27,663 matches
-
conduse de Ljudevit Posavski și de Borna, așa cum atestă cronicile lui Einhard începând cu anul 818. Înregistrarea reprezintă primul document despre pământurile croate, state vasale ale Franciei la acea vreme. Suzeranitatea francă a luat sfârșit în timpul domniei lui Mislav două decenii mai târziu. Conform lui Constantin al VII-lea, creștinarea croaților a început în secolul al VII-lea, dar afirmația este contestată și în general creștinarea este asociată cu secolul al IX-lea. Primul conducător croat băștinaș recunoscut de Papă a
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
casele lor de către forțele sârbe sau au fugit din cauza violențelor. În ultimele zile ale războiului, în 1995, peste 120.000 de sârbi, și poate până la 200.000, au fugit din țară înainte de sosirea forțelor croate în cadrul Operațiunii Furtuna. La un deceniu după finalul războiului, doar 117.000 de refugiați sârbi s-au întors, din cei 300.000 dislocuiți în timpul războiului. Mare parte din sârbii rămași în Croația nu au trăit niciodată în zonele ocupate în timpul războiului. Sârbii au fost recolonizați mai
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul inițial de locuire al hazarilor trebuie căutat in Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală, în zona din sudul Lacului Aral, întemeiat în jurul anului 400 d.Hr. Câteva decenii mai târziu, probabil în perioada domniei regelui Kawad I al Persiei (488-531), hazarii ating Caucazul, unde se asociază probabil tribului turcic al sabirilor ("turcii siberieni"). Denumirea "akațir" menționată de cronicari bizantini, pentru un grup etnic din federația hunilor, este probabil
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
a crescut și datorită imigrării evreilor originari din Imperiul Bizantin, în timpul împăratului Romanos I Lakapenos (920-924), din cauza persecuțiilor la care au fost supuși. În cadrul unui proces istoric, care debutează spre mijlocul secolului al IX-lea și se termină în primele decenii ale celui următor, rolul hanului începe să fie limitat, acesta rezumându-se doar la exercitarea unor atribuții sacrale, funcțiile de conducător militar și politic fiind preluate de un beg (sau "bek", "bey"). Concomitent, se intensifică procesul de aservire și destrămare
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
destalinizare, care îi punea în primejdie poziția din fruntea partidului, dat fiind statutul său de până atunci de stalinist. Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe și economice semiautonome în cadrul Pactului de la Varșovia și a CAER-ului la sfârșitul deceniului al șaselea. El a luat hotărârea creării unei industrii grele, inițiativă care contravenea planurilor moscovite care rezervaseră pentru România rolul de grânar al blocului comunist. Astfel, a fost creat Combinatul siderurgic de la Galați, a cărui producție se baza pe minereuri
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
referiri la Basarabia românească, iar în ultimii ani ai regimului dejist au fost publicate textele lui Karl Marx care fuseseră cenzurate până atunci - cele care făceau referire la imperialismul țarist și la ocuparea teritoriilor românești care făceau parte în anii deceniul al șaptelea din Uniunea Sovietică. În 1961, Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu, cu asentimentul lui Constantin Pârvulescu, au încercat destituirea lui Dej din funcția de prim-secretar al partidului, dar nu au reușit (datorită eșecului de a câștiga sprijinul lui
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
și gospodăriile lor. Faptul că pentru vastele lor proprietăți funciare aflate în afara peninsulei lor călugării atoniți refuză să plătească impozit, chiar și când statul grec se află în stare de faliment iar poporul grec suferă de o sărăcie nemaiîntâlnită de decenii, reprezintă un alt gest care nu e de natură să aplaneze asperitățile dintre părțile aflate în dispută. Schitul românesc "Sfântul Ioan Botezătorul" (în grecește Prodromu) aparține Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre. Este situat între Kavsokalyvia și Marea Lavră, pe un
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
țară. Își continuă seria de concerte și turnee în Franța, Elveția și, mai ales, . Susține concerte la pupitrul "Orchestrei Naționale de Folclor", reînființată în luna decembrie 2006 (relansarea oficială a orchestrei are loc în luna mai 2007). După aproape un deceniu de absență, în ianuarie 2006 Gheorghe Zamfir se întoarce în Canada pentru un tur de concerte cu ATHENAEUM STRING Quintet. În programul turneului a fost inclusă o premiera mondială: Anotimpurile de Antonio Vivaldi pentru nai si quintet de coarde in
Gheorghe Zamfir () [Corola-website/Science/297375_a_298704]
-
economice și necesitatea accelerării acesteia: “Am atins pragul de la care nu mai avem alternativă, trebuie să operăm cu reforma, nu doar să afirmăm că este necesară.” În octombrie 1990 nivelul de trai indică valori dintre cele mai ridicate din acest deceniu, cu 12% mai mult decât în 1989. Prima decizie mai radicală a cabinetului Roman s-a pus în aplicare la 1 noiembrie 1990, și viza liberalizarea prețurilor pentru un număr important de bunuri de consum. A doua etapă a liberalizării
Petre Roman () [Corola-website/Science/297339_a_298668]
-
activității de critic literar ale lui Maiorescu stau sub semnul aceleiași despărțiri de generația anterioară. Spre deosebire de anii premergători revoluției de la 1848, când o nevoie acută de literatură originală îl făcea pe Heliade Rădulescu să adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri românești, deceniul al șaptelea al secolului XIX ajunsese să cunoască o relativă afluență de poeți și prozatori, ale căror mijloace artistice erau adesea mult disproporționate față de idealurile și de pretențiile lor. Se punea acum problema unei selectări a adevăratelor valori pe baza
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
cca. 6 km N-V de amplasamentul vechii așezări, înspre interiorul regiunii. Această nouă așezare este cunoscută în epoca dominației otomane sub numele de „Bulustra” care nu este, după unele opinii, decât o deformare a denumirii anterioare „Polystylon”. În ultimele decenii ale sec. XIX și la începutul sec. XX, Bulustra a urmat destinul Traciei occidentale, trecând prin toate peripețiile legate de destrămarea Imperiului Otoman și rezolvarea „chestiunii orientale”. La sfârșitul Primului Război Mondial, prin Tratatul de la Neuilly (1919), regiunea Traciei occidentale revine Greciei
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
noaptea înegrul ghiolurilor până la popoarele de păsărele, până la puzderia de pești, până la nesfârșitele miliarde de gângănii - toate trăiesc din apele acestea care au întins o bogată împărăție, care aduc nămolul plin de hrană din munții și câmpiile depărtării...”" În ultimele decenii cea mai mare parte din bălțile, lacurile și mlaștinile Prutului au fost desecate. Fostele mlaștini au devenit terenuri agricole. În 1976 lângă localitățile Stânca și Costești, Republica Moldova împreună cu România au construit un baraj, un lac de acumulare și o hidrocentrală
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
ul este termenul care denumește curentul artistic și literar de avangardă care proclamă o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896 - 1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
jurisdicția Rusiei (1812-1917), României (1918 - 1940 și 1941 - 1944), a Uniunii Sovietice (1940 -1941 și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent). Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mișcarea devine mai puternică la sfârșitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrățișeze idealurile democratice. În 1988 activiști din intelectualitatea locală, uniți cu alte minorități etnice, creează o mișcare cunoscută sub numele de "Poporul Găgăuziei". Un an mai târziu a avut loc prima adunare a acestei
Găgăuzia () [Corola-website/Science/297397_a_298726]
-
și NKVDiști, al doilea război mondial și măcelul evreilor. Între anii 1941 și 1944, orașul Dubăsari a fost sediul efemerului județ denumit Dubăsari. Numai după 1956, odată cu destalinizarea, pacea și liniștea au revenit în oraș, a cărui populație descrescuse în deceniile precedente, dar care a crescut din nou în mod important în anii construirii centralei hidroelectrice. În timpul conflictului din Transnistria, sovietul orășenesc al Dubăsarilor s-a declarat de partea separatiștilor din Tiraspol (cu 49 voturi din 86), în timp ce sovietul raional s-
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
Comunist era Secretarul general. Șeful partidului mai deținea uneori și alte posturi, cum ar fi președinția statului sau funcția de Prim-ministru ("vezi" Lista conducătorilor Uniunii Sovietice). Vezi și: Dreptul sovietic. "Articolul principal: Relațiile externe ale Uniunii Sovietice" În ultimele decenii, Uniunea Sovietică era compusă din 15 Republici Sovietice Socialiste. După ce au devenit independente, unele au rămas organizate în Comunitatea Statelor Independente (CSI). Bazată pe un sistem de proprietate de stat, economia sovietică era controlată prin "Gosplan" (Comisia de Planificare a
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
în sus pe Răut jefuind satele sau stânele întâlnite, și, dînd de această vale prielnică de la cotitura rîului își dau seama, ca toți predecesorii lor, de avantajele pe care le prezintă acest loc. Cotropitorii n-au stat aici mult timp (deceniile 4-6 ale secoluloui XIV), dar au reușit să imprime localității de la cotitură o înfățișare orientală. Tătarii au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip oriental, la începutul
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
ungurilor din Lonka, numiți ceangăi ("csango dictis") ""Péter Zöld nu a creat artificial un etnonim, cum afirmă Anton Coșa. Preotul secui a transpus în scris o realitate pe care a constatat-o personal. La fel cum a făcut peste șase decenii Incze Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei."" (Marius Diaconescu, ibid.) În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". Dicționarul limbii
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
recensământ din 2007 a arătat că 13,4% (1,23 milioane) din cetățenii suedezi s-au născut în altă țară. Acest fapt reflectă migrațiile între țările nordice, precum și perioade de imigrație pentru căutarea unui loc de muncă, iar, în ultimele decenii, imigrația refugiaților și a unor membri a familiilor deja stabilite în Suedia. Astfel, Suedia s-a transformat dintr-o țară de emigranți (până la primul război mondial), într-o țară care primește imigranți (începând cu al doilea război mondial). În 2007
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Dintre imigranți, cel mai mare grup etnic din 2007 l-au reprezentat finlandezii, urmați de persoane născute în fosta Iugoslavie, în Irak, Polonia, Iran, Danemarca, Germania, Norvegia, Turcia, Chile, Liban, Tailanda, Somalia, Regatul Unit, Siria, China și Statele Unite. În ultimul deceniu, cei mai mulți imigranți au provenit din Irak, Polonia, Tailanda, Somalia și China. Imigrația din celălalte țări nordice și-a atins apogeul (peste 40.000 de oameni pe an) în 1969-70, când legile privind imigrarea emise în 1967 au impus condiții grele
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
atinge 160 km/h, iar una 200 km/h) și de 100 km/h pentru cele diesel (unele pot atinge ), deși trenurile nu merg la viteze mai mari decât . Majoritatea locomotivelor din dotarea companiilor desprinse din fostul CFR datează din deceniile 7-8 ale secolului al XX-lea. CFR Călători și CFR Marfă folosesc o serie de locomotive electrice (numite LE), diesel-electrice (LDE), diesel-hidraulice (LDH) și diesel-mecanice (LDM/LDMM). Societatea Feroviară de Turism folosește locomotive de aburi (cu ecartament standard și îngust
Căile Ferate Române () [Corola-website/Science/297413_a_298742]
-
la intervenția Habsburgilor austrieci în Ungaria. Acțiunea această a îndepărtat pe unii dintre aliații otomani, iar pe altii i-a întors împotriva turcilor. Papă a abandonat interesele lui seculare pentru a agită spiritele pentru o nouă cruciada împotriva otomanilor. În deceniile care au urmat, Imperiul Otoman nu a fost numai o forță de ocupație, ci a și devenit un instrument în politica europeană. Bătălia de la Viena a adus o perioadă lungă de stagnare și a fost un punct de cotitură în
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
aceste grupuri și-au sărbătorit spiritul civic, tinerețea, gradul de informare, frumusețea, etcetera, la ultimele proteste în stradă arată cât de necesară este deschiderea spre o gândire populară care să înglobeze experiențele de dislocare și de exploatare din ultimele două decenii și să reflecteze asupra lor. O cultură populară, ce pune în centrul său dezvrăjirea față de Occidentul european, trăită de muncitorii precari din est și reflectată aici doar în cultura manelelor. Acestă dezvrăjire, dezamăgire și precauție ce devine tot mai specifică
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
De David Schwartzîn Europa, primele experiențe de colaborare între artiști și muncitori au avut loc în deceniile doi și trei ale secolului XX și sunt în legătură directă cu mișcările partidelor comuniste din Europa Centrală și de Est. Diverse forme de teatru proletar sau de teatru politic popular s-au dezvoltat concomitent în Germania (în special în
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
în care au avut loc, cel puțin până în 1949, face posibilă nuanțarea perspectivei maniheiste atât de la îndemână când vine vorba despre interpretarea fenomenului realismului socialist. Contextul în care a fost creată și receptata Ana Ipătescu Iconografia realist socialistă românească din deceniul al șaselea este populată cu nenumărate reprezentări ale unor eroine mai mult sau mai putin legendare, cu roluri în episoade istorice din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat. În revistă Femeia, apare, de-a lungul anului 1949, o serie de
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]