3,379 matches
-
lungime și 6 m lățime. La jumătatea secolului al XVIII-lea Ortodoxia a cunoscut un moment esențial în exprimarea ei românească-transilvăneană, moment , de foc, determinat de răscoala călugărului Sofronie, care-i îndemna pe români să-și păstreze credința ortodoxă, și Împărătesei și Guvernului ardelean li-se cerea să li se respecte credința ortodoxă, iar cei arestați pentru credință să fie eliberați. După ce a fost eliberat de către autoritățile de la Bobâlna și Abrud ,Sofronie a convocat un sobor de preoți și mireni la
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
anul 1761 de către trupe imperiale austriece. Se cunoaște faptul că guvernul austriac era aservit confesional Romei catolice. Din cauza persecuțiilor, mânăstirea sfîrșește prin a fi incendiată total de către generalul austriac Bukov, în anul 1761. Bukov a fost executantul fidel al ordinelor împărătesei Maria Tereza de la Viena și el este autorul distrugerii a peste 250 de biserici și mânăstiri ortodoxe din Ardeal. Din vechea mânăstire a mai rămas doar o piatră despre care se presupune că ar fi fost piciorul Sfintei Mese din
Mănăstirea Cârțișoara () [Corola-website/Science/312351_a_313680]
-
cu viață aspră de pustnicie. În pomelnicul mănăstirii, alături de cei menționați anterior, mai apar și călugării Augustin și Ivanichie. Ca toate celelalte mănăstiri făgărășene, apărătoare ale credinței ortodoxe, mănăstirea de la Dejani a fost distrusă de armatele generalului Bukow, din ordinul împărătesei Maria Tereza, căzând victimă a luptei de catolicizare dusă de Imperiul austro-ungar în secolul al XVIII-lea. Astfel în 1761 călugării de la Dejani au fost martirizați, doar câțiva fugind dincolo de munți, la mănăstirile din Argeș. La ruinele mănăstirii au venit
Mănăstirea Dejani () [Corola-website/Science/312436_a_313765]
-
Victoria Adelaide Maria Louisa; 21 noiembrie 1840 - 5 august 1901) a fost primul copil al Reginei Victoria și al soțului ei Prințul Albert. A primit titlul de Prințesă Regală în 1841. Prin căsătoria cu împăratul german Frederick III a devenit împărăteasă a Prusiei. După moartea soțului ei, era cunoscută ca Împărăteasa Frederic (în germană Kaiserin Friedrich). Prințesa Victoria s-a născut la 21 noiembrie 1840 la Palatul Buckingham, Londra. Mama ei era regina Victoria a Marii Britanii, singura fiică a celui de-
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
a fost primul copil al Reginei Victoria și al soțului ei Prințul Albert. A primit titlul de Prințesă Regală în 1841. Prin căsătoria cu împăratul german Frederick III a devenit împărăteasă a Prusiei. După moartea soțului ei, era cunoscută ca Împărăteasa Frederic (în germană Kaiserin Friedrich). Prințesa Victoria s-a născut la 21 noiembrie 1840 la Palatul Buckingham, Londra. Mama ei era regina Victoria a Marii Britanii, singura fiică a celui de-al patrulea fiu al regelui George al III-lea. Tatăl
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
Hoheit). La moartea tatălui său la 9 martie 1888, Prințul Moștenitor a urcat pe tron ca împăratul Frederic al III-lea (și ca Regele Frederick al III-lea al Prusiei) și Victoria a adoptat titlul și stilul de Majestate Imperială împărăteasa germană, Regină a Prusiei. Frederic era bolnav de cancer la gât și a murit după o domnie de numai 99 de zile. De atunci ea a fost cunoscută doar ca Împărăteasa Frederic. Ea era adesea cunoscută și ca "Die Engländerin
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
Victoria a adoptat titlul și stilul de Majestate Imperială împărăteasa germană, Regină a Prusiei. Frederic era bolnav de cancer la gât și a murit după o domnie de numai 99 de zile. De atunci ea a fost cunoscută doar ca Împărăteasa Frederic. Ea era adesea cunoscută și ca "Die Engländerin" (Englezoaica) ca urmare a originilor ei din Regatul Unit, deși strămoșii săi erau predominant germani. Este adevărat că a continuat să vorbească engleza în casa sa din Germania. Văduva Victoria a
Prințesa Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/312914_a_314243]
-
fost niciodată parte a Imperiului Indian. Statutul de colonie a Imperiului Indian a durat din 1858, când guvernarea așanumitei "Companii a Indiei Răsăritene Britanice" (Raj Company) a fost transferată Coroanei în persoana reginei Victoria (care în 1877 a fost proclamată „Împărăteasă a Indiei”) până în 1947, când Imperiul Indian a fost împărțit în două state suverane, „Dominionul Indiei” (mai târziu Republica India) și „Dominionul Pakistanului” (mai târziu Republica Islamică Pakistan și Republica Populară Bangladesh). Birmania a fost separată de administrația Indiei Britanice
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Akihito este cel mai mare fiu și al cincilea copil al împăratului Shōwa (Hirohito) și al împărătesei Nagako (Kōjun). A fost educat și crescut cu tutori particulari și a urmat școala Gakushuin din 1940 până în 1952. Spre deosebire de predecesorii săi din familia imperială, la cererea tatălui său, nu a primit comision în calitate de ofițer de armată. În timpul bombardamentului american
Akihito al Japoniei () [Corola-website/Science/310891_a_312220]
-
În iunie 1953, Prințul Moștenitor Akihito a reprezentat Japonia la încoronarea reginei Elisabeta a II-a. La 10 aprilie 1959 s-a căsătorit cu Michiko Shōda, fiica cea mare a unui om de afaceri japonez, președintele companiei Nisshin. Împăratul și împărăteasa au împreună trei copii: La moartea împăratului Shōwa, la 7 ianuarie 1989, Akihito i-a succedat tatălui său la tronul Japoniei. Împăratul Akihito a fost operat de cancer la prostată în ianuarie 2003. Din momentul în care a succedat la
Akihito al Japoniei () [Corola-website/Science/310891_a_312220]
-
tatălui său la tronul Japoniei. Împăratul Akihito a fost operat de cancer la prostată în ianuarie 2003. Din momentul în care a succedat la tron, Împăratul Akihito a făcut eforturi de a apropia familia imperială de poporul japonez. Împăratul și Împărăteasa au făcut vizite oficiale în 18 țări, precum și în toate cele patruzeci și șapte prefecturi ale Japoniei. În 1986, Akihito a fost primul membru al familie imperiale care a circulat cu metroul.. În 2009, cu ocazia celebrării a 20 de
Akihito al Japoniei () [Corola-website/Science/310891_a_312220]
-
obligați a păzi granițele țării; "pușcași", "curieri" și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui Ștefan Hadju, nobil de Racovița. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Tereza, Curtea de la Viena decide înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Maria Tereza, Curtea de la Viena decide înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud în anul 1764, s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat, context în care a fost militarizată în întregime și Racovița
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
din nordul fluviului căzând în stăpânirea Ungariei și a popoarelor turcice: pecenegii și cumanii. Prezența protoromânilor este atestată și în 1094, când, cu ocazia unei campanii cumane împotriva Constantinopolului, „vlahul” Pudilă l-a înștiințat pe împărat despre incursiunea inamică. Potrivit împărătesei cronicare bizantine Ana Comnena, românii i-au călăuzit pe cumani prin trecătorile munților Balcani. În 1166, împăratul Manuel I Comnenul a recrutat dintre români o oaste pentru a lupta împotriva ungurilor. Astfel, caracterul atunci multinațional al teritoriilor situate în bazinul
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
făcut parte din ordinul călugăresc al bazilienilor. La 30 iunie 1764, în urma morții episcopului Petru Pavel Aron, survenită la 9 martie 1764, la sinodul electoral care a avut loc la Blaj, candidații la episcopat au primit, în ordine, următoarele voturi: Împărăteasa Maria Terezia l-a numit în scaunul episcopal de la Blaj pe Atanasie Rednic, deși acesta primise cel mai mic număr de voturi în sinodul electoral. Întrucât a cârtit împotriva numirii lui Atanasie Rednic ca episcop al românilor uniți cu Roma
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
episcop al Blajului, în sinodul electoral din 15 august 1772, după decesul rivalului său, Atanasie Rednic, cu 100 de voturi. La 23 aprilie 1773 a fost hirotonit episcop la Viena de către episcopul unit sârb din Croația, Vasile Bojiscovici, în prezența împărătesei Maria Terezia. Împărăteasa a fost foarte impresionată de frumusețea ritualului Bisericii Române Unite cu Roma, precum și de cuvântarea lui Grigore Maior. Împărăteasa i-a dăruit, cu această fericită ocazie, o cruce de aur, precum și un inel de preț. Împărăteasa Maria
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
în sinodul electoral din 15 august 1772, după decesul rivalului său, Atanasie Rednic, cu 100 de voturi. La 23 aprilie 1773 a fost hirotonit episcop la Viena de către episcopul unit sârb din Croația, Vasile Bojiscovici, în prezența împărătesei Maria Terezia. Împărăteasa a fost foarte impresionată de frumusețea ritualului Bisericii Române Unite cu Roma, precum și de cuvântarea lui Grigore Maior. Împărăteasa i-a dăruit, cu această fericită ocazie, o cruce de aur, precum și un inel de preț. Împărăteasa Maria Terezia a întemeiat
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
aprilie 1773 a fost hirotonit episcop la Viena de către episcopul unit sârb din Croația, Vasile Bojiscovici, în prezența împărătesei Maria Terezia. Împărăteasa a fost foarte impresionată de frumusețea ritualului Bisericii Române Unite cu Roma, precum și de cuvântarea lui Grigore Maior. Împărăteasa i-a dăruit, cu această fericită ocazie, o cruce de aur, precum și un inel de preț. Împărăteasa Maria Terezia a întemeiat Institutul Teologic „Sfânta Barbara” de la Viena, unde clerul unit să primească o educație aleasă. Institutul a primit numele "Sfânta
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
prezența împărătesei Maria Terezia. Împărăteasa a fost foarte impresionată de frumusețea ritualului Bisericii Române Unite cu Roma, precum și de cuvântarea lui Grigore Maior. Împărăteasa i-a dăruit, cu această fericită ocazie, o cruce de aur, precum și un inel de preț. Împărăteasa Maria Terezia a întemeiat Institutul Teologic „Sfânta Barbara” de la Viena, unde clerul unit să primească o educație aleasă. Institutul a primit numele "Sfânta Barbara", întrucât clădirea se afla lângă biserica închinată acestei sfinte. Între ctitoriile episcopului Grigore Maior se numără
Grigore Maior () [Corola-website/Science/309675_a_311004]
-
epocii, au pus căsătoriile copiilor în slujba politicii de alianță între Casa de Habsburg și Casa de Bourbon pentru a face față ambițiilor Prusiei și a Marii Britanii. Astfel, printre surorile mai mari ale Mariei Antoaneta, Maria Cristina, copilul preferat al împărătesei, s-a căsătorit în 1766 cu Albert de Saxonia, numit duce de Teschen și regent al Țărilor de Jos, iar Maria Amalia s-a căsătorit cu Ferdinand I, Duce de Parma iar Maria Carolina s-a căsătorit în 1768 cu
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
decesul Mariei Tereza în 1780. Delfina era criticată constant de mama sa pentru inabilitatea de a „inspira pasiune” soțului ei, care rareori dormea cu ea și care era mai interesat de hobby-urile lui cum ar fi vânătoarea sau ceasornicăria. Împărăteasa a mers atât de departe încât i-a spus direct fiicei ei că nu mai este frumoasă și că și-a pierdut grația. Pentru a compensa lipsa de afecțiune a soțului ei și criticile nesfârșite ale mamei ei, Maria Antoaneta
Maria Antoaneta, regină a Franței () [Corola-website/Science/309697_a_311026]
-
(n. 5 mai 1826 - d. 11 iulie 1920) născută Doña Maria Eugenia Ignatia Augustina Palafox de Guzman Portocarrero-Kirkpatrick, Contesă de Teba, a fost ultima împărăteasă a Franței din 1853 până în 1871, ca soție a împăratului Napoleon al III-lea. Ultima împărăteasă a Franței s-a născut la Granada, Spania, fiica lui Don Cipriano de Palafox y Portocarrero, al 9-lea Connte Montijo, al 14-lea
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
n. 5 mai 1826 - d. 11 iulie 1920) născută Doña Maria Eugenia Ignatia Augustina Palafox de Guzman Portocarrero-Kirkpatrick, Contesă de Teba, a fost ultima împărăteasă a Franței din 1853 până în 1871, ca soție a împăratului Napoleon al III-lea. Ultima împărăteasă a Franței s-a născut la Granada, Spania, fiica lui Don Cipriano de Palafox y Portocarrero, al 9-lea Connte Montijo, al 14-lea Marchiz Ardales, al 17-lea Marchiz Moya, al 13-lea Marchiz Algaba, al 15-lea Conte
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
în 1853, a speriat-o și a amărât-o. La 16 martie 1856, după un travaliu care a durat două zile și care a pus în pericol viața mamei și a copilului, și după care Eugénie s-a recuperat încet, împărăteasa a dat naștere singurului ei copil, Prințul Napoléon Eugène Louis Jean Joseph Bonaparte. Dacă iubirea lui Napoleon pentru ea a durat doar câțiva ani, afecțiunea Eugeniei s-a dovedit durabilă. Soțului ei nu i-a luat mult timp să se
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]
-
durat doar câțiva ani, afecțiunea Eugeniei s-a dovedit durabilă. Soțului ei nu i-a luat mult timp să se abată de la aventuri, Eugénie găsind sexul cu el "dezgustător". Eugénie și-a îndeplinit obligațiile care au decurs din funcția de împărăteasă, întreținându-și oaspeții și însoțindu-l pe împărat la baluri, operă și teatru. Ea a călătorit în Egipt pentru a deschide Canalul Suez și ori de câte ori a călătorit în străinătate l-a reprezentat pe împărat în mod oficial. A pledat cu
Eugénie de Montijo () [Corola-website/Science/310240_a_311569]