2,833 matches
-
cântecele ciocârliilor autentice, ale câmpiei, și cele ale fetei la care mă refer. Ciocârliile autentice fiind, așa cum bine știți, acele păsări mici, de câmpie, care, ziua, din timp în timp, izbucnesc spre cer ca niște pumnișori de țărână vie, distribuind împrejur același cântec, parcă în ritmul în care-și tremurau mărunt și rapid, aripioarele, ce le tot avântau către înnalturi. Apoi, brusc, în momentul în care concertul ia sfârșit, păsărelele coboară spre câmpie ca niște săgeți ostenite. În acele momente, concertul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această căzu, învârtindu-se, până în fundul râpei, aflat la șase sau șapte metri mai jos, si, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și Miti Matái, căci, deși era imposibil să-l audă cineva, coborî și mai mult vocea când începu să-i vorbească noului său discipol: — E timpul să-ți începi ucenicia... Făcu o scurtă pauză și arată cu mână de jur împrejur. După cum știi, orizontul se împarte în patru puncte cardinale, și între fiecare dintre ele există câte opt subdiviziuni, care formează, la un loc, cele treizeci și două de puncte de bază ale Hârtii de Stele. Îi arăta antebrațul. Ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marea era liniștită, am înțeles că greul trecuse și că vânturile și curenții mă purtau din nou către nord, si am hotărât să mă întorc, cu orice preț, în Bora Bora. Tapú Tetuanúi fu cel care întreba, arătând de jur împrejur: —Dar cum? Cum poate un om singur să manevreze o navă aproape la fel de mare ca asta? Nu era chiar așa mare, sublinie Navigatorul-Căpitan. Dar, cu toate acestea, am înțeles că nu voi reuși s-o stăpânesc și am dezmembrat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Farepíti ridică mâna cu timiditate și întreba nedumerit: Cum e posibil ca în fața noastră să se întindă Infinitul Ocean al Infinitelor Insule și, totuși, în direcția opusă, să se ridice Pământul Infinit? — De fapt, Pământul Infinit se ridică de jur împrejur, îi explică Navigatorul-Căpitan. Aceste pământuri trebuie să fie cele care marchează sfârșitul lumii și care împiedică apă oceanelor să se reverse. Lua un vas din cele pe care le foloseau femeile pentru pregătirea mâncării și îl așeza în fața lui. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el însuși de ceva care nu îi era foarte clar și, în cele din urmă, concluziona: — Cred că, din multe puncte de vedere, ne sunt superiori, dar, din altele, ne sunt cu mult inferiori. Făcu un gest larg, de jur împrejur. Dacă n-am fi ajuns la timp, acum ar fi fost morți cu toții, iar asta dovedește că sunt oameni ca și noi. Și-atunci lucrurile pe care le au?... —Sunt doar lucruri. Dar ei stăpânesc soarele și luna. Chimé din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insă nu-și dădeau încă seama unde putuse să stea ascunsă enormă navă pe timpul furtunii. Roonuí-Roonuí și majoritatea oamenilor lui tăiară vegetația pe o rază destul de mare în jurul clădirii Marae și strânseră lemne cu care să aprindă focuri de jur împrejur, astfel că, de cum se lasă întunericul, femeile și echipajul urcară pe vas, ca să petreacă noaptea acolo, pe când cei mai buni războinici făceau de gardă pe insulă, cu riscuri foarte mici de a mai fi surprinși din întuneric. Tapú Tetuanúi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai înaltă, acoperită în întregime de copaci, abia dacă atingea patru sute de metri. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să profite de nopțile cu luna plină pentru a scăpa de distructivii Niho-Nuí, căci, gândeau ei, ca niște excelenți marinari ce sunt, au fost în stare să găsească singură insula care există pe zeci de mile de ocean de jur împrejur. Dar cum înțeleptul lor rege prevăzuse că așa se va-ntâmpla, răzbunătorii Te-Onó erau acolo dinainte, așteptându-i. Dacă polinezienii ar fi cunoscut șahul, Octar s-ar fi felicitat pentru precizia cu care prevăzuse mișcările rivalului sau, deși ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ea. 6. Ce se vede suindu-se din pustie, ca niște stîlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir și de tămîie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? 7. Iată, este patașca lui Solomon, cu șaizeci de viteji, de jur împrejur, cei mai viteji din Israel. 8. Toți sunt înarmați cu săbii, și toți sunt deprinși la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopții. 9. Împăratul Solomon și-a făcut această patașcă din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
O jertfă inutilă O oboseală pe care n-a mai trăit-o a pus stăpînire pe el și simțea la fiecare pas că are picioarele de plumb. Ridica piciorul și apoi îl fixa pe asfaltul trotuarului. Se uita de jur împrejur, cu spaimă în ochi și apoi repeta efortul cu celălalt picior. Constata că nu avansează aproape deloc și lipsa de aer, moleșeala care pusese stăpînire pe el, îl panicau. Cred că fac un infarct chiar acum... Ulița era pustie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă. Uneori, colonelul Tincu mișca mărunt din buze și atunci chiar nu mai vedea nimic împrejur. Lumea se mira că urca zilnic strada Urcușului și nu înțelegea cum de reușește această performanță la vîrsta lui, mai ales că, de o bucată de vreme, se remarca faptul că picioarele lui se cam tîrau puțin, ca la schiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia dealul lui Cazacioc și de jur împrejur era o priveliște de basm. Nevasta nepotului s-a îmbujorat, nepotul s-a smochinit a plictiseală și moș Cazacioc a tras un cazacioc. Puțin obosit, intră în bordei și iese cu o cutiuță acoperită cu catifea aurie. Am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Doamne, ce mototol! Oare are toate cele? Trebuie să aibă o hibă. Auzi, holtei la cincizeci de ani și atît de... S-o lăsăm pe altă dată, scîncește Vasilică. Nu mă enerva. Am zis sîmbătă și gata! Georgeta face stînga împrejur, lăsîndu-și interlocutorul într-o poziție de rugă și panică. Omul a făcut curat, a gătit bunătăți de tot felul și a băut și două pahare de vin roșu "puterea ursului" sau "sînge de taur". Vinul ăsta cică face ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe tine drept artist, pe mine drept curvă — Scumpo, feminismul ăsta e periculos, anunță menopauza. Ce dracu, ești o femeie superbă, cine ți-a băgat În cap bazaconiile astea morale? Ori te-a impresionat cretinul ăla, credeai că e tăiat Împrejur, eh, ce să-i faci, uite că nu-i - domnului Algazi Îi cade cartea din mînă - Ce s-a Întîmplat? Cine s-a revoltat, Spinoza sau Algazi? Ha, ha, sîngele apă nu se face. Bătrînul se aplecă liniștit, Își ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și parfumul nerușinat al iasomiei Îți cotropește sîngele și copil fiind descoperi În organele tale o prezență suspectă de o fermecătoare dulceață, tocmai ieșeam de la Maiandacht și ne adunaserăm În curtea interioară a mînăstirii În triunghiul acela pavat de jur Împrejur, parcă Îl văd și acum, cu un castan uriaș În centru, simțeam În nări aburul familiar al bucătăriei În care se pregătea cina, vedeam umbrele albe ale surorilor mișcîndu-se În jurul unei sobe mari de cărămidă roșie, tăceam și așteptam, lăsîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac asta, puteam să dau pur și simplu bir cu fugiții pe ideea că era prea ciudat și tulburător? Dar asta nu însemna că acționam nechibzuit. Aveam să mă duc cu câteva ore mai devreme să arunc o privire atentă împrejur, să văd ce puteam descoperi. Pregătire Pregătire Pregătire. Dar în momentul de față pregătirea însemna să mă odihnesc puțin. Când soarele noii zile pătrundea prin perdele, am setat alarma telefonului mobil, am pus cartea și biletul deoparte și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-n viață și e un monstru. — Știu, am izbutit, am spus în stare de șoc și slăbit. Știu că e. — Vino aici, vino aici. Acum al nostru e. Scout, cum te descurci? — Aproape am reușit. M-am uitat de jur împrejur, dar n-am văzut-o. — Se întoarce, mă anunță doctorul peste umăr, adresându-i-se și lui Scout, care cine știe unde era; ținea arma îndreptată în față. Se întoarce. M-am uitat pe direcția indicată de doctor și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o Întîlnire - și chiar și ca despărțire, era prea tristă ca să aibă vreun farmec. Anna purta aceiași pantaloni bleumarin ca atunci, la hotel, iar la gît Își legase o eșarfă, care-i dădea un aer Înduioșător de fragil... De jur Împrejur - o mulțime de tăvi și cratițe de aramă; un bufet vechi de stejar, o pendulă elvețiană cu cuc și cu ornamente sculptate În formă de plante agățătoare. — Noaptea trecută a fost la fel de Îngrozitoare, urmă el. Știai că doctorul Forester a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Am impresia că ești un om destul de drăguț. Egoist și drăguț. Christiane Își scoate cămașa, se lungi de-a curmezișul patului, Își puse o pernă sub fese și Își desfăcu coapsele. Mai Întâi, Bruno Îi linse Îndelung vulva de jur Împrejur, apoi Îi excită clitorisul cu limbi ușoare și rapide. Christiane respira profund. — Vâră-mi un deget..., spuse ea. Bruno se conformă, apoi Își schimbă poziția continuând s-o lingă, mângâindu-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile i se Întăresc, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un soi de preludiu, apoi intri în Anna și cotrobăi pe acolo, de parcă ai căuta într‑un sertar cu ciorapi vechi perechea unei șosete, pe care n‑o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima și cu tot trupul meu (Anna, nevrotic). Buzele tac, viorile șoptesc: iubește‑mă. Și Hans șoptește: tu, e super ce facem noi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe Domnul, și au slujit lui Baal și Astarteelor. 14. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel. El i-a dat în mîinile unor prădători care i-au prădat, i-a vîndut în mîinile vrăjmașilor lor de jur împrejur, și nu s-au mai putut împotrivi vrăjmașilor lor. 15. Oriunde mergeau, mîna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul, și cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel într-o mare strîmtorare. 16. Domnul a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
luați-mi-o acum de nevastă." 3. Tatăl său și mama sa i-au zis: Nu este nici o femeie între fetele fraților tăi și în tot poporul nostru de te duci să-ți iei nevastă de la Filisteni, care sunt netăiați împrejur?" Și Samson a zis tatălui său: "Ia-mi-o, căci îmi place." 4. Tatăl său și mama sa nu știau că lucrul acesta venea de la Domnul: căci Samson căuta un prilej de ceartă din partea Filistenilor. În vremea aceea, Filistenii stăpîneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a numit Ramat-Lehi (Aruncarea fălcii). 18. Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, și a zis: "Tu ai îngăduit prin mîna robului Tău, această mare izbăvire, și acum să mor de sete, și să cad în mîinile celor netăiați împrejur?" 19. Dumnezeu a despicat crăpătura stîncii din Lehi, și a ieșit apă din ea. Samson a băut, duhul i s-a întremat, și s-a înviorat. De aceea s-a numit izvorul acela En-Hacore (Izvorul celui ce strigă); el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]