26,397 matches
-
prosperitatea orașelor moldovenești, promițându-le scutirea de taxe vamale și de biruri. Astfel s-au așezat 700 de familii la Suceava și numeroase altele la Siret și la Cernăuți, unde comerțul avea să fie deținut aproape exclusiv de armeni. Domnitorul moldovean a mai invitat 3.000 de familii armenești în 1418, când acestea s-au stabilit în șapte orașe. Hasdeu argumentează cu îndreptățire venirea lor: „Este învederat că această nouă colonie nu și-ar fi îndreptat pașii spre România să n-
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Brugge și Nürnberg, cu tranzitarea Moldovei. Vlad Bănățeanu a consemnat această inițiativă: „Armenii au jucat un rol din cele mai importante în viața economică a țării noastre un rol social atât de importat în decursul mai multor secole, încât domnii moldoveni îi chemau și primeau mereu contingente noi de armeni, oferindu-le diferite drepturi și privilegii“, în vreme ce Ion N. Angelescu remarca în "Histoire Économique des Roumains": "„Dacă românii au ajuns, într-un moment al apogeului lor comercial de odinioară, să străbată
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Ștefan Tomșa s-a răzbunat cu cruzime pe armeni, omorînd oameni nevinovați. În a doua domnie a lui Lăpușneanu (1564-1568), armenii din Suceava au fost din nou victime ale cruzimii acestuia, pentru că îl căinau pe detronatul Despot: Pe cînd boierii moldoveni se răsculase contra acestui martir al civilizației occidentale, numai armenii se întreceau care de care la manifestări de devotament pentru dînsul, fiind expuși astfel, în urma catastrofei, a suferi toată urgia învingătorilor - scrie Hasdeu, continuînd: Plebea din Suceava a uzat atunci
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
fost cumpărată de aceștia de la Oficiul local de turism, care devenise proprietarul ei, apoi renovată, tot cu mijloacele comunității, iar la 19 iunie 1993 i s-a făcut noua tîrnosire de către Șeful Eparhiei Moscovite și Nakhicevanului, în prezența înaltelor oficialități moldovene și a altor invitați, urmînd să fie slujită de un preot repartizat în acest scop de la Patriarhia Armeană din Ecimiațin. În această biserică este înmormîntat, adus cu mare pompă de la moșia sa din Hîncești, unde murise în 1817, Manuc Bei
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
(1497) poloneză: "bitwa pod Koźminem") a avut drept combatanți pe Ștefan cel Mare, domnitor moldovean și regele Ioan I Albert al Uniunii Polono-Lituaniene. Bătălia a avut loc în Codrii Cosminului, la circa 100 km nord de capitala de atunci Suceava (în poloneză Suczawa), între actualele comune Voloca pe Derelui și Valea Cosminului din raionul Adâncata
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în Cetatea Suceava, care a început a fi asediată. Totuși, armata poloneză nu a fost în stare să organizeze un asediu eficient, și după 4 luni bătute pe loc, infecțiile din tabără și ostilitatea localnicilor moldoveni l-au făcut pe Ioan Albert să decidă o retragere, învinuindu-l pe Ștefan de a se fi aliat cu otomanii. Ștefan s-a folosit cu iscusință de incapacitatea numeroasei armate poloneze de a executa un marș în forță. Retrăgându
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
Dr. Ion T. Niculescu ), ""Traité de Neurochirurgie"", apărut postum în 1951 în Editura Academiei Române. Una din preocupările sale de bază au fost, de-a-lungul vieții, problemele sociale. Încă din copilărie și adolescență el era acut conștient de starea precară a țăranului moldovean: subnutriția, mortalitatea infantilă astronomică, analfabetismul, lipsa de igienă și asistență medicală. Așa se face că a devenit om cu vederi politice de stânga încă din tinerețe, a colaborat la "Ajutorul Roșu", ajutând pe antifasciștii din ilegalitate, apărându-i în procese
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
Moldovenești, un grup de intelectuali în frunte cu cel mai cunoscut lingvist din regiune, L. A. Madan, promotor al moldovenismului, și-a început activitatea de elaborare a normelor „limbii moldovenești”. Pentru elaborarea acestor norme a fost folosit graiului moldovenesc vorbit de moldovenii transnisteni, plin de cuvinte ucrainene și ruse. Madan a folosit „metoda științifică” a „mărsului în popor”, concretizată prin mari campanii de culegere a cuvintelor specifice graiului moldovenesc. Madan avea să declare: Tot el avea să scrie în 1926 în ziarul
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
precum: "lăbiuți" (ghilimele), "vărguliță" (virgulă), "nasnic" (nazal), "dentar" (dintic), "aeronăscător" (oxigen), "aeromăsurător" (barometru), "sîngurzburător" (avion), "mîncătorie" (sufragerie) și altele asemenea. Ca urmare, textele științifice, de exemplu din botanică sau fizică, au devenit de neînțeles pentru neinițiați. În februarie 1932, comuniștii moldoveni au primit sarcina din partea Partidului Comunist Ucrainean să schimbe grafia limbii moldovenești astfel încât să se folosească alfabetul latin. Aceasta era o parte a unei mai vaste campanii în URSS, care urmărea latinizarea alfabetelor limbilor naționalităților mai puțin numeroase. Acțiunea se
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Marr, care postula convergența către o singură limbă mondială, care trebuia să fie limba societății fără clase, comunismul. Această directivă a fost sabotată pasiv de originaliști, până când Stanislav Kosior (Secretar General al Partidului Comunist Ucrainean) și o delegație de comuniști moldoveni au fost primiți de Stalin, unde, după cum se afirmă, s-a insitat pe o mai rapidă latinizare, cu scopul suprem al convergenței culturilor moldovenești și română, care urmărea ca, într-un viitor apropiat, Moldova și România să fie unite, evident
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
substrat fiind situația din Republica Populară Română. Cu toate acestea, ultimul plan nu a fost pus niciodată în practică. Mai mult, pentru a justifica ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruși, a trădării naționale a burghezo-moșierimii moldovene reprezentate în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupației românești, ca și teoria aberantă a existenței a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
atunci să marcheze un gol foarte frumos, și acela era un semnal de alarmă asupra echipelor din capitală. După ce în pauza competițională, Porumboiu a renunțat la "vedete" precum Răducanu, Falemi, Ilie și a adus jucători precum Sfârlea, Huțan, Bukvic, echipa moldoveană a reușit un retur de excepție. Badea a fost principalul marcator în acel sezon, însă 4 goluri din 5 au fost cu echipele din capitală (Steaua, Rapid, Național și Dinamo). Imediat după încheierea campionatului, Badea a fost transferat de Steaua
Valentin Badea () [Corola-website/Science/303711_a_305040]
-
prin valea sub formă de glugă și ajungem la nenea Hodja... Au trecut vremuri. Stăpânul pământului de aici, Onașcu, și - a ocupat locul în rândul celor drepți. Iar pe pământul dăruit de Ștefan cel Mare a mai apărut un sat moldovean numit în cinstea spătarului Onașcu - Onișcani. Numele spătarului Hidju a dat denumire satului Hoginești. Începutul satului Onișcani este acolo unde Chiril și-a construit casă și se numește Chirloaia, iar dealul și valea ce despart satul Onișcani de satul Hoginești
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
Trupele din Transilvania ale partizanilor lui Ferdinand, conduse de Ștefan Mailat, Valentin Törok, Marcus Pemflinger, cărora li s-au alăturat și cele aduse din Transilvania de episcopul Nicolae Gerendi, s-au îndreptat spre Brașov pentru a ieși în întâmpinarea oastei moldovene condusă de vornicul Grozav. Lupta s-a dat la Feldioara unde oastea condusă de Ștefan Mailat a fost zdrobită de oastea moldoveană. Mailat s-a retras la Făgăraș unde nu a zăbovit prea mult ci s-a îndreptat spre Sibiu
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
aduse din Transilvania de episcopul Nicolae Gerendi, s-au îndreptat spre Brașov pentru a ieși în întâmpinarea oastei moldovene condusă de vornicul Grozav. Lupta s-a dat la Feldioara unde oastea condusă de Ștefan Mailat a fost zdrobită de oastea moldoveană. Mailat s-a retras la Făgăraș unde nu a zăbovit prea mult ci s-a îndreptat spre Sibiu spre a ieși în întâmpinarea lui Ștefan Báthory care venea cu oaste din Polonia. În acest timp Mailat emite o scrisoare magisterului
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
fi ai săi. Realizând acest lucru și coroborat cu uciderea lui Emeric Czibák, episcopul de Oradea, Mailat și Gothard Kum părăsesc tabăra și încep să strângă armată împotriva lui Gritti. Acesta se va retrage la Mediaș unde va aștepta sprijinul moldovean promis de Petru Rareș și cel al lui Ioan Zapolya. Mailat, ales căpitan al armatei, înconjoară Mediașul și începe asediul, el cere sprijin în oameni și armament și magistratului din Brașov, deși acest oraș se închinase lui Gritti. Între timp
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
în faimoasa închisoare Edicule. Cetatea Făgărașului capitulează nu mult după aceea, astfel că la 18 iulie brașovenii trimit daruri comandanților străjii lui Petru Rareș: Andreică Șeptilici și Giurgea Bole, starostele de Putna, iar a doua zi unele unități ale oștii moldovene se întorc spre Brașov pe drumul mai ocolit, pe la Zărnești și Tohan. Cu această acțiune se încheie visul lui Ștefan Mailat de a deveni Principe al Transilvaniei, de a rupe Transilvania de Ungaria și de a întemeia un principat autonom
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
în continuare foarte furios că ostaticii rămași în cetatea Făgărașului încă din timpul asediului din 1541 nu au fost eliberați. De aceea el somează pe Gheorghe Martinuzzi să-i elibereze ostatici că dacă nu va trimite oastea sa împreună cu oastea moldoveană. Răspunsul la această somație este dat de cei doi vechi prieteni ai lui Mailat, Ioan Zalay și Toma Nádasdy. Aceștia, într-un document din 26 noiembrie 1542, poruncesc prezidiului cetății Făgăraș ca de îndată ce Petru Rareș va începe asediul cetății, să
Ștefan Mailat () [Corola-website/Science/303833_a_305162]
-
acte "Sardanapale", o imitație a piesei lui Byron, pusă pe muzică de Victorin de Joncières și prezentată în premieră la "Théâtre impérial lyrique" din Paris, în 8 februarie 1867. În cartea sa Descriptio Moldaviae, Dimitrie Cantemir îl compară pe domnul moldovean Iancu Sasul cu regele asirian "Sardanapal", care în tradiția grecească simbolizează culmea desfrâului și a risipei.
Assurbanipal () [Corola-website/Science/304012_a_305341]
-
în timp ce militarii germani i-au jefuit și ucis pe evreii din Râbnița, Efrosinia și Zinaida Pozdnikova au ascuns mai mult de zece evrei și le-au asigurat cele necesare. Dosar 7558. Isaak Serebryanskiy, Samuil Sparinopta și Ikim Mazur erau țărani moldoveni, locuitori ai satului Broșteni, districtul Râbnița. În timpul războiului, cei trei i-au ajutat în diverse moduri, hrănindu-i și ascunzându-i pe rând, pe vecinii lor, frații Naum și Raisa Gomelfarb ai căror părinți fuseseră omorâți în septembrie 1941. Serebrianski
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
Hâncu) este o mănăstire de călugărițe din raionul Nisporeni, Republica Moldova. A fost fondată în 1678. În anul 1678 și-a început activitatea un nou locaș sfînt, purtînd numele ocrotitoarei Moldovei - Sfânta Cuvioasa Parascheva. Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hâncu. Inițial mănăstirea Hâncu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva, a fost întemeiată ca schit de maici, avînd și un duhovnic.În urma invaziei tătare în Moldova,a fost incendiată și distrusă biserica și clădirile aferente prin aceasta fiind ruinat complet
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
vrednici de laudă se remarcă și neamul Hânculeștilor despre care Alexandru Xenopol scria: „Multe pagini frumoase, numeroase ca stelele în cer a înscris această familie în Letopisețul suferinței poporului nostru”. Posibil, cel mai ilustru membru al acestei familii de nobili moldoveni a fost sărdarul Mihalcea Hâncu. „Fruntaș al vitejilor basarabeni”, el s-a remarcat, mai ales, în răscoala contra despotului Gheorghe Duca, cît și prin întemeierea unui Locaș Sfînt, care acum îi poarta numele. La poalele codrilor falnici, într-un un
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Între anii 1792-1802 funcția de stareț este preluată de ieromonahul Sava care era originar din Bulgaria. Deoarece s-a mărit numărul călugărilor, în acest timp, s-au mai construit încă niște chilii. În anul 1802 stareț a fost ales egumenul moldovean - Iezechil. El a reconstruit biserica de iarnă, care era încă din lemn, și a schimbat catapeteasma din biserica de vară. Este necesar de a sublinia faptul, că pînă în anul 1808 în posesia schitului se afla toată averea moștenită de la
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Pentru lărgirea gospodăriei mănăstirirești el a cumpărat în comuna Iurceni 6 desetine de vie. Pe timpul starețului Inochentie, în mănăstire își duceau traiul 20 monahi și 20 ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
anul 1851, în urma revizuirii bunurilor materiale, mănăstirea mai poseda în or. Chișinău o casă din piatră, cu 6 camere, pe str. Haralampie nr. 128, o bucătărie, și un beci. Pe 28 noiembrie 1856, stareț al Mănăstirii Hâncu este numit ieromonahul moldovean Venedict (Olaru). Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]