2,929 matches
-
îi atribuise vina conflictului, iar acum se pregătea să facă față unui protest violent. Pe neașteptate, Hideyoshi încuviință viguros din cap. — Ai perfectă dreptate, spuse el, cu un oftat. Nu sunt cu adevărat vinovat și, dacă ar fi să-mi înșir scuzele, s-ar aduna un munte întreg. Dar, când privesc situația așa cum ai explicat-o tu, reiese că am mers prea departe. Și, în acest sens, am greșit. Inuchiyo, las totul în seama ta. Negocierile se încheiară pe loc. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Magazinele erau desigur închise, dar parcă ți se dădea libertatea o dată în viață să alegi să nu cumperi nimic și să nu-ți dorești altceva decât să te plimbi de-a lungul acelor vitrine de un bun-gust desăvârșit, care se înșirau una lângă alta cât era pasajul de lung. Nestor se opri la o vitrină unde erau expuse camere video și aparate foto digitale, cu toate accesoriile imaginabile. Prețurile erau pipărate pentru cei ce își aleseseră meserii mai puțin bănoase, chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
normal să rămân interesată chiar dacă nu mai suntem împreună, nu crezi? În timp ce tu ai schimbat macazul în ce mă privește, parcă așa se spunea cândva... Paul nu dădu atenție observației ei răutăcioase. Și cum se cheamă piesa în care joci? Înșir'te, mărgărite. E o piesă de Victor Eftimiu. De fapt, un basm. Și, mai exact ce faci în piesa asta? Dansez, ți-am spus. Asta fac. Ai un rol sau dansezi așa, pur și simplu? Sunt una din iele. O
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Nimic nu mai era așa cum fusese în toată după-amiaza scursă în tihnă și în desfătare în sufrageria din apartamentul de la etaj al unchiului Artemie și al mătușii Iuliana. Neti Pe alee, Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură, pline de chiriași proaspăt mutați, care încă nu prea ieșeau la vedere. Abia într-o seară au ieșit. În seara când l-au adus acasă, în sicriu, pe domnul Prodan, cu neliniște în ochi au ieșit în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ușa deschisă a casei din fund, departe, rămânea să ardă toată noaptea. Dar pălea peste ore, în lumina zilei. Și pălea în lumina prietenoasă și mângâietoare a verii, uitată pentru totdeauna. Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură și vecinii deja nu mai erau proaspăt mutați. Umezeala rămasă după ploaia îmbelșugată făcea paragina din curtea îngustă și lungă încă și mai plină de taină și de farmec. Se lăfăiau bălăriile și florile crescute de capul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
grad minim de rezistență în tot ceea ce făcea, spunea sau chiar gândea, este cea care dă întregii povești un aer straniu de fabulă. Preludiul pentru lanțul de întâmplări ce a urmat a fost o trecere din crâșmă în crâșmă, toate înșirate pe o stradă dintr-un oraș din Warwickshire. La fel ca toți studenții din lume, Carol plecase de la Llanstephan cu doi colegi, dintre care unul îi era doar vag cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți la design
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de disperare în care se găsea, rămase rece la asaltul amoros al lui Dan, atunci când traversase sufrageria în drum spre bucătărie. Și rece a fost tot restul zilei. Asta deoarece toate încăperile minții lui Carol, până atunci pur și simplu înșirate de ambele părți ale unui coridor abia luminat, începuseră acum să se separe una de cealaltă. Într-o anumită privință, semănau izbitor cu acest compartiment în care ne aflăm acum. Da, face parte din tren, dar nu ne permite accesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe treaptă. Și l-am zărit, îndepărtându-se în grabă. Avea întocmai pasul ferm și mic pe care i l-aș fi recomandat eu însumi într-o astfel de situație. Crezi că m-am dus la poliție? Că le-am înșirat toată povestea? Nicidecum, bunule cititor. Tu ai fi făcut-o? În schimb, am achitat cei 10 penny pentru accesul la toaleta publică. În cabina strâmtă am răzuit sperma uscată de pe interiorul coapselor mele cu o bucată de hârtie aspră, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
răspunse un stagiar australian, căruia îi spuse că va întârzia, fără nici un alt comentariu. Bull încuie de două ori ușa de la apartamentul său. Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie, mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau tocmai aspectul spre care aspirau proprietarii lor (asociațiile de locatari încă reușeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
birou se mai găseau și obiectele personale obișnuite ale doctorului - un amestec de efecte personale și artefacte medicale. Bull se așeză pe scaunul cu trei picioare. Medicul îi frunzărea fișa. Bull se trezi contemplând un grup de modele din plastilină înșirate pe birou, ca un ansamblu miniatural de menhire. Le privea doar cu ochii, pentru că mintea era concentrată, fixată chiar, asupra părții din spate a piciorului. — Încă o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
negrlee, demoni, cu capete de om și trupuri de fiară, care țineau în mâini lănci și săbii și barde și cuțite zimțate, iar ofițerii purtau centuri și colane la gât, din cranii și oase și urechi și mâini de oameni, înșirate pe lanțuri, toate detaliile erau sculptate cu migală, iar chipul regelui alb semăna leit cu al ambasadorului, și arăta destul de fioros, dar tot nu descoperisem încă ce anume îl pune în mișcare pe nenea șahistul, deși m-am uitat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și candelabrele, totul se bâțâia ca la cutremur, și-mi era frică să nu cadă trofeele de pe pereți și să mă-ngroape, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
înnodate peste față, cu toate astea mai aveam în nări mirosul de pământ mucegăit, la început mă mai uitam pe ce pun mâna, că era un vraf de cărți legate cu o curea sau o mulțime de cutii de conserve înșirate pe sfoară, dar apoi am început să scot toate lucrurile, la nimereală, dându-i-le lui Csabi mai departe, m-am oprit din treabă numai când n-am putut urni din loc o canistră verde de benzină, de vreo douăjde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
imediat că le mulțumește pentru amabilitate și că au venit, așa că am mulțumit și eu, iar cei doi au dat din cap, continuându-și drumul spre capelă, acolo se adunase un puhoi de lume, pe marginea aleii principale, largi, erau înșirate mașini negre, lucioase, demodate și cu numere mici, de activiști de partid, cred că am văzut și câteva Pobede, și Ceaika, și Moskvici, și bineînțeles Renault și Citroën, sprijinit de o mașină neagră și cu țigara în gură, era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care venisem. Criminalii își îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți și făcuți să tacă cu amenințări proaspete. Am trecut pe la punctul de control, prin vestiarul cu bănci înșirate pe margini, până dincolo de lăzile de gunoi pline și de clemenții de calorifere vechi. Următorul val de familii era adunat în grupuri: următorul val de proști, spărgători și cârpaci fusese scos din celule. Gardienii în cămașă se plimbau cu hârțoage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
italian de aici. Mâine e o zi mare. Mă întâlnesc cu Martina, așa că am mult de citit. Cadoul Martinei se numea Ferma animalelor și era de George Orwell. Ai citit-o? E genul meu. Mi-am potrivit veioza și am înșirat țigările din pachet. Apoi am băut atât de multă cafea încât, în clipa în care am deschis cartea pe care o țineam în poală, m-am simțit ca un criminal din care scaunul electric a stors prima apă. Inițial pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se gândește Ceasornicarul, dar, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
odaia sa, probabil să se odihnească, mulțumit de-acum. Rari erau aceia care mai treceau pragul atelierului. De aveau trebuință să repare vreun ornic, unii mergeau în așezarea vecină, cale de mulți kilometri; meșterul îi desconsiderase: nu te apuci să înșiri gogoși unor oameni în toată firea. Ceasornicarul nu s-a îngrijorat. Își vedea de meșteșug, dregând cu aceeași sârguință ceasurile, câte i se mai aduceau. În răstimpuri, ieșea în ogradă pentru a-și privi hulubii jucători cum se înalță, rotitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
care nu le-am uitat și nici nu doresc să le uit. Numai la marele sărbători și la alte câteva evenimente de peste an, în familia noastră se mâncau plăcinte, cozonac, alivenci, vărzări. Colacii câștigați cu uratul la Anul Nou îi înșiram pe sfoară, după o atentă inventariere, și-i păstram pentru a-i mânca după sărbători, când îi savuram cu îmbucături mici pentru a prelungi, cât mai mult plăcerea gastronomică. Aceeași trăire o încercam și atunci când părinții aduceau de la oraș două
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
scuturat. În plus, pierdea cerneală pe la încheieturi, din care cauză umblam veșnic cu degetele pătate. Scrierea caligrafică, atribut onorant al învățătorilor de odinioară, am învățat-o folosind tocul cu peniță. Multe alte imagini din trecutul îndepărtat se ordonează și se înșiră ca într-un film al copilăriei, așteptând să fie developate. Decupaje Omul chibzuit trăiește gospodărindu-se după propria opțiune dar cu gândul și la viitor, mai ales la cel îndepărtat, care se numește sfârșit. Așa au procedat generațiile dinaintea noastră
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
acuzat de coruperea unor înalți funcționari, ceea ce nu era adevărat, dar și de a fi scris (ceea ce era adevărat) o cărțulie caustică intitulată La moartea împăratului, care, în acel moment, era cât se poate de viu. Ca elogiu funebru, poetul înșirase nu doar crimele politice, dar și perversiunile secrete, despre care pe atunci puțini aveau cunoștință, începând fiecare paragraf cu un ironic „noi, la moartea lui Tiberius, plângem că am pierdut...“ Și declamase teatral întregul text în mijlocul unui grup de prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bucata de mătase; era foarte colorată, țesută cu fir de aur. Urcă la bord cu urna, refuzând printr-un gest ajutorul celorlalți, o lăsă jos cu blândețe, în aceeași tăcere, în timp ce soldații din escortă aduceau onorurile militare și marinarii tăceau, înșirați de-a lungul zidurilor. Apoi îl chemă pe tribun, care până atunci mersese, pas cu pas, în urma lui, îi porunci cu glas scăzut să pună insula sub pază: nici unul dintre oamenii care o ocupau nu trebuia s-o părăsească, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să nu fie văzut? Mai apoi, Tiberius s-a gândit numai cum să pună pietrele lui peste casa lui Marcus Antonius. Vino însă aici. Privește. Ajunseră la marginea dinspre nord a colinei și deodată, printre tufișuri, la picioarele lor se înșirară Capitoliul, Via Sacra, strălucitoarea întindere a Forurilor, coloanele, bazilicile, templele. Împăratul se gândi: „Din exil, Ovidius a spus că Palatinus este culmea acelui mundus immensus. E adevărat. Însă versurile lui disperate nu i-au atras compasiunea celorlalți“. Ochii săi parcurseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foii, apoi o puse pe masă ca pe un obiect de preț. Împăratul o citi; era promisiunea clară a unui marș împotriva Romei și, imediat după uciderea lui, a cuceririi Senatului prin forța legiunilor. Pentru a sublinia importanța acțiunii, autorul înșira numele complicilor săi: alți cinci tribuni. În josul foii se afla, mare, semnătura sa: „Lentulus Gaetulicus, dux al legiunilor de la granița renană“, limes al imperiului. Puterea lui militară era, teoretic, enormă. Împăratul simți un fior, ca și cum masa s-ar fi zguduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Catilina. Vreun trădător l-a avertizat să voiam să-l înlăturăm, iar el plănuiește o lovitură de stat cu legiunile acelea pe care le-a condus prost“. Privi semnătura, privi numele celor cinci, și i se părea că vede deja înșirate pe masă capetele lor tăiate. Spionul așteptă ca el să cântărească valoarea scrisorii, și continuă: — Nu știm cui anume trebuia să-i încredințeze curierul acela mesajul la Roma. Adresa se afla numai în capul lui. Însă am avut noroc - zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]