26,397 matches
-
țara și se întorc iarăși între voi și beau și mănâncă în casele voastre[...]", totodată, în numele prieteniei cu voievodul Ardealului, le cere "[...]să pedepsească pe acei secui..., precum și pe pribegii ce se ridică din mijlocul vostru[...]". Brașovenii, susținuți de voievodul moldovean și de regele maghiar, refuză să răspundă solicitărilor lui Laiotă Basarab care își reînoiește de câteva ori cererile până spre vara acelui an când, convins că există o înțelegere între aceștia și Ștefan cel Mare, trece fără rezerve în tabăra
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
și Ștefan Báthory se întâlnesc la Mediaș să facă planul ofensivei în Țara Românească iar pe 27 iulie deja o armată de circa 25.000 de oameni mărșăluiau spre Târgoviște în frunte cu Drăculea. Cu toate acestea, ofensiva maghiară și moldoveană începe abia la începutul lui noiembrie. Laiotă, cu o armată de circa 18.000 de oameni încearcă să reziste undeva lângă Târgoviște însă armata maghiară învinge oastea munteană într-o sângeroasă bătălie. Laiotă, împreună cu rămășițele armatei sale, se retrage și
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
pe o colină situată aproape de malul sudic al râului cu același nume. Crucea marchează locul unde au fost îngropate în ianuarie 1717 rămășițele unei armate austriece, comandată de un anume căpitan François (Ferentz) Ernau, trimisă să îl captureze pe domnitorul moldovean Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726). a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice fiindu-i atribuit codul . În timpul războiului turco-austriac, izbucnit în 1716, armatele austriece ale împăratului
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Cetățuia. Înăuntru, slujitorii trăgeau clopotele pentru a-i chema pe tătari în ajutor. Convinși de marele vistiernic și de trimisul turc, pe la orele 5 seara, au sosit din toate părțile călăreții tătari. Din târg s-au alăturat 500 de ostași moldoveni împrăștiați de frig pe la casele lor, precum și negustorii și slujitorii domnești, chemați de domnitor. Atacați de tătari, austriecii au renunțat să mai asedieze Cetățuia și au coborât la podul de peste heleșteul aflat între mănăstirile Cetățuia și Frumoasa. Deși austriecii foloseau
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
cerdacu de piatră și au îngropatu și un stâlpu de peatră în mijlocul cerdacului pre care au scris toată întâmplarea."" (A. Amiras) În total, sub colina pe care se află azi Crucea, au fost îngropați circa 600 de soldați austrieci și moldoveni. Domnul a construit acolo și un foișor (cerdac) de piatră. Movila pe care a fost ridicat Cerdacul lui Ferentz - în locul numit "La Părasca" - și crucea cu inscripția se pot vedea și astăzi lângă șoseaua care străbate târgușorul Nicolina . Într-un
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
Mircea Ion Snegur (n. 17 ianuarie 1940, satul Trifănești, județul Soroca, azi raionul Florești) este un om politic moldovean, care a fost primul președinte al Republicii Moldova (1990-1997). s-a născut la 17 ianuarie 1940, satul Trifănești, județul Soroca (actualmente în raionul Florești). În anul 1956 a absolvit Școala Medie din satul Frumușica (raionul Florești). Studiile superioare și le-a
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
o poziție diferită de Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova, declarând că ""Republica Moldova nu poate reuși ca patrie a unui singur neam, ci ca patrie a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate cu România, și a dus la separarea sa de Frontul Popular în octombrie 1991 și
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
preponderent de găgăuzi. Conflictul militar din regiunea Transnistriei a luat proporții și a făcut numeroase victime, fiind stopat printr-o convenție semnată la 21 iulie 1992 de Mircea Snegur și președintele Rusiei, Boris Elțîn. Din păcate, cu toate eforturile autorităților moldovene, Transnistria și orașul Tighina continuă să se afle sub controlul autorităților separatiste de la Tiraspol. Unul dintre motivele acestei situații o constituie staționarea în regiunea transnistreană a Armatei a XIV-a ruse. La alegerile parlamentare din februarie 1994, și la cele
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
de la Tiraspol, Igor Smirnov au semnat Deciziă protocolară cu privire la soluționarea problemelor apărute în domeniul funcționării serviciilor vamale ale Republicii Moldova și Transnistriei. Ca urmare a semnării acestui document, regimul anticonstituțional și separatist, care s-a instaurat prin distrugerea structurilor de stat moldovene, a căpătat de la Republica Moldova dreptul de a utiliza propria ștampilă vamală cu inscripția: "Republica Moldova. Vama Tiraspol". În ultimul an de mandat, Snegur a intrat în conflict cu conducerea Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). În aprilie 1995, președintele țării a
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
o compoziție peisagistică care a fost descrisă ca fiind unică în Moldova. În centrul parcului este situat unul dintre cele mai vechi monumente din istoria modernă a țării, Obeliscul cu lei, ridicat după planurile lui Gheorghe Asachi în cinstea domnitorului moldovean și a puterilor suzerane și protectoare sub a căror influență se aflau Principatele Române. Grădina - dominată de tei ale căror flori sunt un simbol recurent în poezia eminesciană, găzduiește Teiul lui Eminescu și un muzeu închinat poetului. Parcul este prezent
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
Cernavodă, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și chiar Razgrad, Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga, călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în vest. Această acțiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. După
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
(n. 28 decembrie 1957, satul Grătiești, astăzi suburbie a municipiului Chișinău) este un om politic moldovean, care din 27 noiembrie 2015 este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă. În perioada 1999-2001 a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. A fost președinte al Partidului Democrației Sociale și deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2005 - 2009
Dumitru Braghiș () [Corola-website/Science/302533_a_303862]
-
(n. 20 iunie 1966, Bălți) este un politician moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând din noiembrie 2013 și anterior între 2009-2010. A deținut funcția de președinte al Parlamentului Republicii Moldova între 2005—2009 și 2010—2013 și președinte interimar al Republicii Moldova între 2010—2012. În prezent este președintele Partidului Democrat
Marian Lupu () [Corola-website/Science/302527_a_303856]
-
a refuzat să treacă în teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău, în ciuda insistențelor soției sale Eudochia și a vice-ministrului reintegrării, Ion Stăvilă. În jurul orei 12.20, el a fost urcat cu forța într-o mașină oficială a Ministerului de Interne moldovean, care a trecut în viteză de bariera de securitate și transportat la locuința sa din sectorul Ciocana al capitalei. În prima sa declarație, Andrei Ivanțoc a motivat reacția sa prin faptul că el consideră regiunea transnistreană un teritoriu moldovenesc ocupat
Andrei Ivanțoc () [Corola-website/Science/302531_a_303860]
-
Republicii Moldova, Vladimir Voronin, din 19 aprilie 2005, este numit în funcția de ministru al afacerilor interne în al doilea cabinet al lui Vasile Tarlev. La data de 31 martie 2008, în ultima zi a guvernului condus de Vasile Tarlev, ministrul moldovean de Interne în exercițiu, Gheorghe Papuc, a fost plasat în arest la domiciliu, fiind suspectat de implicare în trafic de narcotice, după cum au anunțat agențiile ruse de știri Novîi Region și Interfax. Cu două zile mai înainte, au fost arestați
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
Interne al Republicii Moldova, fiind suspectați de trafic de droguri, informează Novîi Region. Se pare, că potrivit unor surse din cadrul Serviciului de Informații și Securitate (SIS) al Republicii Moldova, ancheta a condus până la ministrul de Interne Gheorghe Papuc. În săptămâna anterioară, Poliția moldoveană a anunțat cea mai mare captură de droguri din istoria Republicii Moldova: 200 de kilograme de heroină, în valoare de zece milioane de euro, provenită din Afganistan și destinată Europei de Vest. Gheorghe Papuc nu a mai fost confirmat în funcția
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
Nicolae Costin (n. 7 aprilie 1936, Peciște, județul Orhei, Regatul României, astăzi în raionul Rezina, Republica Moldova - d. 16 februarie 1995, Chișinău, Republica Moldova) a fost un om politic moldovean și unul din fruntașii mișcării de emancipare națională din RSS Moldovenească. A fost profesor universitar, președinte executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament ales (1990-1994) al Republicii Moldova, coautorul Declarației de Independență a Republicii Moldova (27 august 1991), președinte
Nicolae Costin (primar) () [Corola-website/Science/302604_a_303933]
-
(n. 1 august 1927, Ochiul Alb, județul Bălți - d. 20 septembrie 1986, Chișinău) a fost un reputat chirurg și om politic moldovean, din perioada sovietică. s-a născut la 1 august 1927 în satul Ochiul Alb, județul Bălți, într-o familie de țărani mijlocași cu mulți copii. Tatăl, Andrei Testemițanu, de profesie agricultor, era originar din Mihăileni, sat mare din apropierea Ochiului Alb
Nicolae Testemițanu () [Corola-website/Science/302605_a_303934]
-
cel Mare, a prestat omagiu față de Ioan de Hunedoara, guvernatorul Regatului Ungariei. Acest fapt a provocat reacția Poloniei. La 15 octombrie 1451 Bogdan al II-lea a fost ucis la Reuseni de către Petru Aron, cu sprijinul unei părți a boierimii moldovene. După uciderea tatălui său Bogdan, Ștefan vine cu oaste, ajutat de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești, și - după înfrângerea lui Petru Aron în „tina de la Doljești”, la 12 aprilie și la Orbic pe 14 aprilie 1457 - merge la Suceava și
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
anului 1467. Pretendentul la tron, Petru Aron, era adăpostit de câțiva ani în Ungaria, unde se refugiase după jurământul de vasalitate prestat de Ștefan față de Polonia. Poziția regelui Matia față de Ștefan era neschimbată, anume pretenția omagiului și supunerii din partea domnului moldovean. Acesta, închinat regelui polon, a profitat și de conflictul ivit între Cazimir al IV-lea și Matia Corvinul, regele polon pretinzând pentru sine coroana Ungariei. În 1467 Ștefan a sprijinit răscoala sașilor și a marii nobilimi transilvănene împotriva regelui Matia
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
curtea lui Ștefan. Matia Corvinul a profitat de venirea sa din Ungaria în Transilvania însoțit de o oaste compusă din 8.000 de călăreți și 4.000 de pedestrași, și a intrat în Moldova cu scopul de a tranșa problema moldoveană în favoarea intereselor ungare. A adus cu el doi pretendenți la tron. În timpul campaniei regale ungare împotriva sa Ștefan s-a confruntat și cu o răbufnire a opoziției partidei boierești ostile. După un moment de negocieri la Roman, oastea regală a
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Conflictul a început din cauza Chiliei, iar el a fost transformat într-o dușmănie deschisă între cei doi domni. Ștefan a ars târgurile muntene de graniță în 1470 și 1471. Punctul culminant a fost atins în campania din 1473, când oștile moldovene au ajuns până la cetatea Dâmboviței și l-au alungat pe domnitor. Familia lui a fost capturată și adusă în Moldova. L-a înscăunat pe Laiotă Basarab, care a fost alungat după o lună de Radu, venit cu o armată turcească
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
reușit să ocupe cetățile din nordul țării, nu a mai avut aprovizionare cu hrană pentru oaste și din cauza apropierii oștii maghiare. Ideea de cruciadă s-a reaprins la curtea maghiară, regele fiind angrenat și pe frontul bosniac. La sfatul domnului moldovean, Matia l-a înscăunat pe Vlad Țepeș în Țara Românească, care a sfârșit tragic după scurt timp. Ștefan a primit de la Matei două feude în Transilvania, Cetatea Ciceului și Cetatea de Baltă, unde și-a numit proprii pârcălabi. În 1483
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
în țară un pretendent, care nu a reușit să se impună. În cele din urmă în 1487 Ștefan a acceptat din nou plata tributului către Poarta Otomană. După 1489 relațiile lui Ștefan cu Polonia s-au înrăutățit din cauza supunerii domnului moldovean față de regele Ungariei. Chiar dacă după 1490 în Ungaria era un rege din dinastia poloneză a Iagellonilor (Vladislav al II-lea), regele polonez Ioan Albert nu a renunțat la planurile de a readuce Moldova sub obediența sa. În 1494 el a
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
Cetatea Albă. Asediul Sucevei a eșuat. În același timp, Ștefan a fost ajutat de 2000 de ostași turci și de 12000 de ostași maghiari. În fața presiunilor militare și diplomatice, Ioan Albert al Poloniei a abandonat planul de înlăturare a domnitorului moldovean. Pe drumul de retragere, Ștefan l-a atacat pe regele polonez la Codrii Cosminului în 26 octombrie 1497. Ca represalii, în anul următor Ștefan și-a trimis oștile pentru pradă în Polonia. După repetate schimburi de solii și cu medierea
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]