25,771 matches
-
fi descurcat fără ajutorul meu, era prea învățat cu greutățile, prea legat de forțele naturii ca să se lase prins în cursă de ele. Dar, de data aceasta, m-a apucat de mână fără zâmbetul lui obișnuit. Câteva minute mai târziu, ardea focul și Pașka, cu picioarele goale și cu trupul acoperit doar de un pulover lung pe care i-l împrumutasem cât să-și usuce hainele, dănțuia pe o scândură linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cucușkăi venit din copilăria mea? Totuși, continuam să umplem tăcerea, ca pe un butoi al Danaidelor, cu vorbe fără rost, cu replici goale: „E mai cald decât ieri! Gavrilici este iarăși beat... Cucușka n-a trecut în seara asta... Acolo arde stepa, uită-te! Nu, e un nor... Am să mai fac un ceai... Astăzi, la piață, se vindeau pepeni verzi din Uzbekistan...” Indicibilul! Era tainic legat, înțelegeam acuma, de ceea ce e esențial. Esențialul era indicibil. Incomunicabil. Și tot ce, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o sută de ori, fraze tocite de tot. Vorbesc ca să vorbească. Vor să alunge liniștea...” Retorta de alchimist se sfărâmase. Conștienți de absurditatea vorbelor noastre, ne continuam dialogul zilnic: „Poate că o să plouă. Uită-te la norul acela mare. Nu, arde stepa... Uite, Cucușka a trecut mai devreme ca de obicei... Gavrilici... Ceaiul... La piață...” Da, o parte din viața mea rămăsese în urmă. Copilăria. În fond, conversațiile noastre despre verzi și uscate nu erau, în vara aceea, cu totul nejustificate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
luni de zile, poate de ani de zile, nu mă gândeam decât la trupurile acelea înlănțuite, contopite. Mă gândeam la ele fără să-mi dau seama, în fiecare clipă din zi, vorbind despre altceva. Ca și cum mângâierea febrilă a sfincșilor îmi ardea palma tot timpul. Să o descos pe Charlotte ca să aflu cine era femeia în pufoaică îmi părea acum absolut imposibil. Un obstacol de netrecut se ivea între bunica și mine: trupul femeiesc visat, râvnit, posedat de mii de ori în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a făcut să beau primul meu pahar de votcă. Și, datorită lui, mi-am putut imagina Rusia nevăzută - continentul acesta încercuit cu sârmă ghimpată și cu miradoare. În țara aceasta interzisă, cuvintele cele mai simple căpătau o semnificație de temut, ardeau gâtul ca și „amăruia” pe care o beam dintr-un pahar gros cu fațete. Într-o zi, a vorbit despre un lac mic, în plină taiga, înghețat unsprezece luni din douăsprezece. Din ordinul comandantului lagărului fundul lui se transformase în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o mulțime de manevre stângace, împiedicate. Dragostea aducea cu o scormonire precipitată, nervoasă. Genunchii, coatele se ridicau într-o ciudată fixitate anatomică. Plăcerea a fost ca flacăra unui chibrit în vântul înghețat - un foc care are timp doar să-ți ardă degetele înainte de a se stinge lăsându-ți un punct orbitor în ochi. Am încercat să o sărut (credeam că acela era momentul în care trebuia să o fac); sub gura mea i-am simțit buza mușcată adânc... Și ceea ce m-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ascultam liniștea de nepătruns a stepei... Conversațiile noastre luau naștere fără pretext și păreau să decurgă din șiroirea însorită a Sumrei, din foșnetul frunzelor lunguiețe ale sălciilor. Charlotte, cu mâânile puse pe cartea deschisă, privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și începea să vorbească, ba răspunzând întrebărilor mele, ba luându-le-o înainte intuitiv cu istorisirea ei. În timpul acelor lungi după-amieze de vară în inima stepei, unde fiecare fir de iarbă răsuna de uscăciune și de căldură, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înainte de plecarea Charlottei în Rusia. Aflam și că soldatul acela era foarte departe de eroul mustăcios, sclipind de medalii, făurit de imaginația noastră naivă. Se dovedea mai degrabă slab, cu chipul palid, cu ochii triști. Tușea adesea. Plămânii îi fuseseră arși într-unul dintre primele atacuri cu gaz. Și nu părăsind rândurile marii parade a venit el spre Charlotte, întinzându-i „Verdun”-ul. Îi înmânase talismanul acela la gară, în ziua plecării ei spre Moscova. Era sigur că avea să o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe malul unui râuleț pierdut în mijlocul stepei, mi se întâmplă, în plină conversație franțuzească, să-mi amintesc de surpriza mea de altădată: o doamnă cu părul cărunt, cu ochi mari, liniștiți, și nepotul ei stau așezați în inima câmpiei pustii, arse de soare și foarte rusești prin nemărginirea izolării sale, și vorbesc franțuzește, cât se poate de firesc... Revăd scena, mă mir că vorbesc franțuzește, mă bâlbâi, franceza nu mi-e bună de nimic. Curios, sau, mai degrabă, cât se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate, jocul umbrei și al luminii sub crengi. O clipă unică, inimitabilă, în șirul uniform al zilelor, al anilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care am întâlnit-o într-o zi pe o stradă goală, prăfuită, arsă de soare. Era înaltă, bine făcută, având robustețea trupească sănătoasă pe care o găsești în provincie. Bluza îi strângea pieptul mare, rotund. Minijupa i se mula pe partea de sus a coapselor foarte pline. Tocurile ascuțite ale pantofilor albi de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii. Cu totul absurd, m-am gândit la un polițist care s-ar năpusti pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe un gazon ud. M-am sufocat. Vederea mi s-a fărâmițat într-o mulțime de fațete tăioase. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin conținutul său, îmi amintise de cuvintele multor „ruși noi”. Un talmeș-balmeș: degenerarea Occidentului și sfârșitul foarte apropiat al Europei albe, năvălirea noilor barbari („incluzându-ne și pe noi, slavii”, adăugase el ca să fie drept), un nou Mahomed „care va arde toate Beaubourg-urile lor” și un nou Genghis-Han „care va pune capăt tuturor ploconelilor lor democratice”. Inspirându-se din perindarea neîntreruptă a oamenilor de culoare prin fața terasei la care eram așezați, vorbea amestecând previziunile apocaliptice și speranța într-o Europă regenerată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu putem să-l numim pe Dumnezeu cum numim ființele și lucrurile create. Pentru a-l numi pe Dumnezeu, trebuie să folosim numele pe care și-l da El însuși”3. Dumnezeu se apropie de Moise prin semnul focului ce arde în rug fără a-l mistui: este sacramentul Cuvântului care îl încearcă pe Israel fără a-l nimici. Barth subliniază importanța cererii lui Moise, care ar vrea să știe sub ce nume îl trimite Dumnezeu la popor, pentru că poporul să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Domnul lumilor”; Marr „Dominus mundorum”; RB și DM „Seigneur des Mondes”; Arb „the Lord of All Being”; Rabb kulli šay’ (6, 164): „Domnul a toate”; Rabb al-n"s (10, 3; 114, 1): „Domnul oamenilor”, Rabb al-samaw"t wa al-’ard (13, 16/17; 17, 102/104 etc.): „Domnul cerurilor și al pământului”; Rabb al-mašriq wa al-maghrib (26, 28/27 etc.): „Domnul Răsăritului și al Asfințitului”; Rabb al-‘arš al-‘aðim, (9, 129/130 etc.): „Stăpânul Marelui Tron” (aici e prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Multă lume are impresia greșită că dacă o cantitate mică ajută, o cantitate mai mare este mult mai bună. Nici că se poate ceva mai neadevărat. Este la fel ca și cu îngrășământul pentru plantele de apartament. Puteți să vă ardeți plantele cu prea mult îngrășământ din comerț, la fel cum puteți să le ardeți cu prea mult ceai de îngrășământ. Chiar dacă ceaiul de îngrășământ este un mod natural de a hrăni plantele, prea mult dintr-un lucru bun, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
mare este mult mai bună. Nici că se poate ceva mai neadevărat. Este la fel ca și cu îngrășământul pentru plantele de apartament. Puteți să vă ardeți plantele cu prea mult îngrășământ din comerț, la fel cum puteți să le ardeți cu prea mult ceai de îngrășământ. Chiar dacă ceaiul de îngrășământ este un mod natural de a hrăni plantele, prea mult dintr-un lucru bun, poate fi dăunător. Țineți seama de aceste avertizări și dvs. și plantele dvs. vă veți înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
vă rog să luați anumite măsuri de precauție. Purtați mănuși de cauciuc și nu inhalați vaporii. Amestecul se va încălzi când turnați leșia, deci folosiți apă foarte rece. Amestecați foarte încet pentru a evita să vă stropiți și să vă ardeți. Stropii ar putea strica și blatul de lucru din bucătărie, deci ar fi bine să faceți această operațiune afară. Prepararea săpunului în aer liber reduce și cantitatea de vapori. Dacă cumva vă stropiți cu soluție pe piele, clătiți abundent cu
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Repetați, acoperind zona cu pânza fierbinte timp de 15 minute. Înmuierea furunculelor Aplicați ulei de in pe furuncul pentru a-l înmuia și a-l vindeca. ARSURILE Aloe vera pentru arsuri Tăiați o frunză și aplicați imediat după ce v-ați ars, pentru a calma durerea și a preveni formarea unei cicatrice. Tratament pentru arsuri cu unt de mere După ce ați răcorit arsura cu apă rece aplicați o pastă din unt de mere. Reaplicați pe măsură ce se usucă. Arsura nu va lăsa urme
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
gelul direct pe zonele afectate. Repetați des și mențineți curățenia zonei afectate. Tratament cu oțet de cidru pentru impetigo Amestecați 1 cană de apă cu ¼ cană de oțet de cidru. Folosiți pentru spălarea zonei cu impetigo. S-ar putea să ardă, dacă leziunile sunt deschise, dar va ajuta la vindecarea rănilor. Tratament cu dud pentru impetigo Acesta este un tratament bun și pentru pecingine. Tocați o mână de dude. Puneți pe zonele afectate și bandajați. Dudele au efect astringent și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
dura până la 5 - 6 ore până ce durerea se calmează. Continuați tratamentul până la retragerea inflamației. ARSURILE SOLARE Prevenirea arsurilor solare Dacă luați o tabletă de PABA (acid para-aminobenzoic) de cel puțin 100 mg pe zi, nu ar mai trebui să vă ardeți la soare. Aplicați și loțiune cu PABA. Calmarea arsurilor solare cu oțet Aplicați oțet direct pe arsura de la soare. Calmează rapid durerea. Aplicați de mai multe ori pe zi, cât de repede posibil. ÎNDEPĂRTAREA NEVILOR Îndepărtarea nevilor cu nuci cajun
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau la dispoziția sanctuarului. Diferite libații cu vin Înlocuiau ofranda de sânge. Apoi, odată cu terminarea festinului, focul era lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pomeni” (cuvânt de origine slavă care Înseamnă „a trezi”): aceste daruri În alimente sau bunuri funcționează pe multiple planuri. În plan mitologic, ele permit trecerea ușoară peste obstacolele ce marchează accesul În lumea de dincolo (lumânările luminează drumul, hainele date ard la trecerea peste râurile de foc, dar sufletul nu este atins, găina sau oaia sting focul, cocoșul alungă spiritele rele etc.). În planul economiei rurale, ele realizează o redistribuire a bunurilor către cei mai nevoiași. În planul relațiilor sociale, cimentează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme de foc anunță eliberarea spațiului și a timpului pentru marea Înnoire. c) Riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de orez pe corpul În flăcări al Indirei Gandhi. Rugul funerar nu se afla la mai mult de o sută de pași depărtare În josul râului de locul unde fusese incinerat Mahatma Gandhi și aproximativ la aceeași distanță de locul unde arsese rugul tatălui Indirei Ghandi, Jawaharlal Nehru, Întâiul prim-ministru al unei Indii independente (D. Kertzer, 2002, p. 159). Dincolo de elaborarea complexă a transferului de prestigiu de la Indira Gandhi la Rajiv Gandhi (element subliniat cu predilecție de Kertzer) se poate remarca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]