26,750 matches
-
rapid și eficient, inovativ, valorificându-și la maxim potențialul de care dispun. Există un potențial uman de învățare, neutilizat în totalitate și în mod eficient, astfel încât putem spune că, practic, „învățarea nu are limite” (p. 26). Neînvățând corespunzător (ca durată, ritm,intensitate, eficiență etc.), ne periclităm propria existență și dezvoltare atât ca indivizi, cât și ca societate. Decalajul dintre societăți/națiuni este generat și întreținut de învățarea neadecvată și ineficientă. Concluzionând, am putea spune că: - învățarea se desfășoară în mod continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Dincolo de fiecare test, există o definiție, explicită sau implicită, a inteligenței. Așadar, tipul de test folosit și ceea ce măsoară el influențează opiniile referitoare la relația dintre inteligență și vârstă. Dacă obiectivul urmărit prin folosirea unui test de inteligență este viteza (ritmul, tempoul) subiecților, atunci este evident faptul că bătrânii vor înregistra rezultate mai slabe, fapt care conduce la ideea înregistrării unui anumit declin al abilităților intelectuale ale acestora. Testele de inteligență aplicate persoanelor de vârsta a treia trebuie reconsiderate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de cadrul sociocultural, dar și de mediul în care aceasta decurge; - caracteristicile fizice și psihologice ale personalității adulte, cu nevoile sale specifice; - procesul efectiv de învățare, modelat atât de variabilele cognitive (inteligență, memorie ș.a.), cât, mai ales, de cele non-cognitive (ritmul de învățare, semnificația strâns legată de situațiile de viață cu care se confruntă adultul, teama de eșec sau motivația sa de a se angaja în procesul de învățare). Vorbind despre intercondiționarea dintre cele trei variabile, Knox (apud Merriam, Caffarella, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dragi, plecarea copiilor de acasă, pensionarea etc.) și care amprentează semnificativ nu numai starea de sănătate, ci și configurația psihologică. Fără îndoială, vârsta adultă mijlocie se acompaniază în plan fizic de schimbări inerente, chiar dacă acestea se instalează treptat, într-un ritm care diferă de la caz la caz, în funcție de „trusoul” genetic al individului, de stilul său de viață, respectiv de felul în care a știut să se adapteze la încercările dure ale vieții. Inspectând tabelul pe care Spence (apud Dacey și Travers
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fizic: ridurile se înmulțesc, părul încărunțește și scade în volumetc. Panta descendentă pe care s-a angajat forța fizică după vârsta de 30 de ani continuă. Oasele se rarefiază în densitate, începând cu etatea de 40 de ani, înregistrând un ritm mai alert după 50 de ani. Abilitățile motrice ale persoanei sunt afectate și ele, odată cu acumularea anilor. Cât privește starea de sănătate, așa cum sesizează Dacey și Travers (2002), la această vârstă, se pot instala diverse boli cronice; printre afecțiunile cardiovasculare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
inteligența la vârsta adultă medie este mult frământată, inferența care se impune este aceea că descifrarea riguroasă și pertinentă a ei reclamă cu fermitate elaborarea unor probe special destinate acestei vârste. Referitor la capacitatea de învățare și, mai ales, la ritmul acesteia, notabilitățile domeniului subscriu la constatarea că aceasta declină odată cu trecerea anilor. Pentru a disipa orice umbră de pesimism, vom adăuga faptul că orice om deține, indiferent de vârstă, o importantă abilitate de învățare, dacă se alocă suficient timp pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și Travers (2002), adulții de vârstă mijlocie versus tinerii manifestă o motivație scăzută față de învățarea ce se desfășoară în condiții artificiale, de laborator. În plus, coeficientul lor de anxietate sporește considerabil atunci când realizează că se urmărește testarea calității lor intelectuale. Ritmul bulversant de multiplicare a cunoștințelor, precum și schimbările necontenite din profesie și viață îi determină pe mulți adulți să revină în învățământul oficial. Unii o fac din respect pentru propria carieră (în care nu mai pot supraviețui fără o perfecționare continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
învățare, evaluator și consilier, organizator și coordonator (Heimlich și Norland, 1994). Activitatea de predare-învățare vizează cu preponderență un anumit grup-țintă, grupul de cursanți, care alcătuiește, de fapt, o comunitate educațională. Fiecare grup este diferit, are propriile caracteristici și învață în ritmuri și în stiluri diferite. Fiecare grup își formează o minicultură, ce are câteva caracteristici: fragilitatea, exclusivitatea și necesitatea. Rolul profesorului este determinant în cadrul grupului, putând contribui semnificativ la construirea unei viziuni comune în cadrul acestuia. Profesorul interacționează cu grupul, dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de „a fi doar atent” sau „a nu vorbi”. Studii și cercetări focalizate au sesizat, dimpotrivă, caracterul deosebit de activ și implicant al ascultării autentice care, dincolo de simpla „auzire” (proces pur fiziologic), modifică undele alfa pe cortex, accelerează bătăile inimii și ritmul respirației, sporește presiunea sangvină și temperatura corpului, generând o stare generală de alertare a psihicului uman, începând cu „ascuțirea auzului” și continuând cu procesarea specifică a informației primite de la decodare, interpretare, semnificare până la selecție, retenție și acceptare (Hybels și Weaver
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ajutor de-a lungul procesului de învățare, evaluarea trebuie: - să ajute studentul să devină mai critic și reflexiv în gândire, în ceea ce privește activitatea de învățare în care este implicat; - să asiste studentul în dezvoltarea capacității de reflecție asupra propriilor obiceiuri și ritmuri de învățare, astfel încât să poată decide, în urma unor judecăți de valoare, cum să le modeleze; - să asiste adulții în dezvoltarea propriilor concepte referitoare la ei înșiși, ca persoane care învață, cu scopul de a crește încrederea în sine și de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
necesită instrumente foarte sofisticate; de multe ori, se poate realiza destul derepede. În cele mai multe cazuri profesorul este cel care provoacă acest tip de evaluare, având nevoie de feedback din partea studenților (atât în ceea ce privește înțelegerea elementelor de conținut, cât și pentru adecvarea ritmului, pentru identificarea eventualelor insatisfacții etc.). Aceasta se poate realiza atât pe parcurs, cât și la finalul activității didactice respective (pentru a vedea cum să se continue data următoare). Un tip aparte de evaluare a profesorului de către studenți este cea formală
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu ajutorul tehnologiilor de informare și de comunicare" Laura Malița Prin sintagma noi medii de învățare desemnăm generic mediile care fac învățarea mai flexibilă și atractivă, mai adaptată nevoilor adulților, în sensul de a fi posibilă fără constrângeri temporale, spațiale, de ritm etc. Cu alte cuvinte, adulții care învață mai ales informal (dar și non-formal) fac acest lucru cel mai adesea în timpul lor liber, într-un cadru proxim celui domestic. Noile tehnologii de informare și de comunicare (TIC) permit crearea acestor medii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
inadecvată ce făcea imposibilă participarea tuturor la procesul educațional, totuși, pe de o parte, putem spune că Europa stă relativ bine la acest capitol, iar pe de altă parte, continuă să se realizeze progrese în acest sens, chiar într-un ritm accelerat; - deși există o reticență la schimbare, la introducerea noilor TIC, în rândul anumitor cadre didactice, totuși avantajele generate de ele conduc la reale schimbări de mentalitate; - chiar dacă folosirea acestor medii de învățare virtuale implică instruiri speciale pentru cadrele didactice
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
surprinse cu ajutorul probelor practice. În cazul deprinderilor motorii, sarcinile trebuie concepute într-o manieră care să permită surprinderea gradului de acuratețe, coordonare, viteză, eficiență tehnică, iar în unele situații imaginația și stilul, prin combinarea lor, prin schimbarea contextului sau a ritmului de lucru. Evaluarea atitudinilor unei persoane, la fel ca și schimbarea acestora, este un demers mult mai dificil. Putem realiza acest lucru prin descrierea comportamentelor pe care le urmărim, plecând de la ideea că spunem despre cineva că demonstrează o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
condiționarea operantă a lui Skinner. Materialul oferit spre învățare este organizat pe unități cu grade diferite de dificultate, răspunsul corect al cursantului permițând avansarea la următorul item, mai complex decât precedentul. Un astfel de program permite o implicare activă, un ritm propriu de activitate, feedback imediat și continuu (Stone, 2005). 9. Instruirea asistată de calculator este și ea o metodă individuală de instruire și are un rol important în învățământul la distanță. Conținutul propus este structurat pentru o prezentare secvențială interactivă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Conținutul propus este structurat pentru o prezentare secvențială interactivă ce apare pe monitor, iar răspunsurile participanților - prin intermediul tastaturii - sunt cele care determină traseul ce va fi urmat în cadrul programului respectiv, în funcție de nevoile lor (Stone, 2005). Gradul de implicare este ridicat, ritmul de parcurgere este imprimat de cursant, accentul fiind pus pe gestionarea propriei învățări. 10. Instruirea multimedia (multimedia training) îmbină instruirea asistată de calculator cu tehnologia audiovizuală, integrând text, grafică, animație, sunet și imagine. Oferă avantajul simulării unor situații în care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
implicării și cel al motivației sunt foarte ridicate, ceea ce face ca retenția materialului să se îmbunătățească (Stone, 2005). 11. Educația la distanță se bazează pe utilizarea unor pachete educaționale cu materiale organizate modular, ce permit autoinstruirea prin parcurgerea lor în ritm propriu, pas cu pas. Acest tip de educație implică, de asemenea, contacte cu alți cursanți, întâlniri cu tutorii și acces la consiliere sau consultanță. Pachetele de programe pot conține materiale tipărite, audio și video, activități practice sau instruire asistată de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pretinzând să fie tratată ca atare. Autorul continuă, spunând că nu putem vorbi despre o demarcație netă între copilărie și vârsta adultă, fiind vorba despre un proces gradual și continuu de trecere dintr-o fază în alta, proces al cărui ritm diferă de la o persoană la alta. Rezultă că educația/învățarea permanentă are totodată o orientare pragmatică,ambiționând să articuleze și să valorifice toate experiențele de învățare ale individului, în efortul său de devenire și adaptativ. Putem sesiza și diferențele de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ancora noul material în ceea ce este deja familiar pentru noi. Când citim sau ascultăm ceva, memoriași ariile de asociere devin active. De aceea, învățarea este biografică și foarte individualizată, fiecare decodificând și asimilând un mesaj într-un mod și un ritm diferite; - circulară: procesele de învățare nu se produc liniar, ci sunt interdependente, interconectate, această circularitate neputând fi controlată; - emoțională: învățarea este un proces puternic nuanțat afectiv, cuplat cu sentimente de plăcere sau aversiune - vorbim despre „logica afectivă” a învățării. Emoțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
școlaritate la viața profesională etc.). Nu vom putea concepe, de exemplu, programe ameliorative de dezvoltare comunitară și individuală pentru adulții din mediul rural, adaptate specificului comunității respective, fără a ne raporta la aceste aspecte de ordin antropologic, la creșterea și ritmurile vieții, la ritualurile de inițiere și de trecere de la un ciclu al vieții la altul din comunitatea respectivă. Programele oferite pentru petrecerea timpului liber trebuie și ele să țină seama de aceste „sisteme de viață”. De asemenea, antropologii au evidențiat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
rapid și eficient, inovativ, valorificându-și la maxim potențialul de care dispun. Există un potențial uman de învățare, neutilizat în totalitate și în mod eficient, astfel încât putem spune că, practic, „învățarea nu are limite” (p. 26). Neînvățând corespunzător (ca durată, ritm,intensitate, eficiență etc.), ne periclităm propria existență și dezvoltare atât ca indivizi, cât și ca societate. Decalajul dintre societăți/națiuni este generat și întreținut de învățarea neadecvată și ineficientă. Concluzionând, am putea spune că: - învățarea se desfășoară în mod continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Dincolo de fiecare test, există o definiție, explicită sau implicită, a inteligenței. Așadar, tipul de test folosit și ceea ce măsoară el influențează opiniile referitoare la relația dintre inteligență și vârstă. Dacă obiectivul urmărit prin folosirea unui test de inteligență este viteza (ritmul, tempoul) subiecților, atunci este evident faptul că bătrânii vor înregistra rezultate mai slabe, fapt care conduce la ideea înregistrării unui anumit declin al abilităților intelectuale ale acestora. Testele de inteligență aplicate persoanelor de vârsta a treia trebuie reconsiderate, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
de cadrul sociocultural, dar și de mediul în care aceasta decurge; - caracteristicile fizice și psihologice ale personalității adulte, cu nevoile sale specifice; - procesul efectiv de învățare, modelat atât de variabilele cognitive (inteligență, memorie ș.a.), cât, mai ales, de cele non-cognitive (ritmul de învățare, semnificația strâns legată de situațiile de viață cu care se confruntă adultul, teama de eșec sau motivația sa de a se angaja în procesul de învățare). Vorbind despre intercondiționarea dintre cele trei variabile, Knox (apud Merriam, Caffarella, 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
dragi, plecarea copiilor de acasă, pensionarea etc.) și care amprentează semnificativ nu numai starea de sănătate, ci și configurația psihologică. Fără îndoială, vârsta adultă mijlocie se acompaniază în plan fizic de schimbări inerente, chiar dacă acestea se instalează treptat, într-un ritm care diferă de la caz la caz, în funcție de „trusoul” genetic al individului, de stilul său de viață, respectiv de felul în care a știut să se adapteze la încercările dure ale vieții. Inspectând tabelul pe care Spence (apud Dacey și Travers
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
fizic: ridurile se înmulțesc, părul încărunțește și scade în volumetc. Panta descendentă pe care s-a angajat forța fizică după vârsta de 30 de ani continuă. Oasele se rarefiază în densitate, începând cu etatea de 40 de ani, înregistrând un ritm mai alert după 50 de ani. Abilitățile motrice ale persoanei sunt afectate și ele, odată cu acumularea anilor. Cât privește starea de sănătate, așa cum sesizează Dacey și Travers (2002), la această vârstă, se pot instala diverse boli cronice; printre afecțiunile cardiovasculare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]