3,598 matches
-
să se fotografieze alături de ea. Elio Îi puse o mână pe umăr. Și simți cum fericirea se scurgea din el și se transmitea prin mână tinerei femei ca o descărcare electrică. Dăruiesc fericire oamenilor, gândi el, ca Isus. Și atunci, Îmbătat de puterea taumaturgică a Îmbrățișării sale, uită tot acel fiasco de la periferie, din acel mizerabil colegiu electoral, de jertfa lui Avraam și de soția lui Antonio Buonocore. La multiplexul Barberini proiecțiile Începuseră deja. La sala 4 rula Rancid Aluminium, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
privit tavanul fără bec, după ce s-a iubit întâia oară. Se simțea vinovată și totodată datoare să-i îndeplinească lui Cristi toate dorințele. Îi plăcea să meargă ori pe unde o ducea el, prin cârciumi sau pe la chefuri, unde se îmbăta toată lumea și dansau pe manele, îmbrăcați doar cu costume de baie ori topless, îi plăcea să fumeze țigările pe care i le aducea el și să se sărute până îi dădea jos toate hainele. Dar nu-i plăcea când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Florile se vor îndupleca Și vor înmuguri Datorită primăverii ce va sosi. Primăvara Mândra primăvară a sosit, Călare pe-un cal de flori Și ne las’ un râu vestit De toporași si culori. Îmbrăcată în mătăsuri Împletite din lalele, Ne îmbată cu mirosuri De zambile și-albăstrele. Dar ea pleacă și ne lasă Un timp frumos și-o amintire, Ce nu mai poate fi uitată Nici de ceilalți, nici de mine. Toamna Anotimpul colorat, Vesel, dar și mai stresant, Revine și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lângă Mall. Da! Ne vedem acolo într-o oră? Ok. Bine! Pa! Iarăși amintirile dulci cu Andrei mi-au trecut prin fața ochilor. Nici nu mai știu ce am spus. Ce treabă am eu cu acel accident?! Doamne, parcă m-am îmbătat. Nimeni nu m-a mai făcut să mă simt așa...în afară de Andrei. Rose, gata cu romantismele! Trebuie să te pregătești pentru întâlnirea cu Alex. Am făcut un duș rapid și am luat pe mine o pereche de blugi scurți, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui își băteau joc de munca lor. Într-o primăvară, Kemuel, fiul cel mare al lui Laban, n-a mai păzit caprele care se împerecheau și cel mai bun țap a murit bătându-se cu un altul. Când Beor se îmbătase foarte rău, într-un rând, un uliu a răpit un miel pe care Iacob îl însemnase pentru sacrificiu. Cel mai rău a fost când Laban a pierdut cei mai buni doi câini ai lui Iacob - cel mai deștept, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Până la urmă, Laban a obosit să le păzească pe fetele lui și s-a hotărât să plece la Haran, „cu treburi”. Lea a rânjit la auzul veștii. - Bătrânul are de gând să se ducă și să joace și să se îmbete cu ceilalți ticăloși de pe acolo, de bucurie că în sfârșit scapă de lacomul de gineri-su și de fetele lui nerecunoscătoare, zicea ea în timp ce-i pregătea de mâncare ca să aibă la drum. Beor a plecat și el cu Laban și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se purta în deplină tăcere de când ne despărțiserăm de Laban, iar Iuda n-a mai vrut să meargă singur cu animalele în spate. În curând aveam să traversăm alt fluviu, iar Esau se evapora din gândurile mele din cauza asta. Mă îmbăta ideea că voi vedea din nou apă și că voi putea iar să mă plimb pe mal, să miros fluviul și să-l aud. Și tata părea revigorat la vederea apei și faptul că avea atâtea de făcut îi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Se apropiau de starea de rivalitate, stare naturală Între bărbați. Erau ca niște animale bătându-se În aceeași cușcă - Timpul. În drum spre acasă, Bruno cumpără două sticle de lichior de anason dintr-o băcănie arăbească; apoi, Înainte de a se Îmbăta criță, Îi telefonă fratelui său că vrea să-l vadă a doua zi. Când ajunse la Michel, acesta, cuprins de o foame subită după perioada de post, Înfuleca felii de salam italian și bea pahare mari de vin. — Ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
materialele despre cazuri. Asta-i tot. — Asta să i-o spui lu’ mutu’! — Serios ! Asta am făcut ! — OK ! zic, ridicînd din sprînceană. Dacă zici tu. CÎteodată nu știu ce are, e extrem de timidă și se rușinează de orice. Va trebui să o Îmbăt criță Într-o noapte, și atunci o să aflu de la ea tot ce vreau. — Și... cum a fost ziua ta ? spune, așezîndu-se pe jos și luînd o revistă. Cum a fost ziua mea ? Nici nu știu de unde să Încep. Ziua mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăsta perseverent e atât de fidel În funcția lui, Încă din starea uterină și până la ultima suflare. Comprimarea și dilatarea ritmică merg Înainte de zor, orbește. De ce? Cum? Și cine‑i prelungea acum viața lui Morris Herbst? - un zăpăuc de adolescent Îmbătat de viteză din Cape Girardeau, Missouri, despre care Herbst habar nu avea cine e. Nimic nu se potrivește aici mai bine decât vechiul slogan industrial: „Piesele sunt interșanjabile”. Un lucru care ne familiarizează cu realitatea modernă. În timpul războiului, m‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prezența lui zilnică - știa că devenisem dependent de ele. Într‑una din zilele acelea fracturate și lipsite de speranță mi‑a dat prin minte că eram și eu unul dintre pacienții perfizi al căror plan este să absoarbă, să se Îmbete cu atenția medicului. Bolnavul Își dă seama că doctorul e silit să‑și distribuie atenția și atunci simte nevoia să le‑o ia Înainte celorlalți rivali Întru boală și moarte. În mod firesc, medicul trebuie să se protejeze Împotriva unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-i replicile mai vechi.): „Hârtie și cerneală!” „Hârtie și cerneală!” „Nu se poate muri așa”. „Du-te și spune superiorilor tăi că eu refuz să mor!” Ei? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ha-ha! Să râdem domnule, să râdem! Vorbește aiurea, s-a îmbătat! Toată ziua bea... ARTUR (Se retrage, către ambii.): M-ați obosit de tot! Mai lăsați-mă în pace! CĂLĂUL: Sigur! Să-l lăsăm să doarmă! Are dreptul să doarmă o oră înainte de execuție. GARDIANUL (Paroxism, către ARTUR.): Domnule, criminalul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dar ai avut! PARASCHIV: Am avut. MACABEUS: Câtă? PARASCHIV: Multă. MACABEUS: De unde? PARASCHIV: De aici. MACABEUS: Unde era? PARASCHIV: Sub podea. MACABEUS: Care? PARASCHIV: Acolo. MACABEUS: Și n-ai spus nimic. PARASCHIV: Nu. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Nu voiam să te-mbeți. MACABEUS (Îl duce prin aer la unul din culcușuri.): Trage! PARASCHIV (Ridică salteaua și scândura.): Nu mai sunt. MACABEUS: Scoate-le! PARASCHIV: Sunt goale... Sunt goale toate... MACABEUS: Scoate-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni. MACABEUS: Cel puțin era bun? PARASCHIV: Nu era cine știe ce... MACABEUS: De ce nu recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pune cartofii la fiert.) S-a adunat ceva? MACABEUS: Puțin... (Ia altă sticlă.) N-am mai băut nimic de trei luni de zile... Cred c-am s-o fac lată. PARASCHIV: N-o să ai cu ce. MACABEUS: Sper să mă îmbăt cu ce am. PARASCHIV: E prea puțin. MACABEUS: Nici nu știi cât alcool rămâne pe sticlă... pe dinăuntru... Totul e să ai răbdare... Vezi? Asta e a treia picătură pe care reușesc să o scot... Și părea că e terminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el... HAMALUL: Sigur, sigur.. Să-l înfruntăm... toți trei! ȘEFUL GĂRII (Turbat.): Cărați-vă odată! Cărați-vă! Ordinarilor! Na-vă cheile! Le aruncă o legătură de chei.). HAMALUL (Prinzându-le din zbor, cu ochii încălziți brusc.): Aha! Vrea să ne îmbete... (Arătându-i CĂLĂTORULUI cheile.) Știți de unde sunt cheile astea? Știți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc, atras de mulțimea cheilor, privindu-le cu o admirație de copil în fața unui lucru nespus de ciudat și frumos.): Ce de chei! HAMALUL (Aplecat spre CĂLĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
într-o fântână? Sabia lui Mihai nu e un obiect. La început a fost cuvântul și la sfârșit tot cuvântul este. Obiectul, dacă a existat, s-a fărâmat, nu mai este, dar numele a rămas. Copiii, când se îndrăgostesc, se îmbată numai rostind numele ființei iubite. Și la sfârșit, bătrânii fac la fel: Lenore... Între astea două, trupul material e un semn foarte, foarte mic, aproape invizibil. Vă mulțumesc, părinte, spune Aurora Martinescu și se ridică din jilțul cam tare. Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
niciodată la închisoare, deși mulți dintre prietenii lui apropiați au stat. În timp ce prietenii lui beneficiau de încălzire, așternuturi curate și mese regulate pe cheltuiala statului, Keeley tremura de frig, se scărpina de râie pe tot corpul, murea de foame, se îmbăta prin tot felul de cârciumi și spelunci până nu mai știa de el și s-ar mai fi aflat încă în asemenea locuri sau într-o groapă a săracilor, dacă nu l-ar fi găsit și salvat Jones și Krapptauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
-o pe ea și pe mine m-a lăsat doar cu o motocicletă, continuă el. Un bișnițar mi-a oferit pe motocicletă patru mii de țigări. — Știu, l-am asigurat, fiindcă îmi spunea aceeași poveste de fiecare dată când se îmbăta. — Și imediat m-am lăsat de fumat, continuă el, fiindcă îmi iubeam așa de mult motocicleta. — Toți ne atașăm de câte ceva, i-am spus eu. — De obicei de ce nu trebuie..., interveni el, și mult prea târziu. O să-ți spun singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Hare a fost pur și simplu o persoană care culegea din făgașele lăsate de roțile războiului gunoaiele suflate de vânt. O’Hare avea o imagine mult mai captivantă despre ceea ce reprezentam noi unul pentru altul. În orice caz, când se îmbăta se credea Sfântul Gheorghe, iar pe mine mă lua drept balaur. Când l-am văzut prima oară printre umbrele din mansarda mea, stătea pe o căldare de tablă galvanizată întoarsă cu gura în jos. Purta uniforma Legiunii Americane. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mansarda mea, stătea pe o căldare de tablă galvanizată întoarsă cu gura în jos. Purta uniforma Legiunii Americane. Avea un litru de whisky cu el. Se pare că mă aștepta de mult și că între timp băuse și fumase. Se îmbătase, dar uniforma și-o păstrase intactă. Cravata stătea dreaptă. Șapca îi era pe cap, așezată în unghiul potrivit. Pentru el uniforma era importantă și trebuia să fie importantă și pentru mine. — Știi cine sunt? m-a întrebat el. — Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
lumii de bagabonți! Să vă ardă ficații cu toți morții morților de-i aveți și să vă dea canceru-n mațe la toți, de nu ieșiți!!! Ieșiseră câțiva. Mulți se buluciseră pe la ferestre. Cei mai mulți se pregăteau de spectacol. Când Girevingu se îmbăta, ieșea de multe ori cu scandal și distracție. Se suia și pe stâlpii de lumină și începea să urle măscări. Nu înjura însă partidul sau guvernul. Nici autoritățile locale. Îl blestema însă pe șeful pieții, unul Andronaș Soporan, nepot al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai găsise la primărie cu unul Jugălete, Vasile Jugălete, de peste deal, care venise și el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui ei se cutremura îngrozit. El, ateu convins, încă din anii de liceu, când se îmbăta în altarul catedralei episcopale cu nepotul vicarului, își făcea instinctiv trei cruci când auzea doar pomenindu-se numele solomonarei. Mai făcea și trei pași la stânga, doi înainte, alți trei la dreapta și cinci înapoi, cu capul dat pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ce-i venise și lui Cornel ăsta să luăm bere, fac eu cinste, dacă nici atât - cu toate că, e drept, nu m-am gândit să iau nimic de băut, păi, se poate, măi Muntene, păi se poate, mă întreba Cornel, care se îmbătase din cauza succesului și acum aștepta să bea de-adevăratelea ca să-și justifice euforia. Tot pe mine m-au trimis la chioșc și m-am întors încărcat cu două pungi pline de Carlsberg. Munteanu, omul meu de bază. Într-adevăr, porcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]