28,647 matches
-
voluntari estoni „20.Waffen-Grenadier-Division der SS (Estnische Nr.1)”. Pe 20 februarie, Steiner a atacat capul de pod sovietic de la Siivertsi. Estonienii au dovedit o mare hotărâre în timpul luptelor și după nouă zile de luptă, sovieticii au fost respinși pe malul estic al râului. Astfel a luat sfârșit una dintre multele crize ale apărătorilor germani ai Narvei. Pe flancul sudic însă, resturile amestecate a mai multor divizii de infanterie germană au cedat sub asaltul trupelor sovietice proaspete. Până pe 24 februarie, unitățile
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
germane, sovieticii au continuat să înainteze. Batalinonul "Narwa" a fost deplasat în sud pentru a opri înaintarea sovietică. Divizia a 61-a, sprininită de tancurile diviziei "Feldherrnhalle" au reușit ca după lupte grele să-i împingă înapoi pe sovietici pe malul râului Narva. În ciuda pierderilor grele și a mai multor eșecuri, sovieticii au păstrat inițiativa și au organizat mai multe actacuri de-a lungul întregii linii Narva. Generalul sovietic Leonid A. Govorov, comandantul Frontului Leningrad, și-a dat seama că orice
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
lungul întregii linii Narva. Generalul sovietic Leonid A. Govorov, comandantul Frontului Leningrad, și-a dat seama că orice încercare de străpungere a liniei Narva nu va avea sorți de izbândă până când nu va fi eliminat capul de pod german de pe malul estic al Narvei. A fost organizat un atac masiv în regiunea Lilenbach, apărată de soldații olandezi din 49.SS-Freiwilligen-Panzergrenadier-Regiment "de Ruyter", de sub comanda SS-Obersturmbannführer Hans Collani, un veteran al Diviziei "Wiking". După un duel de artilerie puternic, s-a dezlănțuit
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
La un moment dat, sovieticii au reușit cucerirea unui cap de pod pe flancul nordic al liniei Narva. Situația în regiune a fost restabilită numai după intervenția tacurilor germane. După acest moment, sovieticii au atacat capul de pod german de pe malul estic al Narvei, apărat de voluntarii danezi și olandezi. Aproape o lună, capul de pod a rezistat împotriva atacurilor sovietice. Regimentele de voluntari SS care apărau capul de pod au fost reduse însă la dimensiunile unui batalion. Veștile succeselor sovietice
Bătălia pentru capul de pod de la Narva () [Corola-website/Science/312032_a_313361]
-
au înfrânt un detașament din Novgorod la 20 de km sud de fortăreața Dorpat (Tartu). Conduși de prințul-episcop Hermann de Dorpat, cavalerii și trupele auxiliare, recrutați din populația locală estonă, au întâlnit forțele lui Alexandr pe stâmtoarea îngustă, care lega malul nordic cu cel sudic ale lacului Peipus pe 5 aprilie 1242. Alexandr a intenționat să se lupte în locul ales de el, retrăgându-se într-o încercare de a atrage trupele cruciate încrezătoare pe lacul înghețat. Forțele cruciate erau formate din
Bătălia de la Lacul Peipsi () [Corola-website/Science/312082_a_313411]
-
a trupelor germane, Înaltul Comandament elene a cerut trupelor sale să se retragă din Albania. Armata a 9-a italiană a recucerit Korce pe 14 aprilie, Ersekë pe 17 aprilie, iar pe 19 aprilie armata italiană a reușit să cucerească malurile grecești ale lacului Prespa și pe 22 aprilie să atingă granița elenă. Între timp, armata elenă din Epir a fost tăiată în două pe 18 aprilie, când elemente ale brigăzii motorizate "Leibstandarte SS Adolf Hitler" a cucerit pasul Metsovon. A
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
deasupra nivelului mării și 2092 m deasupra Bucureștiului. În acest moment, balonul a trecut pe deasupra râului Argeș la Gostinari. La 17:35 se afla deasupra punctului Cuenaci și, întrucât nu mai era posibilă traversarea bălților dunărene și a dealurilor de pe malul drept al fluviului, s-a hotărât aterizarea. S-a deschis supapa, iar balonul a prins un curent de sud-vest care l-a împins către satul Greaca. La 17:40 balonul coborâse la 1646 m altitudine. Aerostatul a aterizat fără zguduiri
Balonul Mihai Bravul () [Corola-website/Science/312126_a_313455]
-
unităților UPA din Volânia. Polonezii au ucis la rândul lor un număr relativ mare de ucraineni, ca represalii. Până la sfârșitul verii, polonezii au fost ținta mai multor acte teroriste în Galiția estică, scopul principal al atacurilor fiind alungarea polonezilor pe malul vestic al râului San. Numărul de victime din această perioadă este necunoscut, estimările variind de la un cercetător la altul. Kiriciuk estimează că au fost uciși în Galiția între 10.000 și 12.000 de polonezi. Numărul exact al victimelor din
Masacrarea polonezilor din Volânia () [Corola-website/Science/312206_a_313535]
-
a început cucerirea Rusiei, ocupând în scurt timp cnezatele Moscovei, Kievului și Novgorodului. De la Kiev, armata mongola s-a împărțit în trei grupuri. Primul grup a pustiit Polonia până în Silezia. Al doilea a pătruns în Ungaria și a zdrobit pe malul râului Sajo armata maghiară, ajungând până în Dalmatia. Al treilea grup a străbătut Moldova și Muntenia, a învins ostile locale și apoi a pătruns în Transilvania, unde a distrus Albă Iulia, Rodna, Clujul, Oradea, Cenadul și Sibiul. Invazia din Transilvania a
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
un stat, cunoscut sub numele de Hoarda de Aur. În secolul al XIV-lea, acest stat se întindea de la Ural la Dunăre. Popoarele din această zonă au fost nevoite să recunoască suzeranitatea hanilor, care își aveau reședința la Sarai, pe malurile Volgăi. Ocuparea stepelor sudice de către tătari a avut urmări importante pentru popoarele din Europa orientala. Ea a întrerupt, pentru mult timp, legăturile dintre Rusia și Bizanț și a întârziat, pentru câteva secole, înaintarea rușilor spre Marea Neagră și Dunăre. În acest
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
Din anul 1885 începuse o serie grea de procese și condamnări la închisoare a redactorilor și a directorului "Tribunei". Slavici este condamnat la închisoare pentru un an în 1888, acuzat de "agitațiune". Își execută pedeapsa la Vacz, o localitate pe malul Dunării, aproape de Budapesta. Regimul închisorii a fost lejer permițându-i-se să primească ziare și reviste, să scrie, să primească vizite zilnice. În timpul închisorii, Slavici continuă să lucreze la documentele Hurmuzachi și chiar beneficiază de ajutorul directorului închisorii, Kovács, la
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
de linia frontului: cele britanice la Alexandria, iar cele italiene la Benghazi și Tobruk. Între ele se întindeau peste 650 km de deșert, care putea fi traversat cu ușurință doar printr-un coridor îngust care se întindea de-a lungul malului Mediteranei. În acel timp, forțele navale britanice și italiene erau sensibil egale în Marea Mediterană, fiecare dintre ele reușind să împiedice inamicul să aprovizioneze pe calea apei bazele din Alexandria, respectiv Tobruk. Nivelul scăzut al proviziilor a dus la început al
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
reorganizate și reamplasate. Americanii au fost transferați în nord pentru atacul pe direcția Bizerta. Britanicii urmau să atace în centru spre Tunis. Francezii erau plasați în sectorul Pont du Fahs. Britanicii au încercat câteva atacuri la nord de Enfidaville, pe malul Mediteranei, dar au descoperit rapid că zona era prea puternic apărată. Atacanții britanici au fost transferați în centru, pentru asaltul final. Un corespondent de război britanic remarca că, în faza finală a luptelor din Tunisia „... s-a remarcat că italienii
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
de comandant al Armatei a 8-a. El a decis să nu accepte o luptă la Mersa Matruh, care era dezavantajoasă din punct de vedere defensiv. În schimb, el a hotărât să se retragă încă 160 km spre est, pe malul Mediteranei, la El Alamein. La doar 60 km sud de El Alamenin, pantele abrupte ale depresiunii Qattara eliminau amenințarea unei mișcări de învăluire a tancurilor prin flancul sudic al defensivei și limitau natural lățimea frontului care trebuia apărat. În timp ce se
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
Place, românitatea întregii Basarabii, Napoleon al III-lea al Franței a dorit să menajeze Rusia, un posibil viitor aliat, și nu a impus, ca de altfel nici Austria, părăsirea întregii Basarabii, teritoriu ocupat cu puține decenii înainte, ci doar a malurilor Dunării. De altfel, Tratatul de pace de la Paris, din 30 martie 1856, a fost modificat printr-un protocol, care înapoia direct Turciei Delta și Insula Șerpilor, atribuite inițial Moldovei; memorandumul Adunării ad-hoc de la Iași, prin care se argumenta românitatea Deltei
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
de altfel primul liceu bulgăresc (în Bulgaria, aflată sub jugul otoman, înființarea unei asemenea instituții nu era posibilă). Mareșalul și omul politic Alexandru Averescu (1859 - 1938) provenea din această regiune. El s-a născut în satul Babele (azi Oziornoie) de pe malul lacului Ialpug, clasele primare urmîndu-le la Ismail. Localitatea Alexandru Ioan Cuza din Republica Moldova (raionul Cahul) poartă denumirea domnitorului sub care s-a înfăptuit unirea principatelor române, a căror teritoriu cuprindea și sudul Republicii Moldova de azi. Două emisiuni de mărci poștale
Cahul, Bolgrad și Ismail () [Corola-website/Science/311501_a_312830]
-
depindea în totalitate de Wehrmacht pentru a păstra controlul asupra teritoriului. Acest stat efemer a mai fost cunoscut și ca Republica de la Salò ("Repubblica di Salò"), deoarece cartierul general al lui Mussolini se afla la Salò, un oraș mic de pe malul lacului Garda. RSI a fost al doilea stat fascist italian. Pe 24 iulie 1943, după ce Aliații occidentali au debarcat în Sicilia, Marele Consiliu al Fascismului, la inițiativa președintelui, Dino Grandi, a votat o moțiune de neîncredere împotriva lui Mussolini. A
Republica Socială Italiană () [Corola-website/Science/311654_a_312983]
-
din Dardanele, bătălia de la Gallipoli sau bătălia de la Çanakkale (în ), a fost o campanie a Primului Război Mondial ce a avut loc între 25 aprilie 1915 și 9 ianuarie 1916 în Peninsula Gallipoli (Gelibolu în Turcia modernă) din Imperiul Otoman. Peninsula formează malul nordic al Dardanelelor, o strâmtoare ce furniza o cale maritimă către Imperiul Rus, unul dintre statele Antantei din timpul războiului. Intenționând să asigure controlul asupra acestei rute, aliații Rusiei, Regatul Unit și Franța, au lansat un atac naval urmat de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Anzac Cove"). Acest sector al peninsulei Gallipoli a rămas și el cunoscut sub numele de „Anzac”; zona ținută de britanici și francezi a fost denumită „sectorul Helles” sau simplu „Helles”. Francezii au efectuat o debarcare diversionistă la Kum Kale pe malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta a primit Ordinul Serviciul Distins. Debarcarea
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
distanță către vest, de cealaltă parte de capul Helles. Forța de acoperire din partea Royal Munster Fusiliers și Regimentului Hampshire a debarcat de pe carboniferul convertit SS "River Clyde", adus la țărm sub cetate pentru ca trupele să debarce pe rampă direct pe mal. Royal Dublin Fusiliers au debarcat la plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise, pe un mal înconjurat de dune și blocat cu sârmă ghimpată. Pe ambele plaje, apărătorii otomani au ocupat
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
River Clyde", adus la țărm sub cetate pentru ca trupele să debarce pe rampă direct pe mal. Royal Dublin Fusiliers au debarcat la plaja „V” din bărci deschise. La plaja „W” Lancashire Fusiliers au debarcat tot din bărci deschise, pe un mal înconjurat de dune și blocat cu sârmă ghimpată. Pe ambele plaje, apărătorii otomani au ocupat poziții defensive bune și au produs infanteriei britanice pierderi grele la debarcare. Soldații ce ieșeau unul câte unul pe rampa lui "River Clyde" au fost
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
din Çanakkale din Golful Morto, Capul Helles (lângă Plaja „S”), Monumentul Soldatului Turc de la Chunuk Bair și monumentul și moscheea în aer liber pentru Regimentul 57 de lângă Quinn's Post (Bomba Sirt). Există mai multe monumente și cimitire turcești pe malul asiatic al Dardanelelor, ceea ce demonstrează accentul pus de istoricii turci pe victoria din 18 martie în raport cu luptele ulterioare din peninsulă. Trupele Aliate s-au retras la Lemnos și apoi în Egipt. Forțele franceze (rebotezate „Corps Expeditionnaire des Dardanelles” la sfârșitul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
efigiile Sfântului Ioan, patronul castelului Chenonceau, și Fecioarei (în maniera lui Lucca della Robia ) precum și cu medalioane ale unor oameni celebri.La extremități are două șemineuri, din care cel sudic este pur decorativ, în el fiind ușa de ieșire pe malul stâng al râului.În primul Război Mondial galeria a fost folosită ca infirmerie. În "Camera lui Francisc I" pot fi admirate „Cele Trei Grații”, tablou de Van Loo, un autoportret de Van Dick, „Arhimede” de Zurbaran, și „Diane de Poitiers
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
pe pânză). În anexe pot fi vizitate "bucătăriile" (mobilier, ustensile și vase de aramă) aflate în pilonii enormi ai fundației din albia râului; de fapt, sunt cămara, sala de mese, măcelăria, magazia.Între cei doi piloni, o terasă aflată pe malul apei servea la descărcarea navelor de aprovizionare; potrivit legendei, se numește însă „Scăldătoarea Dianei”. Grădinile castelului Chenonceau sunt o mărturie remarcabilă a talentului și rafinamentului celor două doamne care l-au decorat: Diane de Poitiers și Caterine de Medici. Chiar
Castelul Chenonceau () [Corola-website/Science/311664_a_312993]
-
a instituției judecătorilor de ocol, s-a retras la castelul de la Chișcăreni, unde, deseori ieșea, chiar și pe timp de vară, îmbrăcat într-o șubă din piei de lup și privea cu nesaț, de pe o movilă ridicată de țărani, spre malurile de dincolo de Prut. Spre sfîrșitul vieții, a părăsit Basarabia și s-a stabilit la Paris. A murit în anul 1904 și a fost înmormîntat la cimitirul "Père Lachaise". După moartea lui, Smaranda D. Casso a revenit la Chișcăreni, unde a
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]