KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...101 102 103 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre carpeni, la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat, îmi spun, ca să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
amenințare: N-am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne mai rămâne s-o eliberăm pe Sora noastră încătușată în mașina Falsificatorilor! Râd, în timp ce cobor încet: - Nu există nici o mașină, caraghiosule! «Părintele Povestirilor» ne dictează cărțile! Tânărul cheamă ascensorul înapoi. - «Părintele Povestirilor», ai spus? A devenit palid. De ani de zile, discipolii sectei îl caută pe bătrânul orb pe toate continentele unde trăiește legenda lui cu nenumărate variante locale. — Da, du-te și-i spune Arhanghelului Luminii! Spune-i că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
că nu pot răspunde, dar că știu că ar trebui să răspund. Sau neliniștea în momentul când abia am ieșit din casă și aud sunând un telefon care ar putea fi la mine sau în alt apartament și mă reped înapoi, ajung gâfâind, pentru că am urcat scările în fugă, iar telefonul tace și nu voi ști niciodată dacă apelul era pentru mine. Sau când sunt pe stradă, și aud sunând telefoanele în case necunoscute; chiar și atunci când sunt în orașe necunoscute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
întârziere, trebuie să mă întorc dacă nu vreau să-i fac pe studenți să mă aștepte. Asta ar mai lipsi, să se răspândească vorba că alerg prin pădure la ora când trebuie să-mi țin cursul... O iau la goană înapoi fără să mai bag nimic în seamă, nici n-o să mai recunosc casa aceea, o voi depăși fără să-mi dau seama. De altfel, e o casă la fel cu toate celelalte, iar unicul mod de a o distinge ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
tu. Lectura trupurilor făcută de amanți (acea combinație de gânduri și trup de care amanții se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct oarecare, sare, se repetă, revine înapoi, insistă, se ramifică în mesaje simultane și divergente, converge din nou, înfruntă momente de plictiseală, întoarce pagina, regăsește firul, se pierde. E posibil să se recunoască o direcție, drumul către o țintă, căci tinde spre un climax, iar în vederea acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Dar ea: — Nu-ți fie frică. Ăsta e un fals taxi. Ce mă alarmează mai mult e taxiul care ne urmărește. — Fals sau adevărat? Cu siguranță fals, dar nu știu dacă e al poliției, sau al nostru. Arunci un ochi înapoi, pe șosea: — Dar - exclami tu - mai e un al treilea taxi care-l urmărește pe al doilea... S-ar putea să fie ai noștri, care controlează mișcările poliției, dar s-ar putea să fie și poliția pe urmele alor noștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
o reproduce exact la fel! Dacă-ți deschei nasturii uniformei, dedesubt se află o altă uniformă! Sheila te privește cu un aer de sfidare. — Să-mi deschei nasturii...? Încearcă... Ai hotărât să te angajezi în luptă, nu mai poți da înapoi. Cu mișcări convulsive deschei nasturii halatului alb al programatoarei Sheila și descoperi uniforma agentei de poliție Alfonsina, smulgi nasturii auriți ai Alfonsinei și găsești hanoracul Corinnei, tragi fermoarul Corinnei și vezi petlițele lui Ingrid... Restul de haine și le smulge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
sa. Pe fundalul vetrei negre, luminată de flacără, se detașează silueta înaltă a femeii înfășurate într-un șal în dungi ocru și trandafirii. Anacleta Higueras îmi pregătește niște chiftele picante. — Mănâncă, fiule, că ai umblat șaisprezece ani ca să găsești drumul înapoi acasă, îmi spune, iar eu mă întreb dacă „fiu“ e apelativul folosit de o femeie de vârsta ei când se adresează unui tânăr, sau dacă înseamnă ceea ce cuvântul înseamnă. Buzele îmi ard de la mirodeniile picante cu care Anacleta a condimentat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
văd lucrurile altfel decât voi... Intenția mea era cu totul alta... Eu elimin lumea într-alt fel... - protestez eu și mă gândesc: „Dacă-și închipuie că mă pot folosi pentru scopurile lor, se înșeală!“ Abia aștept să fac marșarier, aducând înapoi lucrurile din lume, unul câte unul, sau toate împreună, contrapunând substanța lor pestriță și tangibilă, ca un zid compact, intențiilor lor de dispariție generală. Închid ochii și-i redeschid, sigur că mă voi afla în mijlocul forfotei Bulevardului, cu felinarele care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mal pe altul, iar în jos nu se vede fundul, ci doar neantul care continuă la infinit; alerg pe bucăți de lume risipite în gol; lumea se fărâmițează... Cei din Secția D mă cheamă, fac gesturi disperate să mă întorc înapoi și să nu merg mai departe... Franziska! Iată, un ultim salt și sunt lângă tine! E aici, e în fața mea, surâzătoare, cu sclipirea aurie a ochilor, chipul mic, ușor înroșit de frig. — Oh, ești chiar tu! De câte ori trec pe Bulevard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
eroare de numerotare; cartea nu e de găsit; oricum, se va cerceta. Ceri imediat alta: ți se spune că e la lectură, dar nu se poate stabili cine a cerut-o și când. A treia e la legătorie; va fi înapoi peste o lună. A patra este păstrată într-o aripă a bibliotecii închisă pentru renovare. Continui să completezi fișe; pentru un motiv sau altul, nici una dintre cărțile pe care le ceri nu este disponibilă. În timp ce personalul își continuă cercetările, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
altceva decât să duc mai departe lectura unei singure cărți. — Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

cu totul, dar fusese înfrânt de spiritul ei inflexibil de independență. — Se ducea spre Molepolole, continuă domnul J.L.B. Matekoni, și și-a amintit că nu dăduse de mâncare găinilor de acasă, din Gaborone. Așa că s-a hotărât să se întoarcă înapoi în marșarier. Închipuie-ți în ce hal a ajuns cutia de viteze. Și, dintr-o dată, tărășenia a ajuns pe buzele tuturor. Ei au presupus că eu am fost cel care a dus vorba, dar eu n-am spus nimănui nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
caritatea are și ea limitele ei. Se holbă la stăpânul ei. — Stau aici? Câte zile? El nu se uită în ochii ei. I-o fi rușine, gândi menajera. Rămân aici pentru mult timp. Nu am de gând să-i duc înapoi. Ea rămase tăcută. Se întrebă dacă nu cumva asta are vreo legătură cu femeia aia, Ramotswe. Șederea copiilor aici ar fi putut face parte din planul ei de subjugare a domnului J.L.B. Matekoni. Întâi mută niște copii masarwa aici, apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ramotswe și nici măcar nu-i ceruse părerea. Se lăsase convins să-i ia cu el de către Mma Potokwane cea atât de convingătoare și nu avusese timp să se gândească la toate implicațiile gestului său. Oare ar putea să-i ducă înapoi? Cu siguranță că n-ar refuza să-i primească, de vreme ce, legal, erau încă în grija ei. Nu fusese semnat nimic; nu putea să-i vâre sub nas acuzator nici o bucată de hârtie. Totuși, nici nu putea să se gândească să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
că n-ar refuza să-i primească, de vreme ce, legal, erau încă în grija ei. Nu fusese semnat nimic; nu putea să-i vâre sub nas acuzator nici o bucată de hârtie. Totuși, nici nu putea să se gândească să-i ducă înapoi. Le spusese că va avea grijă de ei, iar asta, reflectă el, e mai important decât orice semnătură de pe orice document legal. Domnul J.L.B. Matekoni nu-și călcase cuvântul în viața lui. Își făcuse o regulă în afaceri, să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
smuls acordul asupra unei chestiuni aparent neimportante, iar apoi, până ca martorul să se dezmeticească, fusese de acord și cu o chestiune cu totul diferită. Copiii se aflau de-acuma la el acasă și era prea târziu ca să mai dea înapoi. Și, cum stătea în biroul lui de la Tlokweng Road Speedy Motors, contemplând absent un maldăr de hârtii, luă două hotărâri. Una dintre ele fu să angajeze o secretară - o decizie pe care, știu chiar în momentul când o lua, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
toate acestea ar putea ajunge la urechile soției i-ar stimula, probabil, bunăvoința. Și totuși, banii au fost cei care l-au făcut să se învoiască. Aduse vorba despre împrumut, iar el bâigui că nu are cum să-i dea înapoi. Fiecare bănuț pe care-l am e drămuit, îi explică el. Trebuie să plătim spitalul pentru unul dintre copii. E mai tot timpul bolnav. Nu pot să-ți dau banii înapoi. O să-mi plătesc datoria odată și odată. Ea dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
el bâigui că nu are cum să-i dea înapoi. Fiecare bănuț pe care-l am e drămuit, îi explică el. Trebuie să plătim spitalul pentru unul dintre copii. E mai tot timpul bolnav. Nu pot să-ți dau banii înapoi. O să-mi plătesc datoria odată și odată. Ea dădu din cap a înțelegere. — Am putea șterge ușor cu buretele datoria, zise ea. O să uit de bani dacă faci ceva pentru mine. El se holbă la ea suspicios. — Te duci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Dacă dorea s-o ia de acolo, ea n-avea nimic de obiectat. Cel mai important lucru e să ajungă în casa Ramotswe, iar pe urmă, peste două zile, va suna la poliție. În regulă, acceptă ea. O s-o pun înapoi în pungă și-o iau cu mine. Să vii la două și jumătate. La ora aia el va fi la service. O urmări cum pune la loc pachetul în punga de la Bazarul OK. — Așa, zise ea. Ai fost băiat cuminte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ești încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să ne întoarcem acasă la dumnealui în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să ne întoarcem acasă la dumnealui în curând, spuse fetița. Acum stăm la domnul J.L.B. Matekoni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
trebuie dobândit prin osmoză, fără grabă, de-a lungul anilor. Parcă mașina în fața ușii biroului, astfel încât Motholeli să coboare cu scaunul cu rotile la umbră. Băiatul țâșni imediat să cerceteze un robinet de la capătul clădirii și trebui să fie chemat înapoi. — Locul acesta este periculos, îl preveni domnul J.L.B. Matekoni. Să stai pe lângă unul dintre băieții de acolo. Îl chemă pe cel mai tânăr dintre ucenici, cel care avea obiceiul să-l bată pe umăr tot timpul cu degetul lui unsuros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ramotswe se duse în camera copiilor și o găsi pe fetiță pe jumătate adormită, cu cartea pe genunchi. Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută brațul înapoi pe pat, iar el îi zâmbi somnoros. — Trebuie să te duci și tu la culcare, îi spuse fetiței. Domnul J.L.B. Matekoni mi-a povestit că azi ai fost foarte ocupată cu reparatul motoarelor. O conduse pe Motholeli în camera ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
un ton solemn. La noi în hotel stă, din când în când, un geolog. El mă învață să deosebesc rocile. Îi zâmbi încurajator. — Ar fi o slujbă interesantă, comentă ea. Aproape ca și munca de detectiv. Cauți lucruri. Îi dădu înapoi bucata de cuarț. Când o luă, copilului îi căzu privirea pe inelul de logodnă și-i reținu mâna o clipă, uitându-se la inelul de aur și la pietricica strălucitoare. — Zirconiu, diagnostică el. Le fac să semene cu diamantele. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]