționalismului tocmai învins în primul război mondial. În bună tradiție marxistă, Blackbourn și Eley atacă teza Sonderweg punând sub semnul întrebării ipoteza liberală conform căreia există o legătură obligatorie între dominația burgheziei, modernizarea industrială și o politică liberală (democrație). După ce Parlamentul de la Frankfurt s-a desființat, Frederic Wilhelm al IV-lea, sub influența generalului Joseph Maria von Radowitz, a susținut formarea Uniunii de la Erfurt, o federație de state germane, excluzând Austria, prin acordul liber al principilor germani. Această unire
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
de Poliție. Această lucrare tratează evoluția, modul de acțiune, transformarea și modernizarea serviciilor de informații din întreaga lume, cu accent și pe evoluția doctrinelor și a cadrului juridic, prezentând în mod deosebit tranziția serviciilor secrete din Europa de Est de la totalitarism la democrație, cu un accent deosebit pe serviciile românești . La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de
Radu Timofte () [Corola-website/Science/304811_a_306140]
-
El își calcula toate mișcările, având ochii ațintiți spre Berlin. Spera să ajungă într-o asemenea poziție, încât Hitler să poată considera avantajoasă acceptarea propunerilor sale. Doi istorici comuniști, Bouvier și Gacon, susțin teza inversă. Stalin nu dorea decât victoria democrațiilor occidentale, iar Ribbentrop, presat de Hitler, și-a intensificat acțiunile diplomatice. Interesul lui Stalin era să evite războiul, dar neavând de-a face decât cu negociatori occidentali fără putere de decizie a optat pentru răul cel mai mic: semnarea unui
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
anume centrul și vestul Andaluziei, împreună cu orașul Sevilla. Republicanii (denumiți și "loialiști spanioli") au primit arme și voluntari din Uniunea Sovietică, Mexic, de la Internaționala Socialistă și de la Brigăzile Internaționale. Republicanii erau o alianță largă, cuprinzând de la centriști care susțineau o democrație liberală capitalistă moderată până la revoluționari anarhiști și comuniști; baza lor umană era mai ales urbană și seculară, dar conținea și țărani fără pământ, și era deosebit de puternică în regiunile industriale ca Asturia și Catalonia. Această facțiune a fost denumită "„loialiștii
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
stat, furia împotriva bisericii și rolului său în viața politică spaniolă s-a reaprins. În afara aspectelor religioase, naționaliștii basci, care erau aproape în întregime de partea republicii erau, în mare parte, catolici. Simpatizanții republicani au proclamat lupta între „tiranie și democrație”, sau între „fascism și libertate”, și mulți tineri care nu erau de origine spaniolă, revoluționari și reformiști s-au alăturat Brigăzilor Internaționale, crezând că Republica Spaniolă era linia întâi a războiului împotriva fascismului. Susținătorii lui Franco, însă, au prezentat lupta
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Versailles din 1919, de-a lungul perioadei celui de-al doilea război mondial până la declanșarea Războiului Rece, perioadă care ar fi fost caracterizată de ipocrizie și trădare. "Trădarea" se referă la faptul că Aliații occidentali - în ciuda faptului că erau promotorii democrației și autodeterminării, în ciuda faptului că semnaseră tratate și formaseră alianțe militare în timpul primului război mondial cu națiunile est și central europene, și-au trădat până în cele din urmă aliații prin nerespectarea sus-numitelor tratate. Astfel, Cehoslovacia a fost abandonată în mâinile
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
fi pierdut prea multe teritorii, fragila Republică de la Weimar ar fi fost slăbită și mai mult, ceea ce ar fi dus la venirea extremiștilor la putere. Britanicii susțineau că poziția lor față de problema sileziană era motivată de dorința de sprijinire a democrației germane. Deși britanicii erau gata să sprijine o interpretare a prevederilor Versaillesului care ar fi încălcat atât spiritul, cât și litera tratatului de pace, și deși polonezii erau enervați de poziția pro-germană a Londrei, este greu de categorisit refuzul britanic
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]