27,129 matches
-
români, alături de Nicolae Iorga. Alexandru Dimitrie Xenopol s-a născut la Iași, pe data de 23 martie 1847 (după alte surse, pe 24 martie 1847), fiind fiul lui Dimitrie Xenopol, care era de origine anglo-saxonă. Iată ce spunea chiar : După absolvirea liceului în orașul natal, și-a completat studiile universitare de filosofie, drept și istorie (1867 - 1871), culminând cu obținerea doctoratului în drept la Berlin și a celui în filosofie la Giessen, în același an, 1871. În ambele sale lucrări de
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
(n. 9 martie 1920, București, d. 15 martie 2005, Radolfzell/Germania) a fost un medic român, specialist în Traumatologie și Chirurgie Plastică și Reconstructivă. Este realizatorul Electrodermatomului cu vacuum ca mijloc de fixare pe tegumente. După absolvirea colegiului "Sfântul Sava" din București în 1939, începe studiul la Facultatea de Medicină, dedicându-se de timpuriu specialităților chirurgicale. Contactul cu sala de operație îl are deja în timpul studenției, în timpul bombardamentelor aeriene ale Capitalei, la Spitalul de Urgență din București
Ștefan Dorobanțu () [Corola-website/Science/298856_a_300185]
-
al unor mine de sulf - luptase în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci-Gramitto, sora unui camarad de arme -, și-ar fi dorit ca fiul să intre în afaceri, dar Luigi e atras de literatură, după absolvirea cursului liceal își începe studiile universitare la Facultatea de litere a Universității din Palermo, de unde se transferă la Universitatea din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
a fost un eseist, filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iași, membru titular al Academiei Române, director al revistei "Viața românească" (din 1933). s-a născut în 1896 la moșia familiei sale de la Huși. După absolvirea , își continuă studiile în Franța, unde, în 1923, obține titlul de Doctor în Litere cu teza " Ideea de revoluție în doctrinele socialiste". Ca om de litere, a anticipat ideea de operă deschisă ("opera aperta") a lui Umberto Eco în lucrarea
Mihai Ralea () [Corola-website/Science/298898_a_300227]
-
permisie), în urma intervenției personale a tatălui său a pierdut orice privilegiu. Conform mărturiilor profesorilor săi, Vasili a fost un elev mediocru, care nu a strălucit la studiile teoretice, dar care s-a dovedit a fi un pilot peste medie. După absolvirea școlii militare, el a fost încadrat în Regimentul al 16-lea de aviație de vânătoare din cadrul Brigăzii a 57-a de aviație. A urmat cursurile Academiei Forțelor Aeriene „profesor Jukovski” și cursuri de perfecționare pentru comandanți de escadrilă. Cea mai
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
începutul anilor '90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi. Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia
Mircea Ciobanu () [Corola-website/Science/298914_a_300243]
-
d. 28 octombrie 2005, Fălticeni) a fost un sculptor român, profesor și membru al Academiei Române. Centenarul artist plastic român a fost fiul lui Petre Irimescu, proprietar, și al Mariei Cazaban, pedagogă; a mai avut frați pe Alexandru și Verona. După absolvirea școlii primare nr.1 din Fălticeni între anii 1910-1915, urmează cursul secundar la Liceul "Nicu Gane" din același oraș (1915-1924), unde a participat la punerea în scenă a unor piese de teatru, pictând decorurile. Între 1924 și 1928 este student
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
student al Școlii Naționale de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției, a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni. În 1928, după absolvirea Școlii Naționale de Arte Frumoase este numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni. În anul 1933 s-a căsătorit cu Eugenia Augustina Melidon, profesoară. Este profesor de desen la Gimnaziul din Pașcani (1933) și titular
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
același oraș (1934). În 1936 este numit profesor de desen la Liceul C.F.R „Aurel Vlaicu” din București până în 1939 când este profesor de desen și caligrafie la Liceul teoretic de băieți „Radu Greceanu” din Slatina. În anul 1928, la absolvirea academiei, are loc debutul său la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea "Eden". În anul 1929 participă la Salonul oficial de pictură și sculptură, unde expune "Nud de fată" și la Salonul artiștilor francezi. În
Ion Irimescu () [Corola-website/Science/297727_a_299056]
-
de învățământ superior este , cu campusul principal în centrul Reykjavíkului. Alte școli ce oferă educație superioară sunt , , și . O evaluaare OCDE a constatat că 64% dintre islandezii cu vârste între 25 și 64 de ani dețin echivalentul unei diplome de absolvire a liceului, un număr sub media OCDE de 73%. Între persoanele cu vârste între 25 și 34 de ani, doar 69% au diplomă de liceu, mult sub media OCDE de 80%. Cu toate acestea, sistemul de educație din Islanda este
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
() este pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanachi, care a fost un poet român simbolist, aflat mereu în vecinătatea mișcării literare de avangardă. După absolvirea liceului "Sfântul Sava" din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași, unde își ia diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, publică împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu revista
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
1975. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București în anul 1980. Din anul 2003 este doctor în filologie al Universității București cu teza " O cercetare asupra raporturilor dintre vizual și auditiv în poezia modernă". După absolvirea facultății a fost profesor de limba română la Liceul Industrial Nr. 1 din Arad, până în anul 1990. În anul 1990 devine redactor la revista de cultură ARCA din Arad, iar din anul 1992 este redactor-șef adjunct. Din anul 1997
Romulus Bucur () [Corola-website/Science/297756_a_299085]
-
secundar, iar această șansă îi va modifica destinul. Se înscrie în anul 1902 la Facultatea de Litere unde îi va avea profesori pe Titu Maiorescu, Nicolae Iorga și Ion Bianu, ajuns între timp profesor universitar. Ultimul îl va angaja după absolvirea facultății la secția de manuscrise a Bibliotecii Academiei Române. A fost profesor de limbă și literatură română la Școala Comercială din Giurgiu și la Gimnaziul "Ion Maiorescu" din același oraș, din 1907 pînă în timpul Primului Război Mondial. După declanșarea acestuia, se va muta
Nicolae Cartojan () [Corola-website/Science/297752_a_299081]
-
, născut la 11 aprilie 1926 în Ilovăț/județul Mehedinți, decedat la 18 iulie 2014 în București, jurist, Doctor în Drept, profesor universitar de Drept Administrativ și Știința Administrației. După absolvirea liceului "Coriolan Brediceanu" în Lugoj , se înscrie în 1946 la facultatea de Drept a Universității din București, pe care o absolvă în 1950. În sesiunea februarie 1951 trece Examenul de Stat. La 11 noiembrie 1950 este numit asistent la Facultatea
Alexandru Negoiță () [Corola-website/Science/297763_a_299092]
-
n. 15 mai 1900, București; d. 28 mai 1988, București) a fost medic neurolog român, de origine evreu , academician, profesor de neurologie la Institutul de Medicină și Farmacie din București, director al Institutului de Cercetări în Neurologie al Academiei Române. După absolvirea facultății de medicină a Universității din București, a lucrat în clinica de neurologie a spitalului Colentina, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu. Împreună cu acesta, publică în anul 1935 monogafia " Reflexele condiționate" și este co-autor al cărții " Le Tonus des muscles striés
Arthur Kreindler () [Corola-website/Science/297772_a_299101]
-
Apple, în Cupertino, din aprilie. Cu toate acestea, câteva săptămâni mai târziu, Apple a anunțat că va lua înapoi iPod-uri gratis la magazinele sale. Campania Computer TakeBack a răspuns prin pilotarea unui avion care a arborat un banner, la absolvirea studenților de la Universitatea Stanford, unde Jobs a ținut un discurs. Pe banner era scris „Steve - Nu fi un mini-player, reciclează toate e-deșeurile”. În 2006 el a extins în continuare programele de reciclare Apple la orice client din SUA, care
Steve Jobs () [Corola-website/Science/297766_a_299095]
-
perciunii să crească, ceea ce îl face să se distingă de ceilalți adolescenți. Participa la un concurs de talente, unde, cântând la chitară într-un stil considerat dur și agresiv, primește mai multe aplauze decât toți ceilalți, câștigând premiul întâi. După absolvirea liceului, muncește în diferite fabrici din oraș, iar în 1953 înregistrează primul demo la "Memphis Recording Service" (mai tarziu cunoscut sub numele de Sun Studio) contra sumei de patru dolari. Acesta conține piesele "My Happiness" ("Bucuria mea") și "That's
Elvis Presley () [Corola-website/Science/297788_a_299117]
-
Conservatorul de Artă Dramatică din București în perioada 1951-1953, fiind considerat unul dintre precursorii Teatrului românesc modern. a fost fiul preotului Niculae M. Popescu (1881-1963), personalitate de o cultură excepțională, specialist în istoria Bisericii Ortodoxe Române, iubitor de artă. După absolvirea Colegiului Sfântul Sava din București, se înscrie la Conservatorul de Artă Dramatică în clasa Luciei Sturza Bulandra, care la dispariția prematură a fostului său student, îl va evoca pentru: "pasiunea cu care studia, pentru sensibilitatea, cultura și inteligența sa, cât
Mihai Popescu () [Corola-website/Science/297804_a_299133]
-
Sturza Bulandra, care la dispariția prematură a fostului său student, îl va evoca pentru: "pasiunea cu care studia, pentru sensibilitatea, cultura și inteligența sa, cât mai ales pentru adevăratul cult ce-l avea pentru profesiunea de actor". La examenul de absolvire se prezintă cu "Comedia Zorilor" de Mircea Ștefănescu. În stagiunea 1931-1932 apare pe scena companiei Maria Ventura, devenind partener artistic al marei actrițe. Călătorește în Franța, apoi în Germania și Austria, luând contact cu spectacolele de factură barocă și cu
Mihai Popescu () [Corola-website/Science/297804_a_299133]
-
real "Manolache K. Epureanu" din Bârlad. În 1902 părăsește Bârladul pentru a se înscrie la Școala națională de Belle-Arte din Iași, avându-i printre profesori pe Gheorghe Popovici și Emanoil Bardasare (dar nu va putea să își ia diploma de absolvire deoarece participă în ultimul an la o grevă a studenților), iar printre colegi pe Ștefan Dimitrescu și Leon Viorescu cu care va lega o lungă prietenie. În 1903 cunoaște Italia, în cadrul unei excursii a studenților de la Arheologie din București, condusă
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
la viteze năucitoare. Căile ferate și locomotivele cu aburi, frecvente în filmele sale, reprezintă probabil o expresie a amintirilor și a experiențelor prin care a trecut. După moartea tatălui său a abandonat colegiul pentru a studia inginerie și navigație. După absolvire a început să lucreze la "Compania Telegrafică Hanley". Hitchcock a fost mereu un admirator înfocat al lui Charles Dickens și Edgar Allan Poe și un îndrăgostit de cinema, mai ales după ce a văzut "Nașterea unei națiuni" de D. W. Griffith
Alfred Hitchcock () [Corola-website/Science/297867_a_299196]
-
o poziție de egalitate, și-a pierdut infatuarea, împrietenindu-se pentru prima dată cu o fată, Mathona; aici a început să joace sporturi și a debândit iubirea sa de o viață petru grădinărit. A obținut în doi ani diploma de absolvire a studiilor secundare inferioare (în ). În 1937 s-a mutat la "Healdtown Comprehensive School", un colegiu metodist din Fort Beaufort, unde învăța ce mai mare parte a nobilimii Thembu, inclusiv „fratele” său Justice. În timp ce directorul Arthur Wellington era un preopinent
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
din cel de-al doilea an, iar la sfârșitul primului său an a participat la un boicot al studenților împotriva calității proaste a mâncării, ceea ce i-a adus suspendarea temporară de la cursuri. A părăsit universitatea fără să obțină diploma de absolvire. Reîntors la Mqhekezweni în decembrie 1940, Mandela aflat că Jongintaba aranjase căsătorii pentru el și Justice; descurajați, cei doi tineri au fugit via Queenstown la Johannesburg, unde au ajuns în aprilie 1941. Mandela și-a găsit un loc de muncă
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
politice. În jurul vârstei de 15 ani, Sibelius își propune să devină un mare violonist, lucru pe care l-a și realizat, având chiar un concert public în Helsinki cu ultimele două părți ale "Concertului pentru vioară" al lui Mendelssohn. După absolvirea liceului în 1885, Sibelius începe cursurile de Drept la Universitatea Finlandeză Imperialistă Alexandru (astăzi Universitatea Helsinki). Având în vedere faptul că era mult mai interesat de muzică decât de drept, acesta abandonează studiile în domeniul dreptului, urmând în perioada 1885-
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
Sein und Zeit"" ("Ființă și timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt. După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]