25,825 matches
-
care parcă alerga printre tufe de flori. S-a apropiat, ne-a întretăiat cărarea și s-a topit în vălul de căldură. Charlotte l-a însoțit cu privirea, apoi a murmurat încetișor, reluându-și mersul: - Mi s-a întâmplat, în copilărie, să iau un tren care era oarecum înrudit cu Cucușka asta. Transporta călători și, cu vagoanele lui mici, șerpuia îndelung de-a curmezișul Provenței. Mergeam să petrecem câteva zile la o mătușă care locuia la... nu îmi amintesc numele orașului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
răbufnirea. Charlotte îmi va oferi „lapte de pasăre”, desertul nostru preferat, și atunci voi putea să mă leg de toate nimicurile astea franțuzești. Sau, încercând să învie atmosfera serilor noastre de veghe de altădată, va începe să-mi vorbească despre copilăria ei, da, despre vreun coafor de câini de pe un chei al Senei... Dar Charlotte tăcea. Îmi acorda foarte puțină atenție. Ca și cum prezența mea nu ar fi tulburat cu nimic atmosfera acelei seri obișnuite din viața ei. Din când în când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acelei seri obișnuite din viața ei. Din când în când, îmi întâlnea privirea, îmi zâmbea și chipul ei se voala din nou. Cina m-a surprins prin simplitatea ei. Nu am primit nici „lapte de pasăre”, nici alte bunătăți din copilăria noastră. Cu stupoare, îmi dădeam seama că feliile acelea de pâine neagră, ceaiul acela chior erau hrana obișnuită a Charlottei. După ce am mâncat, o așteptam pe balcon. Aceleași ghirlande de flori, aceeași nemărginire a stepei încețoșate de căldură. Între două
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
șovăiala momentană a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă întreb de ce o pată din iarbă, o clipire colorată, parfumată, vie, ba exista la masculin și avea o identitate scârțâitoare, fragilă, cristalină, impusă parcă de numele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o duzină de supraviețuitori, pe dealul acela. A coborât spre Volga, murea de sete și acolo, pe mal, a văzut apa foarte liniștită, nisipul alb, sălciile și niște plevuști care au țâșnit când s-a apropiat. Ca pe vremea copilăriei în satul lui... O ascultam și Rusia, țara singurătății sale, nu îmi mai părea ostilă „francității” ei. Emoționat, îmi spuneam că bărbatul înalt, beat, cu privirea amară, acel Gavrilici, nu ar fi îndrăznit să vorbească cu nimeni despre sentimentele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o seară îndepărtată, cu Charlotte, strigătul melancolic al Cucușkăi, apoi dimineața pariziană, învăluită, în imaginația mea, într-o ceață însorită, momentul nocturn de pe plută cu prima mea iubită, când pachebotul uriaș ne dominase trupurile înlănțuite, și serile de veghe din copilăria mea, trăite, parcă, deja într-o altă viață... Legate astfel, clipele acelea alcătuiau un univers aparte, cu propriul lui ritm, cu aerul și cu soarele lui specific. Aproape o altă planetă. O planetă în care moartea femeii cu ochi mari
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii, prin trupul ei, transpar toate clipele acelea de lumină și de frumusețe...” Charlotte iese din gară. O urmez, îmbătat de revelația mea indicibilă. Iar noaptea se răspândește asupra stepei. Noaptea care durează deja de douăzeci de ani în Saranza copilăriei mele. Am revăzut-o pe Charlotte după zece ani, timp de câteva ceasuri, când mergeam în străinătate. Am ajuns foarte târziu, seara, și trebuia să plec mai departe dis-de-dimineață, la Moscova. Era o noapte înghețată de la sfârșitul toamnei. Care aduna
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întoarcă capul. O criptă veche de mai bine de un secol, în partea cea mai puțin vizitată a cimitirului, căci nu existau morminte celebre de cinstit - un acasă. Cu stupoare, mi-am spus că nu mai folosisem cuvântul acesta din copilărie... După-masă, în soarele de toamnă care lumina interiorul criptei mele, am citit inscripțiile de pe plăcuțele de marmură fixate pe pereți. De fapt, era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împodobite cu voaluri și cu pene, se îndepărtau, ca și cum ar fi dus cu ele clipa aceea, soarele ei și aerul unei epoci fugare... Și încă o dimineață: Charlotte (o recunoșteam acum) însoțită de un bărbat, pe străzile zgomotoase din Neuilly-ul copilăriei sale. Charlotte, cu o bucurie puțin confuză, se joacă de-a ghidul. Mi se părea că disting transparența luminii matinale pe fiecare piatră din pavaj, că văd palpitația fiecărei frunze, că ghicesc orașul acela necunoscut în privirea bărbatului, iar priveliștea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fiecare piatră din pavaj, că văd palpitația fiecărei frunze, că ghicesc orașul acela necunoscut în privirea bărbatului, iar priveliștea străzilor atât de familiare, în ochii Charlottei. Am înțeles în clipa aceea că Atlantida Charlottei mă lăsase să întrevăd, încă din copilărie, misterioasa consonanță a clipelor veșnice. Fără știrea mea, ele trasau, de atunci, ceva ca o altă viață, invizibilă, de nemărturisit, alături de a mea. Așa cum un tâmplar care fasonează de-a lungul zilelor picioare de scaun sau geluiește scânduri nu observă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mi-am închipuit-o ieșind în balconașul ei plin de flori, aplecându-se pe o carte. De ani de zile, nu mai aveam nici o veste din Saranza. Charlotte putea, deci, să continue să trăiască, oarecum ca înainte, ca pe vremea copilăriei mele. Acum ar avea mai mult de optzeci de ani, dar, în aminirile mele, vârsta aceasta nu o atingea. Pentru mine, ea rămânea mereu aceeași. Atunci s-a înfiripat un vis. Probabil că aureola lui mă trezise... Să o regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă în copilărie fusesem obligat să-mi ascund grefa franceză, acum „rusitatea” mea era cea care devenea condamnabilă. Seara, instalat pentru noapte, reciteam ultimele pagini din Însemnări. În fragmentul consemnat în ajun, scriam: „În izba mare din fața imobilului în care locuiește Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Când marea și-a reînceput refluxul, mi-am reluat drumul. Cu picioarele goale pe nisipul ud, tare, aveam să cobor acum spre sud. Mergeam și mă gândeam la poșeta pe care sora mea și cu mine o numeam, pe vremea copilăriei noastre, „Poșeta de pe Pont-Neuf”, și care conținea pietricele înfășurate în bucăți de hârtie. Erau în ea un „Fécamp”, un „Verdun”, dar și un „Biarritz”, al cărui nume ne făcea să ne gândim la cuarț și nu la orașul care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe care voi încerca să-l evit... Va merge acolo singură, în absența mea, în căutarea unei case, pe strada Ermitage, unde locuia odinioară soldatul din primul război mondial care-i dăduse un ciob feros, numit de noi „Verdun” în copilărie... Știam și că voi face tot posibilul ca să nu vorbim despre cărți. Și că vom vorbi despre ele, totuși, mult, adesea până târziu în noapte. Căci Franța ivită într-o zi în inima stepei de la Saranza își datora nașterea cărților
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de nasturi - un număr. În brațele ei, un copilaș înfășurat într-o gogoașă de lână... Noaptea, am regăsit în minte imaginea pe care o crezusem întotdeauna un fel de reminiscență prenatală, venită de la strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dura nouă luni. Funigeii argintii și ușori din iluzia mea franceză nu erau decât niște șiruri de sârmă ghimpată nouă, care nu avusese timp să ruginească. Mă plimbam cu mama pe teritoriul „lagărului de femei”... Era prima mea amintire din copilărie. Două zile mai târziu, am părăsit apartamentul acela. Proprietarul venise în ajun și căzusem la învoială: îi lăsasem toate mobilele și obiectele vechi pe care le adunasem de câteva luni... Am dormit puțin. La ora patru, eram deja treaz. Mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scrie despre comunitatea ortodoxă de la Seghedin, Anamaria Brad despre răspândirea religiei baptiste printre români, Ana Borbély despre studiile filologice din Ungaria, Maria Berényi despre Personalități de frunte ale iluminismului bănățean, Elena Muntean despre Motivul casei în „Povești” și „Amintiri din copilărie”. Numărul 2 găzduiește o anchetă cu titlul „Problema minorităților revine la rampă”, articole despre pamfletul românesc (Cornel Munteanu), despre Bălcescu la Seghedin (Mihai Cosma), despre obiceiurile din Cenadul Unguresc (Ana Hoțopan). Apar poezii semnate de Maria Berényi și George Irimieș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286401_a_287730]
-
o dietă ușoară pe durata bolii și în timpul convalescenței. Dacă acesta este slăbit, nu folosiți stimulanți puternici, ci dați-i supe și tonice pentru recăpătarea puterii. ASTMUL Nici o vârstă nu este scutită de astm, deși acesta este mai frecvent în copilărie și tinerețe. Șuieratul este cauzat de spasme ale bronhiilor sau de inflamarea membranelor mucoase. Recurența și severitatea crizelor are mai multe cauze. Oboseala fizică sau psihică, expunerea la gaze toxice sau chimicale, inhalarea alergenilor, mâncarea, infecțile tractului respirator inferior sau
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
uscată. Adăugați sucul de la o lămâie și o portocală și 2 linguri de miere. Amestecați bine, acoperiți și infuzați timp de 1 oră. Strecurați și beți cât de des doriți. Încălziți în funcție de nevoie. POJARUL Pojarul Pojarul este o boală a copilăriei care, la un moment dat, era considerată a fi o boala lipsită de complicații. În prezent știm însă că pot să apară complicații. Cel mai bun tratament constă în menținerea pacientului la pat, precum și păstrarea luminozității camerei la un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
legume crude și se bucurau atât de mult de plimbare, încât continuă să o practice și acum. Copiilor le place mult să se plimbe, chiar și prin ploaie. Amintiți-vă cât de mult vă distrați când vă prindea ploaia în copilărie! Când eram mică îmi plăcea tare mult să mă joc în ploaie. Mi-am învățat copiii un joc pe care îl jucam când eram mică. Îl numeam „fugind în vânt”. Obișnuiam să îl jucăm chiar înainte de furtună. Chiar și acum
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
aceste treburi casnice pentru altă zi. Timpul distractiv petrecut împreună cu copiii dvs. este un timp petrecut cum se cuvine. Eu cred că a fi mamă este cea mai importantă meserie din lume. Un început bun în frageda pruncie și în copilărie pregătesc terenul pentru maturitate, deci am inclus și câteva rețete speciale pentru mamele care alăptează. Cred că alăptarea este singura modalitate, de aceea rețetele se referă la creșterea cantității de lapte produs. Eu mi-am alăptat la sân primii doi
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Bacău. Școala o începe în comuna natală, continuând cursurile primare, gimnaziale și liceale la Liceul “Alexandru Ioan Cuza” din Focșani. Își ia licența în Istorie - Filozofie, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iasi, secția istorie - română. Înclinația spre frumos se manifestă din copilărie. Mediul Intelectual al familiei îi oferă posibilitatea să ia lecții de vioară și în paralel de desen și de pictură cu profesoara Eugenia Ștefănescu și cu pictorul Nicolae Popa. Arcușul este abandonat în favoarea muzicii culorilor. Drumul spre pictură a început
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
de ce istoricul literar nu a finalizat înainte de război monografia proiectată, deși dispunea de toate instrumentele necesare elaborării ei și cu toate că a răspândit în publicațiile vremii numeroase studii și articole referitoare la viața și creația lui Eminescu: Portretele lui Eminescu, Din copilăria lui Eminescu, Eminescu și d. G. Panu, Eminescu și istoria națională, Eminescu în Banat, Eminescu și tinerimea, Eminescu și Moldova, Eminescu și chestiunea evreiască (1903), Eminescu și Alecsandri (1904), Eminescu și Schopenhauer (1905), Drama lui Eminescu „Bogdan-Dragoș”. Câteva considerații generale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
societăților non-moderne. Pentru Freud, manifestările religioase și cele neurotice au numeroase elemente comune: sunt repetitive și ritualizate, se nasc din și generează sentimente de vinovăție, sunt Întemeiate pe represiunea instinctelor fundamentale. De asemenea, Freud era convins că: a) evenimentele din copilărie explică comportamentele din perioada adultă; b) Între evoluția umanității și evoluția, dezvoltarea individului există o omologie profundă, astfel Încât anumite elemente aparte din copilăria individului pot explica elemente necunoscute din „copilăria umanității”. În consecință, În celebra sa lucrare Totem și tabu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de vinovăție, sunt Întemeiate pe represiunea instinctelor fundamentale. De asemenea, Freud era convins că: a) evenimentele din copilărie explică comportamentele din perioada adultă; b) Între evoluția umanității și evoluția, dezvoltarea individului există o omologie profundă, astfel Încât anumite elemente aparte din copilăria individului pot explica elemente necunoscute din „copilăria umanității”. În consecință, În celebra sa lucrare Totem și tabu, Freud susține că, În negura timpurilor, oamenii trăiau, asemenea primatelor, În hoarde dominate de un mascul atotputernic: acesta era șeful și tatăl hoardei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]