27,540 matches
-
potrivite, cu toate că știa că nici un cuvânt nu îi mai aparținea cu adevărat, și poate că numai tăcerea l-ar fi ajutat să mai salveze ceva. A simțit nevoia să se așeze înapoi pe canapea. Hainele îi erau mototolite deoarece adormise îmbrăcat câteva ore spre dimineață. Își simțea oboseala vâjâindu-i prin cap, apăsându-i fruntea și tâmplele. Privi în jur, dar nu era decât aceeași tăcere, suavă și infinită, la fel ca singurătatea sau ca iubirea. Stătea pe canapea și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
comportamentului uman. Pe prima dintre aceste maniere o putem desemna drept Morala, iar pe cea de-a doua Dreptul. Insistăm aici pe apelativul comun, sau măcar cel mai răspândit și remarcăm, totodată, că numai datorită folosinței lui, termenul de Morală Îmbracă În acest caz o semnificație mai restrânsă decât aceea a Eticii, deși din punct de vedere etimologic, cei doi termeni au aceeași semnificație. Din punct de vedere logic, adică În calitate de noțiuni generale, cele două forme de evaluări și reguli practice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
faptul observării anumitor norme, care pot fi morale sau juridice: el nu e o specie proprie de norme. La fel, decorum sau conveniența politică (cum a fost definită de Thomasius) este un criteriu special care, Întrucât se traduce În percepte, Îmbracă În mod necesar forma uneia din cele două categorii mai sus arătate. La fel, religia este un complex de credințe și dogme care poate servi drept temei unui sistem de determinări ale conduitei, dar acest sistem, chiar de s-ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
duceau spre o lume a întunericului cu nedeslușiri ce dobândeau dimensiuni astronomice. Olga citise undeva că un pictor olandez, Hals, folosise în arta sa peste douăzeci de nuanțe de negru; ea însă avea certitudinea, în acele momente, că sufletul ei îmbrăcase mult mai multe valențe ale acestei culori, întrecându-le ca număr chiar și pe cele ale marelui pictor. * Întorcându-se într-o seară de la serviciu, văzu lumină în toată casa părinților Inei. Ezită un timp dacă să intre sau nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pază. Nu putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști, îl Întrebă dacă el este soțul Rafirei. Acesta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
liniștească, la geamul acela vi-l voi arăta pe prințișorul vostru! Ina i-a dat deja primul sărut, i-a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea păsărilor spre țările calde Victor a început să-și dezbrace rând pe rând hainele de soț ideal, să îmbrace altele pentru un anotimp ce se anunța a fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cheile și să-i spună cu satisfacție: Iată cuibul visurilor mele! Într-o duminică dimineață, după derularea programului de rutină, Alex o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac. Îl luăm cu noi și pe Mihăiță? - Mai ales pe el, nu este el moștenitorul nostru? glumi Alex. Ina se îmbrăcă cu o repeziciune care nu intra în obiceiurile ei. Îl strigă pe Mihăiță din curte unde stătea la sfat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac. Îl luăm cu noi și pe Mihăiță? - Mai ales pe el, nu este el moștenitorul nostru? glumi Alex. Ina se îmbrăcă cu o repeziciune care nu intra în obiceiurile ei. Îl strigă pe Mihăiță din curte unde stătea la sfat cu bunicul lui, făcând un haz nebun din cine știe ce pricină. Ina îi motivă tatălui că vor să meargă puțin în oraș
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
istoric. Tot aici stătea și tot singură, cu ceva ani în urmă. Tot căzută pe gânduri. Ce fel de gânduri? Cine știe?! Din cauza aceasta nici nu a luat seama când s-a așezat, alături, un bărbat. După cum arăta, după cum era îmbrăcat și era încălțat, nu părea a ieși cu nimic din comunul tuturor celorlalți. și au întors privirile unul spre celălalt, au prins a discuta. Nimicuri... neinteresante... de fiecare zi. Mai apoi și-au pus mâna - unul pe a altuia. Dacă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o sintagmă: dar ție? Mie mi-a plăcut. Cu toate că e primul contact sexual din viața mea.Vreau să-l repetăm. Da? Da. Hai. și-l repetară.La fel de reușit. Trecură mai întâi dânsa, apoi și el, prin bae, după care se îmbrăcară și revenirea în aerul curat, proaspăt și sub soarele atoatebinefăcător. Îl conduse la fotoliul de pe care îl luase. Vrei să rămâi aici, ori să ne mișcăm puțin? Să ne mișcăm. Alături era cofetăria stațiunii. Serviră câte un pahar cu suc
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sperie atât de tare, încât, țâșni afară de lângă fată, ca scăpat de la balamuc. Expoziția În fiecare an, de 8 septembrie, creștinii ortodocși o serbează pe Sfânta Marie cea mică. Pe întreaga întindere pe care se desfășoară amintita sărbătoare, oamenii cucernici, îmbrăcați în haine curate, frumoase, de dimineață se duc la biserică, apoi, ziua întreagă, și-o petrec în bucurie și voie bună. În unii ani, cei care alcătuiesc asemenea comunități, petrec acea zi împreună, bucurându-se și servind multe bunătăți, băuturi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din materiale plastice, combinate și înfrumusețate ca la o sărbătoare cu adevărat deosebită: mese și veselă așezate cum numai maeștrii de ceremonii în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica, pe un podium din mijlocul perimetrului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica, pe un podium din mijlocul perimetrului, anunță apariția mirilor. Erau frumoși, cum n-au mai fost alți miri, pe lume. Ieșeau din spuma blândă și dulce a mării, pe un cal alb, ca
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba niciodată. Desenam, totdeauna, un chiparos sub care era ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața lui, o fată îmbrăcată în negru se apleca mult spre el să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața lui, o fată îmbrăcată în negru se apleca mult spre el să-i ofere o floare de nufăr - un pârâu îi separa. Oare mai văzusem înainte această scenă sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului și grație unui simț special pe care îl căpătasem în cursul plimbărilor mele nocturne, am deslușit o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acră și amară ca miezul de castravete. Tot trupul Îi era de gheață. Simțeam cum îmi îngheață sângele în artere, iar acest frig mă pătrundea până în inimă. Toate eforturile mele se dovediră inutile. Am coborât din pat și m-am îmbrăcat. Nu, nu era o iluzie, Ea era acolo, în camera mea, în așternutul meu, îmi dăruise corpul Ei, îmi dăruise trupul și sufletul. Atâta timp cât fusese vie, iar ochii Îi erau plini de viață, doar amintirea lor mă tortura. Acum, insensibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu toată forța. După ce starea sănătății mi s-a mai îmbunătățit, m-am hotărât să plec aiurea, ca un câine lepros, care știe că trebuie să scape, sau ca păsările care se ascund în momentul morții. Trezit dis-de-dimineață, m-am îmbrăcat, am luat două prăjituri de pe etajeră și m-am strecurat afară din casă, fără să atrag atenția nimănui. Fugeam de propria mizerie: am rătăcit de-a lungul străzilor, fără țintă, nici nu știam măcar încotro să mă duc, prin lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Totul era tăcut și liniștit. Mergeam fără să văd nimic. Mă obliga o forță împotriva căreia voința mea nu putea lupta în nici un fel. Întreaga atenție mi se concentra asupra pașilor. Sau, mai degrabă, nu mergeam, alunecam, ca această fetiță îmbrăcată în negru. Când mi-am revenit, am băgat de seamă că mă întorsesem în oraș și mă aflam în fața casei socrului meu. Nu știu cum s-a întâmplat de am trecut pe lângă casa socrului meu. Tânărul său fiu, cumnatul meu, era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Câțiva sergenți beți beau vin lângă stâlpul spânzurătorii. Soacra mea, cu fața stacojie și cu o expresie amintind de soția mea când e furioasă, cu buzele palide și ochii rotunzi, înspăimântați, mă trăgea afară din mulțime și arătându-mă călăului îmbrăcat în roșu, spunea: „Spânzurați-l și pe ăsta!“ M-am trezit tremurând tot. Ardeam ca un cuptor. Eram lac de sudoare. Obrajii, în flăcări; m-am sculat să beau apă și să-mi umezesc fața, ca să scap de coșmar. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o implic și pe târfă în treaba asta, doar pentru a o împiedica să spună după ce voi fi murit: „Dumnezeu să aibă milă de el, acum s-a liniștit!“ Chiar în acest moment, trecură oameni pe sub lucarnă. Purtau un sicriu îmbrăcat în negru, pe care ardea o lumânare. Declamarea mărturisirii de credință mă trezi din visare. Negustorii și trecătorii își întrerupseră lucrul sau se întoarseră din drum pentru a face șapte pași în urma coșciugului. Până și măcelarul îndeplini acest ritual, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dimpotrivă, ceilalți oameni erau grei, solizi, zdraveni și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii, unde o vreme își lăsau propriile urme, în timp ce a mea se ștergea foarte repede. Când m-am îmbrăcat din nou, în anticameră, gesturile mele, fizionomia și gândurile suferiseră o nouă transformare, ca și cum pătrunsesem într-un mediu și un univers nou, ca și cum cunoscusem o a doua naștere a acestei lumi de care eram dezgustat. În orice caz, îmi recâștigasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate o baiaderă, dansează cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]