27,241 matches
-
comune diferite, în cadrul plășii Șabăr din județul Ilfov. Comună Crețești-Sintești era formată din satele Crețești, Copăceni-Sf. Ioan și Sintești, având în total 2636 de locuitori, care trăiau în 548 de case și 47 de bordeie. În comuna funcționau două școli mixte, două biserici, două mori de apă, două poverne și o mașină de treierat. Comună Străini-Dobreni era formată din satele Vidra și Bragadiru (a nu se confundă cu actualul oraș Bragadiru, pe atunci comună "Bragadiru-Bulgaru", aflat mai la nord-vest), având o
Comuna Vidra, Ilfov () [Corola-website/Science/300513_a_301842]
-
mașină de treierat. Comună Străini-Dobreni era formată din satele Vidra și Bragadiru (a nu se confundă cu actualul oraș Bragadiru, pe atunci comună "Bragadiru-Bulgaru", aflat mai la nord-vest), având o populație de 1546 de locuitori. În comuna funcționau o școală mixtă, o moară cu apă și o biserică aflată în satul Bragadiru. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Vidra a aceluiași județ, comuna Străini-Dobreni în aceeași compoziție cu 6000 de locuitori, iar comună Crețești-Sintești cu satele Creștești, Sintești
Comuna Vidra, Ilfov () [Corola-website/Science/300513_a_301842]
-
XX localitatea este menționată cu numele "Slobozia-Clinceni" având în compunere satele Slobozia (reședința), Clinceni, Ordoreanu și Olteni (Ciorogârla) totalizând 1981 de locuitori și 416 case. În comună funcționau 2 mori de apă, o mașină de treierat cu aburi, o școală mixtă și trei biserici (la Slobozia, Clinceni și Ordoreanu). Prin Decretul Regal nr. 2465 din 25 septembrie 1925 satul Olteni este scos din componența comunei și trecut la comuna Domnești În perioada interbelică, în 1925, comuna este consemnată în aceeași componență
Comuna Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/300495_a_301824]
-
comuna rurală Măgurele făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov, și era formată din satele Dumitrana, Filipescu, Ghermani și Otetelișanu, totalizând 1351 de locuitori care trăiau în 285 de case. În comună funcționau o moară cu apă, două școli mixte și trei biserici — la Dumitrana, Ghermani și Otetelișanu. În plus față de acestea, acolo exista și un institutut de fete, o școală specială care, pe lângă curricula din școlile de stat, pregătea elevele în croitorie, gospodărie casnică și alte astfel de discipline
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
de eleve (câte 16 în fiecare an). Tot atunci, pe teritoriul actual al orașului exista și comuna Vârteju-Nefliu, formată din satele Vârteju, Pruni, Nefliu și Chirca, cu 1191 de locuitori. În comuna Vârteju-Nefliu funcționau două mori de apă, o școală mixtă la Vârteju și două biserici la Nefliu și Vârteju. În 1925, cele două comune figurau cu aceleași compoziții în plasa Domnești a județului Ilfov. În 1950, comunele Măgurelele și Vârteju Nefliu au trecut în raionul V.I. Lenin al orașului republican
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
Creața-Leșile", făcea parte din plasa Mostiștea a județului Ilfov și era formată din satele Creața-Petrăchioaia, Gagu, Leșile, Merișasca, Surlari, Stoienoaia și Vânători, totalizând 1574 de locuitori ce trăiau în 356 de case și 2 bordeie. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, trei mașini de treierat cu aburi și cinci biserici. În 1925, comuna este consemnată în plasa Fierbinți a aceluiași județ, având în compoziție satele Creața-Petrăchioaia (reședință), Leșile, Stoienoaia, Surlari și Vânători, cu 1960 de locuitori. În
Comuna Petrăchioaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300507_a_301836]
-
Bălțeni, Brătulești, Cocioc, Periș, Piscu, Piscu-Hereasca și Văleni-Buriașu, totalizând 2447 de locuitori ce trăiau în 612 case și 5 bordeie. Proprietățile funciare ale comunei aparțineau în principal Domeniilor Coroanei. În comuna funcționau o povarna, o moară de apă, o școală mixtă și trei biserici — la Bălțeni, Cocioc și Piscu. În 1925, comuna era arondata plășii Buftea-Bucoveni a aceluiași județ, fiind formată din satele Bălțeni, Brătulești, Cocioc, Periș, Piscu, Văleni și Buriași, cu 5380 de locuitori în total. În 1950, comuna Cocioc
Comuna Periș, Ilfov () [Corola-website/Science/300506_a_301835]
-
de "Tunari-Dimieni", făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și era formată, ca și astăzi, din satele Tunari și Dimieni, cu o populație totală de 1638 de locuitori, ce trăiau în 371 de case. În comună funcționau o școală mixtă, o moară cu aburi, două mașini de treierat și 3 biserici (2 în Tunari și una în Dimieni). În 1925, comuna avea aceeași compoziție și făcea parte din plasa Băneasa a aceluiași județ, având 2416 locuitori. În 1950, comuna a
Comuna Tunari, Ilfov () [Corola-website/Science/300512_a_301841]
-
Pantelimon din București; Dobroești este sat de sine-stătător, reședința comunei eponime. Populația localității era de 685 de locuitori, iar a comunei Pantelimonul-Dobroești, în total de 1355. În comună funcționau o mașină de treierat, o fabrică de oțet și o școală mixtă cu 36 de elevi (dintre care 11 fete); până în 1876 funcționase și o școală de surdo-muți, mutată însă în satul Tei (astăzi, cartier din București). În perioada interbelică, Pantelimonul a avut în continuare statut de reședință de plasă: această plasă
Pantelimon () [Corola-website/Science/300505_a_301834]
-
om de știință sovietic a cărui "teorie monogenetică a limbii (teoria iafetică)" a constituit ideologia aprobată oficial a lingviștilor sovietici până în 1950, când Stalin însuși a desființat-o ca fiind neștiințifică. Marr s-a născut în Kutaisi, Georgia, în familia mixtă scoțiano-georgiană a unui grădinar de peste 80 de ani, James Marr. Părinții lui Marr vorbeau limbi diferite, nici unul dintre ei necunoscând limba rusă. După ce a absolvit Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, a predat aici din 1891, ajungând decan al Facultății
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Mogoșoaia, cu 647 de locuitori, era o parte a comunei Bucoveni (plasa Snagov, județul Ilfov), din care mai făceau parte și Chitila, Buftea, Odăile și alte localități. Satul avea o școală mixtă cu 23 de elevi (din care 7 fete) și o biserică ortodoxă (biserica Sf. Gheorghe de lângă palat). În 1925, comuna Bucoveni era reședința plășii Buftea-Bucoveni. În 1950, satul Mogoșoaia a fost inclus în raionul Grivița Roșie al orașului republican București
Mogoșoaia, Ilfov () [Corola-website/Science/300503_a_301832]
-
confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Valea Salciei făcea parte din plaiul Râmnic al județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Modreni și Valea Salciei, cu o populație de 728 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă și o biserică, zidită între 1847 și 1851 de marele pitar Ion Popescu (construcția a fost abandonată în timpul revoluției din 1848, dar reluată de locuitori după 1850). În 1925, comuna avea 863 de locuitori, avea aceleași sate în componență și
Comuna Valea Salciei, Buzău () [Corola-website/Science/298647_a_299976]
-
alte sate. Raionul Ismail dispune de 19 instituții publice de învățământ, plus o școală internat (Erdec-Burnu) și o școală profesională (Șichirlichitai). Școala din satul Babele este cu predarea în limba română, în timp ce școlile din Erdec-Burnu, Hagi-Curda și Pocrovca-Nouă sun școli mixte cu predarea în limbile română și ucraineană. Funcționează aici 14 cămine culturale și 7 cluburi rurale, 25 de biblioteci, ansambluri artistice de amatori etc. Raionul Ismail este compus din:
Raionul Ismail () [Corola-website/Science/298623_a_299952]
-
L'Enfant despre o capitală cu parcuri deschise și multe monumente naționale a fost afectată de mahala și de clădirile amplasate în mod aleatoriu, inclusiv o stație de cale ferată prin National Mall. În 1900, Congresul a format un comitet mixt în frunte cu senatorul James McMillan, însărcinat cu înfrumusețarea miezului ceremonial al Washingtonului. Acțiunea aceasta a devenit cunoscută ca Planul McMillan și a fost finalizat în 1901. Acesta a inclus reamenajarea Capitoliului și a Mall-ui, construirea unor noi clădiri federale
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
comuna făcea parte din plasa Râurile a județului Muscel și era formată din satele Bălilești, Românești, Valea Mare și Băceasca, cu o populație de 956 de locuitori ce trăiau în 210 case. Existau în comună două biserici și o școală mixtă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Băjești și Golești. Comuna Băjești, formată numai din satul de reședință, avea 833 de locuitori ce trăiau în 184 de case, având și o biserică
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
de case, având și o biserică și o școală cu 33 de elevi. Comuna Golești, cu satele Golești, Ulița, Poenița și Priboaia, avea 1102 locuitori ce trăiau în 260 de case; două biserici (la Ulița și Golești) și o școală mixtă cu 30-40 de elevi deschisă în 1830. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în aceeași plasă. Comunele Bălilești și Băjești fuseseră comasate, comuna rezultată, și denumită "Băjești" (deși avea reședința la Bălilești), având 2596 de locuitori în satele Băjești, Bălilești
Comuna Bălilești, Argeș () [Corola-website/Science/298738_a_300067]
-
această biserică a fost romano-catolică, dar cu apariția curentului reformat a fost transformată în biserică reformată-calvină. Se păstrează tavanul original din lemn, un clopot din 1872, și orga. Ultima mare renovare a avut loc în anul 1932. Din 1391 populație mixtă (maghiari, români). Satul a aparținut apoi domeniului funciar al familiei Gyeröffy din Dumbrava. În sat mai există o biserică ortodoxă și una baptistă. Satul are 364 de case, cu o populație de 834 locuitori, fiind cel mai mare sat din
Căpușu Mic, Cluj () [Corola-website/Science/299564_a_300893]
-
villa rustica" . Prima menționare documentară a satului Căianu este din 1326, sub numele "villa Kalyán". Ulterior localitatea apare menționată ca "utraque Kályán" în 1457 și "Magiar Kályán" (1652). Sat cu populație majoritar maghiară, din secolul al XV-lea cu populația mixtă (maghiară și română). Partea românească a satului devastată complet în secolul al XVII-lea. Populația maghiară și-a schimbat de mai multe ori confesiunea: inițial romano-catolică, după Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea unitariană, apoi (după 1600) reformată-calvină. "Groapa
Comuna Căianu, Cluj () [Corola-website/Science/299572_a_300901]
-
două biserici (una la Crucea de Jos și a doua la Satu Nou). Crucea de Sus avea două sate în componență Chicera și Neicu, cu 1631 de locuitori și acolo existau două biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă cu 47 de elevi (dintre care 2 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna urbană Panciu cu același statut, și o populație de 2685 de locuitori. Comuna Crucea de Jos avea aceeași componență și 1800 de locuitori, iar comuna Crucae
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
demonstra loialitatea față de cauza revoluției” erau cel puțin la nivel declarativ, în subordinea celor din armată, iar coordonarea acțiunilor de luptă a avut mult de suferit. Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldați, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzlețe ori se presupunea că se executau trageri cu muniție de război a avut drept consecință pierderea de vieți omenești și mutilarea gravă a zeci
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
forme, așa cum reiese din documentele vremii: într-o adeverință elaborată de Sfatul Popular al comunei Pecica din 12 februarie 1962 denumirea instituției este Școala Medie Nr. 1, iar în Memoriul justificativ din 27 mai 1962 apare denumirea de Școală Medie mixtă. Potrivit Ord. 23898/07.06.1967 al Sfatului Popular al regiunii Banat, comisia de studiere și avizarea denumirilor de pe lângă Comitetul executiv regional, liceul primește numele ilustrului dascăl al școlii românești, Gheorghe Lazăr. Liceul „Gheorghe Lazăr” din Pecica va funcționa până în
Pecica () [Corola-website/Science/299642_a_300971]
-
avut parte de recenzii negative, mulți considerând-o o mișcare calculată pentru a crește vânzările albumului, toate librăriile și-au epuizat stocul, iar acum este cartea out of print cea mai căutată din lume. Albumul a fost primit cu recenzii mixte și pozitive din partea criticilor de specialitate. Comercial, nu s-a bucurat de aceeași popularitate ca albumele de studio precedente, atingând totuși prima poziție a clasamentelor din Australia și Franța și locul doi în Regatul Unit și Statele Unite, fiind primul ei
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Wisdom", și a participat în calitate de producător și scenarist la realizarea filmului "I Am Because We Are", un documentar care prezintă problemele prin care trec locuitorii din Malawi, regizat de fostul ei grădinar, Nathan Rissman. "Filth and Wisdom" a primit recenzii mixte de la presa britanică. "The Times" a spus că Madonna ar trebui să fie mândră, în timp ce "The Daily Telegraph" a descris filmul ca fiind "„un efort nu total ne-promițător, dar [Madonna] ar trebui să rămână la slujba de zi”". "The
Madonna () [Corola-website/Science/299602_a_300931]
-
Această posibilitate de apropiere a dus în cele din urmă la o schismă în interiorul "BORR". În 2004, un număr de clerici din afara Rusiei au vizitat Moscova și s-au întâlnit cu Patriarhul Alexei al II-lea. Au fost înființate comitete mixte pentru începerea dialogului de reapropiere. Pe 2 iunie 2005, a fost anunțat simultan pe siturile oficiale ale "BORR" și ale Patriarhiei Moscovei că discuțiile pentru reapropiere a dus la reluarea completă a relațiilor dintre cele două Biserici, Bisericii Ortodoxe Ruse
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
Ontario pe partea canadiană) și în bazinul Râului Sfântul Laurențiu, este o câmpie sedimentară bogată. Înainte de colonizarea acesteia și de marea dezvoltare urbană din secolul al XX-lea, această zonă joasă din estul Marilor Lacuri a fost gazda unor păduri mixte care au acoperit regiunea aproape plată dintre Munții Apalași și Platoul Canadian. O mare parte din pădure a fost tăiată pentru a face loc agriculturii și pentru exploatarea lemnului, dar partea care a rămas este bine protejată. În această parte
Geografia Canadei () [Corola-website/Science/299659_a_300988]